ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4983/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4983/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 65 din 23
ianuarie 2004 Tribunalul Brașov a respins excepția lipsei calității procesuale
pasive a pârâtului Municipiul Brașov prin Primar, iar pe fond a respins
contestația formulată de reclamantele F.M. și U.M. în contradictoriu cu pârâții
Municipiul Brașov prin Primar și SC R. SRL.
În motivarea sentinței s-a reținut că
imobilul în litigiu, o casă de locuit situată în Brașov, înscris în C.F. nr.
1980 Brașov a trecut în proprietatea statului prin naționalizare în temeiul Decretului
nr. 92/1950, iar reclamantele au formulat notificarea în condițiile
reglementate de Legea 10/2001 la data de 14 mai 2003, după expirarea termenului
instituit de art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă
nr. 1207 din 8 decembrie 2004 a respins apelul declarat de reclamante,
menținând sentința instanței de fond.
Împotriva deciziei instanței de apel au
declarat recurs reclamantele F.M. și U.M.
Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 5982 din 19
iunie 2006 a admis recursul, a casat decizia atacată, a admis apelul și a
desființat sentința instanței de fond, cu consecința trimiterii cauzei spre
rejudecare la instanța de fond, reținând că notificarea formulată de reclamante
a fost adresată către SC R. SRL la
data de
13 noiembrie 2001 (fila 33 a dosarului de fond), cu respectarea termenului
legal
impus de lege.
Rejudecând cauza în fond Tribunalul Brașov,
prin sentința civilă nr. 200 din 16 martie 2007 a respins contestația formulată
de reclamante în contradictoriu cu pârâții Municipiul Brașov prin Primar și SC
R. SRL, reținând, în esență, că notificarea reclamantelor a fost formulată cu
întârziere, peste termenul prevăzut de art. 22 alin. (5) al Legii 10/2001.
Împotriva
sentinței au declarat apel reclamantele arătând că termenul
instituit de art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001 este susceptibil de
întrerupere, suspendare și repunere în termen, iar prima instanță nu a avut în
vedere nici înscrisurile depuse la dosar, respectiv certificatul medical de
încadrare într-o categorie de persoane handicapate care necesită protecție
specială.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr.
156 Ap din 7 noiembrie 2007 a respins apelul ca nefondat și a menținut
sentința.
Împotriva deciziei instanței de apel au
declarat recurs reclamantele F.M. și U.M., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., reiterând motivele de apel, respectiv că art. 22 alin. (5) al Legii
10/2001 este susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen, iar
instanța nu a avut în vedere toate înscrisurile depuse în apărare.
Recursul nu este
fondat.
Analizând probatoriile administrate în cauză
s-a constatat că notificarea formulată de reclamante a fost depusă la 14 mai
2003 (fila 63 a dosarului de fond), cu mult peste termenul legal ce a expirat
la 14 februarie 2002. De precizat este că acest termen de depunere a
notificării este un termen de decădere, care nu a mai fost prelungit în urma
apariției Legii nr. 247/2005.
Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001,
astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, nerespectarea termenului
pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a mai solicita în
justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Textul legal menționat a fost declarat a fi în
concordanță cu prevederile constituționale prin decizia nr. 21 din 27 ianuarie
2004 a Curții Constituționale.
În raport de data depunerii notificării, 14 mai
2003 și de dispozițiile art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001 reclamantele
recurente sunt decăzute din dreptul de a solicita în justiție restituirea
imobilului și, ca atare, criticile inserate în motivarea recursului nu pot fi
reținute.
Pentru
aceste considerente recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
reclamantele F.M. și U.M. împotriva deciziei nr. 156 Ap din 7 noiembrie 2007 a
Curții de Apel Brașov, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2008.