ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6621/2008

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

1.

Cererea de chemare în

judecată

1.1.

Obiect

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brașov, secția civilă, la 19 ianuarie 2006, reclamantele M.A. și

H.E. au chemat în judecată pe pârâta SC R. SRL pentru ca instanța, prin hotărârea

ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 427 din 9 decembrie 2005

emisă de pârâtă, să constate nevalabilitatea titlului statului cu privire la

imobilul situat în Brașov, județ Brașov, obligarea pârâtei la emiterea unei

decizii de restituire în natură a imobilului aflat în administrarea SC R. SRL

situat în Brașov, județ Brașov, înscris în C.F. nr. 23959 Brașov, constituirea

unui drept special de folosință asupra terenului aflat în administrarea SC R.

SRL obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi

de întârziere în emiterea deciziei, începând cu data rămânerii definitive a

hotărârii judecătorești.

1.2. În fapt

În motivarea cererii de chemare în

judecată s-a arătat că asupra imobilului ce

a

aparținut lui M.A., în cotă de ½, și lui R.H., în cotă de ½,

statul

s-a intabulat în cartea funciară ca proprietar în temeiul Decretului nr.

223/1974.

Preluarea a fost abuzivă, iar faptul că la

data preluării s-au primit despăgubiri nu are nicio relevanță în cauză.

1.3.

În drept

Reclamantele și-au întemeiat în drept

acțiunea pe dispozițiile art. 12 și art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

2.

Modificarea cererii

La termenul din 24 februarie 2006

reclamantele și-au modificat acțiunea în sensul că au chemat în judecată și pe

Municipiul Brașov, prin primar.

3.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 52/S din 31

martie 2006 Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis în parte contestația, a

constatat nevalabilitatea titlului statului cu privire la imobilul situat în

Brașov, înscris în C.F. nr. 23959 Brașov, nr. top. 2190/1/1/1/1/1/7,

2190/1/1/1/1/1/4, 2190/1/1/1/1/1/3/1 și 2190/1/1/1/1/1/3/2 compus din casă

parter cu fundații din beton, cu zid de cărămidă și lemn, acoperită cu țiglă,

constând în două camere, bucătărie, hol, cămară și în curte magazie și WC,

curte și grădină în suprafață totală de 3.096 mp.

A fost anulată decizia nr. 427 din 9

decembrie 2005 emisă de SC R. SRL și a fost obligată pârâta la emiterea unei

noi decizii, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, prin care să

soluționeze notificarea pentru restituirea în natură a imobilului.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că imobilul

a trecut în proprietatea statului în temeiul unui titlu nevalabil.

Nu a fost considerată întemeiată apărarea

Municipiului Brașov referitoare la faptul că imobilul în litigiu nu face parte

din patrimoniul său, deoarece, în conformitate cu prevederile Legii

administrației publice locale, toate imobilele aflate pe raza unităților

administrativ teritoriale fac parte din patrimoniul acestora.

Ținând seama de principiul ierarhiei actelor

normative, în mod greșit s-a statuat prin decizia contestată că reclamantele nu

pot beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001. împrejurarea că, la data

preluării imobilului de către stat, contestatoarea M.A. și antecesorul

contestatoarei H.E. au primit o sumă de bani cu titlu de despăgubiri, este de

natură a face aplicabile dispozițiile art. 12 din Legea nr. 10/2001, ea

neputând constitui un motiv de scoatere de sub incidența legii a imobilului.

instanței de apel

Decizia civilă nr. 186/Ap din 26 septembrie

2006 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, prin care au fost respinse

apelurile declarate de Municipiul Brașov, prin primar, și SC R. SRL, și admis

apelul declarat de reclamante, pârâta SC R. SRL fiind obligată să emită o nouă

decizie de restituire în natură a imobilului construcție situat în Brașov,

înscris în C.F. nr. 23959 Brașov, nr. top. 2190/1/1/1/1/1/7, 2190/1/1/1/1/1/4,

2190/1/1/1/1/1/3/1 și 2190/1/1/1/1/1/3/2 și de constituire a unui drept special

de folosință asupra terenului aferent a fost casată în parte de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Cauza a fost trimisă la aceeași instanță

pentru rejudecarea apelului declarat de pârâta SC R. SRL, fiind păstrate

dispozițiile deciziei referitoare la apelul declarat de pârâtul Municipiul

Brașov.

A fost respins ca nefondat recursul declarat de

Municipiul Brașov, prin primar.

În considerentele hotărârii date în recurs s-a arătat că este întemeiat

motivul

de casare formulat de SC R. SRL referitor la diferența de teren, până

la concurența suprafeței de 3.906 mp, înscris în C.F. nr. 23959 Brașov, nr.

top. 2190/1/1/1/1/1/7, 2190/1/1/1/1/1/4, 2190/1/1/1/1/1/3/1 și

2190/1/1/1/1/1/3/2, cu privire la care societatea recurentă a susținut constant

în cursul procesului că nu se află în administrarea sa și, pe cale de

consecință, cu referire la acest nemișcător nu poate să dispună printr-o

decizie dată în temeiul Legii nr. 10/2001.

Recursul a fost admis și decizia a fost casată

în parte, cu trimitere spre rejudecarea apelurilor reclamantelor și SC R. SRL

la aceeași instanță, în scopul stabilirii depline a situației de fapt cu

privire la terenul în suprafață de 3.096 mp și pentru determinarea persoanei juridice

deținătoare a acestuia.

3.

Hotărârea dată în apel după casare

Prin decizia civilă nr. 16 AP din 21 februarie

2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a fost admis apelul declarat de reclamante împotriva

sentinței civile nr. 52/S din 31 martie 2006 a Tribunalului Brașov, a schimbat

în parte sentința în sensul că a obligat SC R. SRL să emită o nouă decizie de

restituire în natură a imobilului construcție situat în Brașov, înscris în C.F.

nr. 23959 Brașov, nr. top. 2190/1/1/1/1/1/7, 2190/1/1/1/1/1/4,

2190/1/1/1/1/1/3/1 și 2190/1/1/1/1/1/3/2, cu constituirea unui drept special de

folosință asupra terenului grădină în suprafață de 3096 mp.

A

păstrat restul dispozițiilor sentinței.

A

respins apelul declarat de SC R. SRL

În considerentele hotărârii s-a arătat că în

cadrul primului ciclu de soluționare a apelurilor, instanța de control judiciar

a pronunțat o hotărâre echivocă, dispunând obligarea intimatei la emiterea unei

noi decizii de restituire către contestatoare a imobilului construcție și de

constituire a dreptului special de folosință în favoarea acestora asupra terenului

aferent. Decizia instanței de apel s-a referit la terenul aferent construcției,

noțiune care, din punct de vedere tehnic, desemnează doar partea de teren

necesară încorporării edificatului, astfel cum rezultă din procesul-verbal al

Serviciului Tehnic al intimatei, această suprafață fiind de 100 mp.

Din cercetarea cărții funciare desfășurate a

imobilului se desprinde că pe terenul înscris sub nr. top. 2190/1/1/1/1/1/7,

2190/1/1/1/1/1/4, 2190/1/1/1/1/1/3/1 și 2190/1/1/1/1/1/3/2, la 22 iulie 1965

s-a înregistrat construcția, corespunzătoare poziției A+3 din foaia de avere,

precum și terenul în suprafață totală de 3096 mp, ce corespunde lui A+4, asupra

întregului imobil, construcție și teren, fiind intabulat dreptul de proprietate

al Statului Român, la data de 16 iunie 1980, în baza Decretului nr. 223/1974,

cu drept de administrare operativă în favoarea ICRAL Brașov.

Dreptul de administrare operativă apare

ca un veritabil drept real, care conferă titularului plenitudinea atributelor

referitoare la posesie, folosință și dispoziție, astfel încât este lipsit de

relevanță împrejurarea că terțe persoane au încheiate contracte de închiriere

pentru suprafețe de teren cu Primăria municipiului Brașov, câtă vreme

deținătoare de drept a imobilului este SC R. SRL

4.1.

Motive

SC R. SRL a declarat recurs, motivat în drept

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele

critici:

În mod nelegal a fost obligată pârâta la

constituirea în favoarea reclamantelor a unui drept special de folosință asupra

terenului în suprafață de 3096 mp, deoarece din probele administrate rezultă că

terenul nu se află în administrarea societății.

Recurenta

deține numai 100 mp de teren.

4.2.

Analiza făcută de

instanța de recurs

Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

în condițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită va

notifica persoana juridică deținătoare. De asemenea, art. 27 alin. (1) și (2)

din aceeași lege, stabilește că dispozițiile art. 25, care obligă la pronunțarea

unei decizii sau dispoziții motivate asupra notificării, sunt aplicabile și în

situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile

imobile solicitate. In această situație persoana juridică deținătoare va emite

decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o

deține. Persoana juridică notificată va comunica persoanei îndreptățite toate

datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din

imobilul solicitat. Totodată va anexa la comunicare și copii de pe actele de

transfer al dreptului de proprietate sau, după caz, de administrare. În cazul

în care nu deține aceste date persoana juridică notificată va comunica acest

fapt persoanei îndreptățite.

Așa cum rezultă din art. 2 din Decizia nr.

427 din 9 decembrie 2005, SC R. SRL a trimis notificarea reclamantelor, spre

competentă soluționare, Primăriei municipiului Brașov, pentru diferența de

teren până la concurența suprafeței de 3096 mp „care nu se află în

administrarea SC R. SRL".

La filele 40 și 41 din dosarul de primă

instanță sunt depuse actele adiționale la contractele de închiriere nr.

84/T/1995, având ca obiect suprafața de teren de 1000 mp din Brașov, și,

respectiv, nr. 97/171995, pentru terenul de 1000 mp din Brașov, încheiate de

municipiul Brașov „în calitate de proprietar"'.

La fila 47 în foaia de proprietate nr. 23959

figurează în calitate de proprietar Statul Român, cu drept de administrare

operativă a ICRAL Brașov.

La fila 34 este depus contractul de

închiriere încheiat de SC R. SRL pentru o suprafață de 100 mp de teren aflat în

administrarea sa în str. C. nr. 39 A.

Neconcordanța ce rezultă din aceste

înscrisuri în legătură cu persoana juridică deținătoare a terenului, conduce la

concluzia că situația de fapt, sub acest aspect, nu a fost pe deplin stabilită

de instanța de trimitere. împrejurarea că în 16 iunie 1980 ICRAL Brașov avea

recunoscut un drept de administrare asupra imobilului înscris în C.F. nr.

23959, nu înseamnă, față de celelalte dovezi enunțate, că SC R. SRL mai are

același drept, asupra întregului imobil, și la data când a fost notificată.

Prin decizia de casare s-a arătat că se

impune stabilirea „deplină a situației de fapt cu privire la terenul în

suprafață de 3096 mp și pentru determinarea persoanei juridice

deținătoare". Or, față de cele mai sus arătate, aceste aspecte nu au fost

lămurite, încălcându-se dispozițiile art. 315 C. proc. civ.

Se impune, așadar, în temeiul art. 312 alin.

(3) C. proc. civ., casarea cu trimitere spre rejudecarea în limitele fixate prin

decizia nr. 1384 din 14 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC

R. SRL împotriva deciziei civile nr. 16 AP din 21 februarie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie și

în consecință:

Casează

decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2008.