ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3967/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 681/2004 a Tribunalului Brașov a fost respinsă acțiunea reclamantei S.V. împotriva pârâților SC R. SRL Brașov, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice Brașov, Municipiul Brașov prin primar, SC L. SA, B.V. și B.G., ultimii doi pârâți, neavând calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Prin decizia nr. 242 din 24 noiembrie 2003 emisă de pârâta SC R. SRL a fost respinsă notificarea formulată de reclamantă, în temeiul dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, reținându-se că notificarea nu a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului, nefiind depuse un extras C.F.

actualizat din care să rezulte numele proprietarului anterior al imobilului, de la care acesta a fost trecut în proprietatea Statului Român sau copia cărții funciare, nu a făcut dovada trecerii abuzive a imobilului în proprietatea statului, nefiind anexat titlul cu care a avut loc preluarea, notificarea nu a făcut dovada calității de succesoare a foștilor proprietari tabulari, nu a depus certificatul din care să reiasă încasarea sau neîncasarea vreunor despăgubiri bănești pentru imobil. S-a reținut că, anterior emiterii deciziei, pârâta a solicitat notificatoarei, cu adresa nr. 50398/2002 (fila 80 din dosar), să depună la dosarul notificării actele menționate mai sus, precum și alte înscrisuri necesare soluționării notificării.

Potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexă la notificare sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. În speță, deși pârâta SC R. SRL a formulat adresă către reclamantă, solicitându-i suplimentarea documentației cu o serie de acte indicate expres, aceasta nu a răspuns până la termenul legal din 14 mai 2003, astfel încât pârâta a procedat în mod legal soluționând notificarea exclusiv în baza actelor doveditoare depuse.

În cadrul contestației împotriva deciziei sau dispoziției emise de persoana juridică deținătoare nu pot fi formulate decât pretenții aflate în legătură cu această contestație și cu modul de soluționare a notificării, ori în situația în care decizia atacată este legală, cum este cazul în speță, nu mai pot fi luate în discuție cereri care vizează rectificarea C.F. sau revendicarea imobilului. Prima instanță a considerat că nu au relevanță înscrisurile care nu au fost depuse în interiorul termenului legal, ci ulterior soluționării notificării, dacă decizia atacată a fost în mod legal emisă și nici considerentele care privesc neacceptarea succesiunii de către ceilalți succesibili ai fostului proprietar, invocate de reclamantă.

Nemulțumită de această soluție, reclamanta a declarat apel, care a fost admis și în consecință s-a admis în parte acțiunea reclamantei, în sensul că s-a anulat decizia nr. 242/2003 emisă de SC R. SRL Brașov și s-au respins restul pretențiilor privind restituirea în natură a imobilului și înscrierea dreptului de proprietate, cu menținerea celorlalte dispoziții din sentința apelată referitor la soluționarea excepției și a acțiunii față de B.V. și B.G. S-a reținut în esență că sancțiunea nedepunerii înscrisurilor doveditoare în termenul prevăzut pentru soluționarea notificării se limitează doar la faza administrativă și nu poate fi admisă în faza de judecată a contestației, când devin aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă, inclusiv cu privire la termenele procedurale pentru depunerea înscrisurilor care sunt diferite de la o cale de atac, la alta.

Față de înscrisurile depuse de reclamantă în faza primei instanțe curtea a apreciat că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001. Astfel, prin sentința civilă nr. 17635/2000 a Judecătoriei Brașov s-a constatat că imobilul în litigiu situat în Brașov, a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 iar prin sentința civilă nr. 12360/2001 a Judecătoriei Brașov s-a constatat că moștenitorii defunctei H.I. sunt reclamanta și numiții Z.W. și S.R.A. Totodată reclamanta are calitate de legatară universală după H.R. conform certificatului de moștenitor nr. 28 din 1 martie 2001 care a moștenit ½ din averea rămasă după H.I.

Potrivit art. 4 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 cei care au acceptat moștenirea după 1945 sunt repuși de drept în termenul de acceptare pentru bunuri ce fac obiectul legii iar cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurilor a căror restituire se solicită. Cei doi moștenitori au formulat notificare în calitate de persoane îndreptățite astfel încât dispozițiile Legii nr. 10/2001 le sunt aplicabile. Față de aceste considerente de fapt și de drept, în baza art. 296 C. proc. civ. curtea a admis apelul reclamantei și a schimbat hotărârea instanței de fond în sensul anulării deciziei nr. 242/2003 emisă de intimata SC R. SRL Brașov care urmează să emită o nouă decizie prin care să soluționeze notificarea reclamantei, în funcție de situația concretă a imobilului, în cauză neadministrându-se suficiente dovezi din care să rezulte dacă imobilul este liber ori s-a vândut în parte ori în tot către chiriași și nici eventuala soartă a acestor contracte.

Pe de altă parte, instanța nu se poate substitui unității deținătoare care este singura persoană abilitată de lege să emită decizii de despăgubire sau de restituire în natură. În contra celei din urmă hotărâri pârâta SC R. SRL Brașov a declarat recurs, susținând în esență că greșit instanța de apel a apreciat că nerespectarea termenului legal are consecințe doar asupra modului în care este soluționată notificarea în cadrul procedurii administrative și că nu pot fi prezentate direct în fața instanței acte de natură a dovedi dreptul de proprietate și calitatea de persoană îndreptățită; or, prin această motivare s-ar face inutilă procedura prealabilă administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.

În opinia recurentei, la emiterea deciziei, SC R. SRL Brașov și instanța de fond au respectat prevederile imperative ale Legii nr. 10/2001 și a Normelor Metodologice, precum și dispozițiile Codului de procedură civilă, în sensul că a respectat dreptul reclamantei la un proces echitabil, însă reclamanta nu s-a conformat termenelor procedurale privind depunerea înscrisurilor doveditoare, astfel că lipsa acestora a determinat emiterea deciziei de respingere, în conformitate cu art. 22 din Legea nr. 10/2001. În consecință, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Brașov, ca legală și temeinică.

Recursul este nefondat potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare: Conform dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, restituirea imobilelor poate fi dispusă și prin hotărâre judecătorească, după parcurgerea procedurii prealabile specifice, nefiind un atribut exclusiv al unității deținătoare, cum se susține prin criticile formulate în recurs. Decizia de respingere a cererii de restituire în natură poate fi controlată în totalitate de către instanță, pe calea contestației prevăzute de Legea nr. 10/2001, instanța este competentă a soluționa notificarea și în ce privește actele doveditoare în stabilirea calității de persoană îndreptățită, ce pot fi depuse și în fața instanței, adică în faza judiciară.

Numai termenul prevăzut de art. 21-22 din Legea nr. 10/2001 pentru depunerea notificării cu cerere de măsuri reparatorii, este un termen de decădere, precizare ce rezultă din alin. (5) al textului sus-amintit, iar nu și termenul de depunere a actelor doveditoare, prevăzut de art. 22, care este un termen de recomandare. Decizia nr. 242 din 24 noiembrie 2003 emisă de S.C.RIAL SRL Brașov a respins cererea reclamantei privind restituirea în natură a imobilului situat în Brașov, pentru faptul că nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra acestui imobil, în termenul legal prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001. Rezolvarea acestei probleme juridice a fost corect făcută de instanța de apel prin aprecierea caracterului de recomandare al termenului de depunere a actelor doveditoare, natura lui rezultând din nevoia soluționării cu celeritate a unor astfel de cereri și nu din nevoia limitării ori împiedicării formulării acestora.

În consecință, curtea constată că recursul este nefondat și va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursului declarat de pârâta SC R. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 378/Ap din 25 aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov , secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2006.