ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2726/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin cererea înregistrată sub nr. 1219 din 13 martie 2002 reclamanta L.V. a chemat în judecată pe pârâta S.C. H. S.A. Brașov solicitând să fie obligată să-i restituie, în temeiul art. 2 lit. g) și art. 11 pct. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 imobilul situat în Brașov, și să se constate nulitatea parțială a actului de privatizare nr. 9 din 18 septembrie 2001 cu privire la acest bun. În motivarea contestației reclamanta a arătat că este succesoarea fostului proprietar tabular M.G. pentru cota de 2/8 din imobilul în litigiu, expropriat prin Decretul nr. 803/1962 în scopul construirii unei anexe sociale pentru pârâtă lucrare executată dar care a afectat în mică măsură imobilul.

Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința civilă nr. 117 din 17 martie 2003 a respins contestația reținând că restituirea bunului în natură nu este posibilă în condițiile Legii nr. 10/2001 întrucât se află în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate potrivit legii. Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia civilă nr. 56 din 17 iunie 2003 a respins cererea de repunere în termenul de a declara apelul formulată de reclamanta L mai precum și apelul declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 117 din 17 martie 2003 a Tribunalului Brașov, secția civilă, ca tardiv. S-a reținut că hotărârea primei instanțe a fost comunicată reclamantei la data de 16 aprilie 2003, aceasta a declarat apel la data de 28 mai 2003, peste termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 284 C. proc.

civ., împlinit la data de 5 mai 2003. În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 56 din 17 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a declarat recurs reclamanta L.V. solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că: greșit instanța de apel a considerat neîntemeiată cererea sa de repunere în termenul de apel deși, din motive de boală, nu a putut exercita calea de atac. Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ. termenul de apel este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii. Art. 103 alin. (1) din același cod prevede că neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Aceasta impune existența unui caz de forță majoră. Dovada prin care se certifică faptul că în perioada 28 aprilie -14 mai 2003 reclamanta „ nu a fost deplasabilă” nu este de natură a constitui un caz de forță majoră care presupune o împrejurare de fapt imprevizibilă și de neînlăturat, care împiedică în mod obiectiv și fără nici o culpă partea care a pierdut termenul. Reclamanta a fost asistată de avocat la instanța de fond, acesta avea obligația de a declara apel împotriva hotărârii iar partea a avut suficient timp de la data comunicării hotărârii 16 aprilie 2003 și până la data când s-a îmbolnăvit să exercite calea de atac. Instanța de apel a respins corect cererea de repunere în termen formulată de reclamantă.

Cum sentința tribunalului a fost comunicată acesteia la data de 16 aprilie 2003 iar apelul a fost declarat la data de 28 mai 2003, peste termenul legal de 15 zile împlinit la data de 5 mai 2003 greșit a fost respins apelul ca tardiv. Față de considerentele menționate, CURTEA va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta L.V. împotriva deciziei nr. 56 Ap din 17 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2004.