ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2726/2004

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin cererea înregistrată sub nr. 1219 din 13

martie 2002 reclamanta L.V. a chemat în judecată pe pârâta S.C. H. S.A. Brașov

solicitând să fie obligată să-i restituie, în temeiul art. 2 lit. g) și art. 11

pct. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 imobilul situat în Brașov, și să se constate

nulitatea parțială a actului de privatizare nr. 9 din 18 septembrie 2001 cu

privire la acest bun.

În motivarea contestației reclamanta a arătat că

este succesoarea fostului proprietar tabular M.G. pentru cota de 2/8 din

imobilul în litigiu, expropriat prin Decretul nr. 803/1962 în scopul

construirii unei anexe sociale pentru pârâtă lucrare executată dar care a

afectat în mică măsură imobilul.

Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința

civilă nr. 117 din 17 martie 2003 a respins contestația reținând că restituirea

bunului în natură nu este posibilă în condițiile Legii nr. 10/2001 întrucât se

află în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate potrivit legii.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin

decizia civilă nr. 56 din 17 iunie 2003 a respins cererea de repunere în

termenul de a declara apelul formulată de reclamanta L mai precum și apelul

declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 117 din 17 martie 2003 a

Tribunalului Brașov, secția civilă, ca tardiv.

S-a reținut că hotărârea primei instanțe a fost

comunicată reclamantei la data de 16 aprilie 2003, aceasta a declarat apel la

data de 28 mai 2003, peste termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 284 C.

proc. civ., împlinit la data de 5 mai 2003.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr.

56 din 17 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a declarat recurs

reclamanta L.V. solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

susținând că: greșit instanța de apel a considerat neîntemeiată cererea sa de

repunere în termenul de apel deși, din motive de boală, nu a putut exercita

calea de atac.

Recursul urmează să fie respins ca nefondat

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ.

termenul de apel este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii. Art. 103

alin. (1) din același cod prevede că neexercitarea oricărei căi de atac în

termenul legal atrage decăderea afară de cazul când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Aceasta impune existența unui caz de forță

majoră. Dovada prin care se certifică faptul că în perioada 28 aprilie -14 mai

2003 reclamanta „ nu a fost deplasabilă” nu este de natură a constitui un caz

de forță majoră care presupune o împrejurare de fapt imprevizibilă și de

neînlăturat, care împiedică în mod obiectiv și fără nici o culpă partea care a

pierdut termenul.

Reclamanta a fost asistată de avocat la instanța

de fond, acesta avea obligația de a declara apel împotriva hotărârii iar partea

a avut suficient timp de la data comunicării hotărârii 16 aprilie 2003 și până

la data când s-a îmbolnăvit să exercite calea de atac.

Instanța de apel a respins corect cererea de

repunere în termen formulată de reclamantă.

Cum sentința tribunalului a fost comunicată

acesteia la data de 16 aprilie 2003 iar apelul a fost declarat la data de 28

mai 2003, peste termenul legal de 15 zile împlinit la data de 5 mai 2003 greșit

a fost respins apelul ca tardiv.

Față de considerentele menționate, CURTEA va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta L.V. împotriva deciziei nr. 56 Ap din 17 iunie 2003 a Curții de Apel

Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 aprilie 2004.