ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5169/2007

Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: La data de 6 august 2001, reclamantul P.M.T. a comunicat, prin executorul judecătoresc, o notificare prin care cererea SC R. SRL Brașov să-i lase in integrum , în deplină proprietate și posesie" imobilul situat în Brașov, compus din casă și teren (fila 13 din dosarul primei instanțe).

Reclamantul a revenit cu o altă notificare, la data de 1 iulie 2003, cerând pârâtei SC R. SRL Brașov să-i restituie „în natură de facto întregul imobil" (fila 17). SC R. SRL Brașov, prin decizia nr. 429 din 21 decembrie 2005, a respins notificările, cu motivarea că imobilul a fost predat reclamantului în anul 1999. Prin acțiunea înregistrată la 27 ianuarie 2006, la Tribunalul Brașov, reclamantul a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, decizia nr. 429/2005 emisă de pârâtă, solicitând, în esență, să-i fie predat „în fapt" apartamentul nr. l sau să i se facă o ofertă de despăgubire și de asemenea să i se acorde despăgubire pentru teren. Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 73/S din 5 mai 2006, a respins acțiunea (contestația) formulată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul contestatorului, în anul 1998, în temeiul sentinței civile nr. 8442/1998 a Judecătoriei Brașov, astfel că nu formează obiectul de reglementare a Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 189/Ap din 29 septembrie 2006, a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței Tribunalului Brașov, cu aceeași motivare dezvoltată și prin considerentele sentinței. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul fără a face trimitere la motivele de nelegalitate reglementate prin art. 304 C. proc. civ., dar susținând că pârâta trebuie să respecte întocmai sentința civilă nr. 8442/1998 a Judecătoriei Brașov.

Recursul declarat nu este întemeiat. Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Litigiul dedus judecății în prezentul dosar se poartă în legătură cu imobilul situat în Brașov, înscris în C.F. 22628 Brașov, compus din casă neînregistrată în cartea funciară, teren de 1020,82 mp și grădină de 548,40 mp. Cu privire la acest imobil, Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 8442 din 14 mai 1998, definitivă și irevocabilă, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.M.T. și a obligat pârâții municipiul Brașov, prin primar, D.G.F.P. Brașov și RA R. Brașov (actuala SC R. SRL Brașov) să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie întregul imobil menționat (fila 3 din dosarul primei instanțe).

Sentința civilă nr. 8442/1998 a Judecătoriei Brașov a fost pusă în exercitare la data de 9 noiembrie 1999, când executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal, în cuprinsul căruia s-a precizat că reclamantul a fost pus în posesie și că, începând cu data respectivă, au încetat toate drepturile și obligațiile SC R. Brașov (fila 4). Reclamantul și-a înscris în C.F. dreptul de proprietate (fila 5). La data adoptării Legii nr. 10/2001, imobilul fusese restituit reclamantului, așa încât în mod corect, prima instanță și instanța de apel au hotărât că prevederile acestei legi nu sunt aplicabile în cauză. Unul dintre cele trei apartamente din care este compusă casa și anume apartamentul nr. 1 a fost înstrăinat de stat foștilor chiriași L.M.G.

și L.M.M., în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 23177 din 21 octombrie 1997. Reclamantul P.M.T. s-a adresat justiției solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul menționat, dar acțiunea a fost respinsă, cu autoritate de lucru judecat, prin decizia nr. 894 din 7 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă. În raport cu considerentele expuse, se constată că, în temeiul Legii nr. 10/2001, pârâta SC R. SRL Brașov nu poate fi obligată nici să restituie imobilul, al cărui proprietar este reclamantul și nici să ceară, în justiție, „constatarea nulității relative a contractului de vânzare-cumpărare", cum solicită, fără suport legal, reclamantul.

În măsura în care apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, reclamantul se poate adresa justiției, pe calea dreptului comun, în legătură cu apartamentul care a fost înstrăinat anterior admiterii acțiunii în revendicare cu privire la imobil. Nu poate fi primită nici susținerea recurentului că pârâta trebuie să-i ofere, în compensație un alt teren în locul celui ocupat, în prezent, de un drum public. Recurentul nu a precizat, pe parcursul procesului, când și cu ce motivare, a fost ocupată o parte a terenului ce fusese restituit reclamantului ca urmare a admiterii, în anul 1998, a acțiunii în revendicare. Legea nr. 10/2001 nu poate fi aplicată cu privire la eventuale preluări de imobile care ar fi avut loc ulterior intrării legii în vigoare.

Decizia instanței de apel fiind dată cu aplicarea corectă a legii, urmează să fie respins recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul P.M.T. împotriva deciziei nr. 189/Ap din 29 septembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2007.