ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5169/2007

Asupra recursului

de față;

Din actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

La data de 6

august 2001, reclamantul P.M.T. a comunicat, prin executorul judecătoresc, o

notificare prin care cererea SC R. SRL Brașov să-i lase

in integrum

, în

deplină proprietate și posesie" imobilul situat în Brașov, compus din casă

și teren (fila 13 din dosarul primei instanțe).

Reclamantul a

revenit cu o altă notificare, la data de 1 iulie 2003, cerând pârâtei SC R. SRL

Brașov să-i restituie „în natură

de facto

întregul imobil" (fila

17).

SC R. SRL

Brașov, prin decizia nr. 429 din 21 decembrie 2005, a respins notificările, cu

motivarea că imobilul a fost predat reclamantului în anul 1999.

Prin acțiunea

înregistrată la 27 ianuarie 2006, la Tribunalul Brașov, reclamantul a

contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, decizia nr. 429/2005 emisă de pârâtă,

solicitând, în esență, să-i fie predat „în fapt" apartamentul nr. l sau să

i se facă o ofertă de despăgubire și de asemenea să i se acorde despăgubire

pentru teren.

Soluționând

litigiul în primă instanță, Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința nr.

73/S din 5 mai 2006, a respins acțiunea (contestația) formulată de reclamant.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul

contestatorului, în anul 1998, în temeiul sentinței civile nr. 8442/1998 a

Judecătoriei Brașov, astfel că nu formează obiectul de reglementare a Legii nr.

10/2001.

Curtea de Apel

Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 189/Ap din 29 septembrie 2006, a

respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței Tribunalului Brașov,

cu aceeași motivare dezvoltată și prin considerentele sentinței.

Împotriva

deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul fără a face trimitere la

motivele de nelegalitate reglementate prin art. 304 C. proc. civ., dar

susținând că pârâta trebuie să respecte întocmai sentința civilă nr. 8442/1998

a Judecătoriei Brașov.

Recursul

declarat nu este întemeiat.

Prin Legea nr.

10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod

abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Litigiul dedus

judecății în prezentul dosar se poartă în legătură cu imobilul situat în

Brașov, înscris în C.F. 22628 Brașov, compus din casă neînregistrată în cartea

funciară, teren de 1020,82 mp și grădină de 548,40 mp. Cu privire la acest

imobil, Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 8442 din 14 mai 1998,

definitivă și irevocabilă, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.M.T. și

a obligat pârâții municipiul Brașov, prin primar, D.G.F.P. Brașov și RA R.

Brașov (actuala SC R. SRL Brașov) să lase reclamantului în deplină proprietate

și posesie întregul imobil menționat (fila 3 din dosarul primei instanțe).

Sentința civilă

nr. 8442/1998 a Judecătoriei Brașov a fost pusă în exercitare la data de 9

noiembrie 1999, când executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal, în

cuprinsul căruia s-a precizat că reclamantul a fost pus în posesie și că,

începând cu data respectivă, au încetat toate drepturile și obligațiile SC R.

Brașov (fila 4). Reclamantul și-a înscris în C.F. dreptul de proprietate (fila

5).

La data

adoptării Legii nr. 10/2001, imobilul fusese restituit reclamantului, așa încât

în mod corect, prima instanță și instanța de apel au hotărât că prevederile

acestei legi nu sunt aplicabile în cauză.

Unul dintre cele

trei apartamente din care este compusă casa și anume apartamentul nr. 1 a fost

înstrăinat de stat foștilor chiriași L.M.G. și L.M.M., în temeiul Legii nr.

112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația

de locuințe, trecute în proprietatea statului, prin contractul de vânzare-cumpărare

nr. 23177 din 21 octombrie 1997. Reclamantul P.M.T. s-a adresat justiției

solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul menționat, dar acțiunea a fost

respinsă, cu autoritate de lucru judecat, prin decizia nr. 894 din 7 martie

2003 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă.

În raport cu

considerentele expuse, se constată că, în temeiul Legii nr. 10/2001, pârâta SC

R. SRL Brașov nu poate fi obligată nici să restituie imobilul, al cărui

proprietar este reclamantul și nici să ceară, în justiție, „constatarea

nulității relative a contractului de vânzare-cumpărare", cum solicită,

fără suport legal, reclamantul.

În măsura în

care apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, reclamantul se

poate adresa justiției, pe calea dreptului comun, în legătură cu apartamentul

care a fost înstrăinat anterior admiterii acțiunii în revendicare cu privire la

imobil.

Nu poate fi

primită nici susținerea recurentului că pârâta trebuie să-i ofere, în

compensație un alt teren în locul celui ocupat, în prezent, de un drum public.

Recurentul nu a precizat, pe parcursul procesului, când și cu ce motivare, a

fost ocupată o parte a terenului ce fusese restituit reclamantului ca urmare a

admiterii, în anul 1998, a acțiunii în revendicare. Legea nr. 10/2001 nu poate

fi aplicată cu privire la eventuale preluări de imobile care ar fi avut loc

ulterior intrării legii în vigoare.

Decizia

instanței de apel fiind dată cu aplicarea corectă a legii, urmează să fie

respins recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de contestatorul P.M.T. împotriva deciziei nr. 189/Ap din 29

septembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2007.