ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3009/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 173 din 25 aprilie 2005 Tribunalul Brașov a respins contestația formulată de contestatoarea S.M., în contradictoriu cu intimata SC R. SRL Brașov, privind Decizia nr. 388 din 17 decembrie 2004, emisă în temeiul Legii 10/2001. Prima instanță, pentru a pronunța această hotărâre, a reținut că, prin actele anexate notificării, contestatoarea nu a dovedit că este persoană îndreptățită, potrivit prevederilor Legii 10/2001, la restituirea în natură a imobilului din Brașov. Din extrasul de carte funciară depus de aceasta nu rezultă dreptul său de proprietate anterior preluării imobilului de către Statul Român, ci doar dreptul de proprietate al acestuia, conform Decretului nr. 223/1974, înscris sub B+9, act nr. 482/1989.

S-a mai reținut că, deși intimata i-a comunicat contestatoarei necesitatea completării dosarului cu o serie de acte, aceasta, prin încălcarea prevederilor art. 22 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, nu a făcut dovada depunerii în termen a acestor acte. De asemenea, instanța a apreciat că nu se poate ajunge la concluzia admiterii contestației, deși înscrisurile au fost depuse pe parcursul judecății, întrucât s-a depășit termenul imperativ prevăzut de lege, iar pe de altă parte, s-ar eluda dispozițiile referitoare la procedura administrativă, la care s-a raportat intimata atunci când a emis decizia. Contestatoarea a declarat apel împotriva hotărârii. Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 658/Ap din 10 octombrie 2005, a respins apelul, menținând astfel soluția dată în primă instanță.

Contestatoarea a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Recursul se va admite pentru considerentele următoare: Este întemeiată critica formulată de recurentă în sensul că, instanța de apela reținut în mod nelegal că „potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare, odată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a legii, deoarece acest text a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, în sensul că aceste acte se pot depune până la soluționarea notificării.

Or, cum legea nu distinge între soluționarea pe cale administrativă sau judecătorească a notificării, iar recurenta a depus o parte din acte pe parcursul judecății, făcând dovada dreptului său de proprietate, instanța de apel, la data pronunțării hotărârii a încălcat dispozițiile legale privind depunerea actelor doveditoare. Recurenta contestatoare a depus extrasul de carte funciară cu privire la imobilul în cauză, prin aceasta imobilul fiind identificat, precum și faptul că, anterior trecerii sale în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, deși în extrasul de carte funciară nu figura numele proprietarului anterior, SC R. SRL, în calitate de deținător avea în evidența sa numele persoanei, respectiv V.M., căsătorită S., de la care a fost preluat imobilul și trecut în administrarea SC R. SRL.

Cerința esențială prevăzută de lege de a dovedi proprietatea s-a realizat prin extrasul de carte funciară, ce face dovada dreptului de proprietate. Totodată, contestatoarea a respectat și cerințele art. 21 alin. (2) din legea menționată ce prevăd că notificarea trebuie să cuprindă denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare ale persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului solicitat și valoarea estimativă a acestuia, toate acestea fiind dovedite prin extrasul C.F. Contestatoarea și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, iar imobilul poate fi restituit în natură, întrucât nu a fost vândut în baza Legii 112/1995, la dosar aflându-se copia contractului de închiriere cu privire la acest imobil.

Față de cele reținute, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de S.M. împotriva deciziei nr. 658/Ap din 10 octombrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Casează decizia atacată și sentința nr. 173/S din 25 aprilie 2005 a Tribunalului Brașov și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 martie 2006.