ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6184/2007

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 440 din 22 martie 2006 a Tribunalului București, s ecția a III-a civilă, a fost admisă contestația formulată de reclamanta N.V.V. în contradictoriu cu intimata SC V. SA și, în consecință, s-a anulat decizia nr. 1 din 9 decembrie 2004, constatându-se dreptul reclamantei la măsuri reparatorii în echivalent asupra cotei de 30% din terenul în suprafață de 5151,85 mp, intimata fiind obligată să emită o nouă decizie de acordare i măsurilor reparatorii. Pentru pronunțarea acestei hotărâri, s-a reținut că reclamanta a fac ui dovada de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, fiind legata a universală de pe urma defunctei V.E., care la rândul ei, l-a moștenit pe V.M.; acesta din urmă a deținut 30% din capitalul social al fostei S.C.N.

T. Filaret, societate care, potrivit actului de vânzare-cumpărare a dobândit în proprietate suprafața de 5151,85 mp, potrivit expertizei întocmită în cauză. S-a mai reținut că nu este posibilă restituirea în natură, deoarece terenul este afectat de construcții. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 579 din 30 noiembrie 2006 a admis apelul formulat de SC V. SA împotriva sentinței nr. 440 din 22 martie 2006 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că, a obligat intimata să emită o nouă decizie cu propunere de despăgubiri și să înainteze decizia însoțită de situația juridică a imobilului și întreaga documentație - Secretariatului Comisiei Centrale.

A fost păstrată dispoziția hotărârii cu privire la anularea deciziei din 9 decembrie 2004. Instanța de apel a reținut că la data formulării notificării, terenul in litigiu se afla în proprietatea SC V. SA, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză întocmit în cauză, părțile nefăcând obiecțiuni la concluziile acesteia. Prin urmare, concluziile fac parte din adevărul judiciar stabilit de către instanță. Î n ceea ce privește criticile referitoare la împrejurarea că, terenul a in crai legal în patrimoniul SC V. SA și că la data efectuării expertizei nu se afla la această societate, expertul neținând cont de actele depuse, instanța a reținut ca nerelevante criticile pe de o parte, iar pe de altă parte ca nefondat.

Este adevărat, că terenul a intrat în proprietatea intimatei, dar acest aspect nu exclude dreptul contestatoarei la măsuri reparatorii, împrejurare față de care critica este lipsită de relevanță. Cu privire la faptul că terenul nu se mai afla în proprietatea SC V. SA la momentul întocmirii expertizei, aspect de care nu s-a ținut cont, critica este nefondată, important fiind momentul la care s-a făcut notificarea. înstrăinarea terenurilor ulterioară nu mai prezintă nicio relevanță. Nefondată s-a reținut și critica privind inadmisibilitatea cererii ele acordare a despăgubirilor, în condițiile în care ar exista posibilitatea restituirii în natură a imobilului. Sub acest aspect, prin expertiză s-a stabilit că terenul se află în incinta societății și că, chiar dacă nu este afectată de construcții, fiind legal intrat în patrimoniul acesteia, contestatoarea are dreptul numai la măsuri reparatorii.

Singura critică fondată s-a reținut a fi cea cu privire la dispozițiile legale aplicabile speței. Astfel, instanța de apel a considerat că sunt incidente prevederile din Titlul VII, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, art. 18 lit. a) și art. 26 din Legea nr. 10/2001, dispoziții în raport de care contestatoarea este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent și societatea are obligația de a emite o decizie prin care să propună măsurile reparatorii și să înainteze decizia cu actele însoțitoare Comisiei centrale. Î mpotriva ultimei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta N.V.V., pe care a criticat-o prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Î n dezvoltarea criticii, se învederează că hotărârea recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece instanța nu a ținut cont de acest text, raportat la situația de fapt.

Se mai arată că privatizarea ce a avut loc ulterior a fost abuzivă, ca de altfel și vânzările ulterioare, aspecte ce evidențiază culpa societății. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Fără nici un dubiu s-a stabilit că, terenul a cărui retrocedare se solicită, face parte din SC V. SA, aceasta având calitatea de unitate deținătoare, obligată să procedeze la reparație, potrivit Legii nr. 10/2001, terenul fiind identificat prin expertiza întocmită de inginer B.I. (filele 137-139 dosar fond). Prin decizia recurată, nu s-a interpretat greșit materialul probator și nici dispozițiile legale aplicabile, ceea ce nu impune reanalizarea întregului material probator, aspect care nu poate face obiectul controlului judiciar în recurs.

Î n cauză a fost efectuată expertiza, prin care s-a identificat terenul și împotriva căreia niciuna dintre părți nu a formulat obiecțiuni. S-a stabilit că, terenul în litigiu s-a aflat la data notificării în proprietatea intimatei, a intrat legal în proprietatea acesteia, împrejurare față de care reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii. Prin expertiză, s-a stabilit că terenul se află în incinta SC V. SA București, având o suprafață de 5151,85 mp, pe o parte din el fiind edificată o construcție, iar cealaltă suprafață este aferentă cantinei, situație în care nu poate fi restituit în natură.

Este adevărat că, potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001 „imobilele terenuri și construcții preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățit.:, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare". Terenul a intrat în mod legal în patrimoniul intimatei, stabilindu-se prin expertiză, că se află în incinta sediului societății și chiar dacă nu este afectată de construcții, nu poate fi restituit în natură, prin amplasamentul său făcându-se posibilă funcționarea societății intimate (prin accesul la cantină și la celelalte puncte de lucru).

Potrivit dispozițiilor din Titlul VII art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005. art. 18 lit. a) și art. 26 din Legea nr. 10/2001, recurenta are dreptul numai la măsuri reparatorii, așa cum s-a stabilit prin hotărârea instanței de apel, ia; intimata, după emiterea deciziei cu propunerea măsurilor reparatorii înaintează decizia cu actele însoțitoare Comisiei centrale. Critica fiind nefondată, față de considerente expuse, recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta N.V.V. împotriva deciziei nr. 579 din 30 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat. Ire vocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2007.