ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6184/2007

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 440 din 22 martie 2006 a Tribunalului București, s

ecția a III-a civilă, a fost admisă contestația

formulată de reclamanta N.V.V. în contradictoriu cu intimata SC V. SA și, în

consecință,

s-a anulat decizia nr. 1

din 9 decembrie 2004, constatându-se dreptul reclamantei la

măsuri reparatorii în echivalent asupra cotei de

30% din terenul în suprafață

de 5151,85 mp, intimata fiind obligată să emită o

nouă decizie de acordare i

măsurilor reparatorii.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri, s-a

reținut că reclamanta a fac ui

dovada de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii, fiind legata a universală de pe urma

defunctei V.E., care la rândul ei, l-a

moștenit

pe V.M.; acesta din urmă a deținut 30% din capitalul

social al fostei S.C.N. T. Filaret, societate

care, potrivit actului de

vânzare-cumpărare a dobândit în proprietate

suprafața de 5151,85 mp, potrivit expertizei întocmită în cauză.

S-a mai reținut că nu este posibilă

restituirea în natură, deoarece terenul

este afectat de

construcții.

Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin decizia nr. 579 din

30 noiembrie 2006 a admis apelul formulat de SC V. SA împotriva

sentinței

nr. 440 din 22 martie 2006 a Tribunalului

București, secția a III-a civilă, pe

care a

schimbat-o în parte, în sensul că, a obligat intimata să emită o nouă

decizie

cu propunere de despăgubiri și să înainteze decizia însoțită de situația

juridică a imobilului și întreaga documentație - Secretariatului Comisiei

Centrale.

A fost păstrată dispoziția hotărârii cu privire la anularea deciziei din

9 decembrie 2004.

Instanța de apel a reținut că la data formulării notificării, terenul

in litigiu se afla în proprietatea SC V. SA, astfel cum s-a stabilit prin

raportul de expertiză întocmit în cauză, părțile nefăcând obiecțiuni la

concluziile acesteia. Prin urmare, concluziile

fac parte din adevărul judiciar

stabilit de către instanță.

Î

n ceea ce privește criticile referitoare

la împrejurarea că, terenul a in crai

legal în patrimoniul SC V. SA și că la data efectuării expertizei nu se

afla la această societate,

expertul neținând cont de actele depuse, instanța a

reținut ca nerelevante criticile pe de o parte, iar

pe de altă parte ca nefondat.

Este adevărat, că terenul a intrat în proprietatea intimatei, dar acest

aspect nu exclude dreptul contestatoarei la

măsuri reparatorii, împrejurare

față de care critica este lipsită de

relevanță.

Cu privire la faptul că terenul nu se mai

afla în proprietatea SC V.

SA

la momentul întocmirii expertizei, aspect de care nu s-a ținut cont, critica

este nefondată, important fiind momentul

la care s-a făcut notificarea.

înstrăinarea

terenurilor ulterioară nu mai prezintă nicio relevanță.

Nefondată s-a reținut și critica privind inadmisibilitatea cererii ele

acordare a despăgubirilor, în condițiile în care ar exista posibilitatea

restituirii în natură a imobilului. Sub acest

aspect, prin expertiză s-a stabilit

că terenul se află în incinta

societății și că, chiar dacă nu este afectată de construcții, fiind legal intrat

în patrimoniul acesteia, contestatoarea are dreptul numai la măsuri

reparatorii.

Singura critică fondată s-a reținut a fi cea cu privire la dispozițiile

legale aplicabile speței. Astfel, instanța

de apel a considerat că sunt incidente

prevederile din Titlul VII, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, art. 18

lit. a) și art. 26 din Legea nr. 10/2001, dispoziții în raport de care

contestatoarea este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent și

societatea are obligația de a

emite o decizie prin care să propună

măsurile reparatorii și să înainteze decizia cu actele însoțitoare Comisiei

centrale.

Î

mpotriva ultimei hotărâri, în termen

legal a declarat recurs reclamanta N.V.V., pe care a criticat-o prin prisma

motivului prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Î

n dezvoltarea criticii, se învederează că

hotărârea recurată este lipsită

de temei legal și a fost

dată cu aplicarea greșită a art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, deoarece instanța nu a ținut cont de acest text, raportat

la situația

de fapt.

Se mai arată că privatizarea ce a avut

loc ulterior a fost abuzivă, ca de altfel și vânzările ulterioare, aspecte ce

evidențiază culpa societății.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

Fără nici un dubiu s-a stabilit că,

terenul a cărui retrocedare se solicită,

face parte din SC V. SA, aceasta având calitatea de unitate

deținătoare, obligată să procedeze la reparație, potrivit Legii nr. 10/2001,

terenul fiind identificat prin expertiza întocmită de inginer B.I. (filele

137-139

dosar fond).

Prin decizia recurată, nu s-a interpretat

greșit materialul probator și nici

dispozițiile legale

aplicabile, ceea ce nu impune reanalizarea întregului

material probator, aspect care nu poate face obiectul controlului

judiciar în

recurs.

Î

n cauză a fost efectuată expertiza, prin

care s-a identificat terenul și împotriva căreia niciuna dintre părți nu a

formulat obiecțiuni.

S-a stabilit că, terenul în litigiu s-a aflat la data notificării în

proprietatea intimatei, a intrat legal în

proprietatea acesteia, împrejurare față

de care reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii.

Prin expertiză, s-a stabilit că terenul se

află în incinta SC V. SA București, având o suprafață de 5151,85 mp, pe o parte

din el fiind edificată o construcție, iar cealaltă suprafață este aferentă

cantinei, situație în care nu

poate fi restituit în

natură.

Este adevărat că, potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001 „imobilele

terenuri și construcții preluate în mod abuziv,

indiferent de destinație, care

sunt

deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă,

o

societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o

autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori

asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană

juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățit.:, prin

decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale

unității deținătoare".

Terenul a intrat în mod legal în patrimoniul intimatei, stabilindu-se

prin expertiză, că se află în incinta sediului societății și chiar dacă nu este

afectată de construcții, nu poate fi restituit în natură, prin amplasamentul său

făcându-se posibilă funcționarea societății intimate (prin accesul la cantină

și la celelalte puncte de lucru).

Potrivit dispozițiilor din Titlul VII art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005.

art. 18 lit. a) și art. 26 din Legea nr. 10/2001, recurenta are dreptul numai

la măsuri reparatorii, așa cum s-a stabilit prin hotărârea instanței de apel,

ia; intimata, după emiterea deciziei cu propunerea măsurilor reparatorii

înaintează decizia cu actele însoțitoare Comisiei centrale.

Critica fiind nefondată, față de considerente expuse, recursul urmează

să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de reclamanta N.V.V. împotriva deciziei nr. 579 din 30

noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a

IV-a

civilă,

ca nefondat.

Ire

vocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2007.