ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 507/2011

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 80 din 10 septembrie 2010, Curtea de Apel Suceava a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul C.I. împotriva deciziei penale nr. 3045 din 29 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. A fost obligat revizuientul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 19 din 20 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 555/39/2008, Curtea de Apel Suceava a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petenții C.I.

și C.E., în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluțiilor nr. 181/P/2008 din 03 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și nr. 299/II/2/2008 din 28 octombrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Prin decizia nr. 1477 din 22 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr. 555/39/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de petentul C.I. împotriva sentinței penale nr. 19 din 20 februarie 2009 a Curții de Apel Suceava. Prin decizia penală nr. 3045 din 29 septembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 3784/1/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C.I.

împotriva deciziei penale nr. 1477 din 22 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Împotriva acestei decizii, cu nr. 3045 din 22 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, numitul C.I. a formulat cerere de revizuire pe care a întemeiat-o în drept pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. În motivarea acesteia arată că avocata H.M. a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și solicită efectuarea de cercetări și față de numitul M.I. și judecătoarea D.M. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată cererea de revizuire a numitului C.I., prin care a solicitat revizuirea deciziei nr. 3045 din 29 septembrie 2009 (dosar nr. 3748/1/2009) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Prin sentința nr. 1903 din 12 noiembrie 2009 (dosar nr. 7701/1/2009), Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cererea de revizuire formulată de petent la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Ulterior, prin adresa nr. 38/III/6/2010 din 18 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat spre soluționare cererea de revizuire cu propunerea de a fi respinsă ca inadmisibilă, Curții de Apel Suceava, cerere ce a fost înregistrată sub nr. 541/39/2009. Instanța a constatat inadmisibilă cererea de revizuire, întrucât vizează o hotărâre prin care nu s-a soluționat fondul cauzei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul C.I. prin care solicită admiterea cererii de revizuire, revizuirea hotărârii pronunțată în dosarul nr. 5753/193/2008 al Judecătoriei Botoșani și devenirea ca valabilă a hotărârii nr. 325/2008 a Comisiei Județene Botoșani.

În motivarea recursului se arată că numitul M.I. nu are acte de proprietate și stăpânește în prezent suprafața de 0,32 ha, deși el nu a prezentat nici un act de proprietate decât că are influență asupra instanței și de aceea a câștigat procesul. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul inculpatului prin prisma motivelor invocate și din oficiu, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente: În mod corect instanța de fond a considerat ca inadmisibile cererea de revizuire formulată de petentul C.I., întrucât aceasta nu vizează o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, ci practic vizează o plângere împotriva rezoluțiilor procurorului ce a fost respinsă prin sentința penală nr. 19 din 20 februarie 2009 a Curții de Apel Suceava.

Conform deciziei nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție „cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., este inadmisibilă”, iar revizuirea fiind o cale extraordinară de atac privește doar hotărâri definitive prin care a fost soluționat fondul cauzei prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, astfel încât nu pot face obiectul revizuirii hotărârii prin care nu s-a soluționat fondul cauzei. În motivele de recurs, recurentul nu a învederat nici o critică cu privire la hotărârea instanței de fond. Înalta Curte apreciază hotărârea legală și temeinică, deși din eroare în dispozitiv s-a menționat că obiectul cererii ar viza decizia penală nr. 3045 din 29 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, când în realitate viza sentința penală nr. 19 din 20 februarie 2009 a Curții de Apel Suceava.

Conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul petentului C.I. formulat împotriva sentinței penale nr. 80 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.I. împotriva sentinței penale nr. 80 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2011.