ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 507/2011

Asupra cauzei penale

de față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 80 din 10 septembrie 2010, Curtea de Apel Suceava a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul C.I. împotriva

deciziei penale nr. 3045 din 29 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

A fost obligat

revizuientul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința penală

nr. 19 din 20 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 555/39/2008, Curtea de

Apel Suceava a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de

petenții C.I. și C.E., în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., împotriva

rezoluțiilor nr. 181/P/2008 din 03 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și nr. 299/II/2/2008 din 28 octombrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Prin decizia nr. 1477

din 22 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr. 555/39/2008, Înalta Curte de

Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de petentul C.I.

împotriva sentinței penale nr. 19 din 20 februarie 2009 a Curții de Apel Suceava.

Prin decizia penală

nr. 3045 din 29 septembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 3784/1/2009, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca inadmisibilă

contestația în anulare formulată de contestatorul C.I. împotriva deciziei

penale nr. 1477 din 22 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

Împotriva acestei

decizii, cu nr. 3045 din 22 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, numitul C.I. a formulat cerere de revizuire pe care a întemeiat-o în drept

pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. În motivarea acesteia arată că

avocata H.M. a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor și solicită efectuarea de cercetări și față de numitul M.I. și

judecătoarea D.M.

Pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată cererea de revizuire a

numitului C.I., prin care a solicitat revizuirea deciziei nr. 3045 din 29

septembrie 2009 (dosar nr. 3748/1/2009) pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală.

Prin sentința nr. 1903

din 12 noiembrie 2009 (dosar nr. 7701/1/2009), Înalta Curte de Casație și

Justiție a trimis cererea de revizuire formulată de petent la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Ulterior, prin adresa

nr. 38/III/6/2010 din 18 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Suceava a înaintat spre soluționare cererea de revizuire cu propunerea de a fi

respinsă ca inadmisibilă, Curții de Apel Suceava, cerere ce a fost înregistrată

sub nr. 541/39/2009.

Instanța a constatat

inadmisibilă cererea de revizuire, întrucât vizează o hotărâre prin care nu s-a

soluționat fondul cauzei.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petentul C.I. prin care solicită admiterea cererii

de revizuire, revizuirea hotărârii pronunțată în dosarul nr. 5753/193/2008 al

Judecătoriei Botoșani și devenirea ca valabilă a hotărârii nr. 325/2008 a

Comisiei Județene Botoșani.

În motivarea

recursului se arată că numitul M.I. nu are acte de proprietate și stăpânește în

prezent suprafața de 0,32 ha, deși el nu a prezentat nici un act de proprietate

decât că are influență asupra instanței și de aceea a câștigat procesul.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul inculpatului prin prisma motivelor

invocate și din oficiu, constată recursul nefondat pentru următoarele

considerente:

În mod corect

instanța de fond a considerat ca inadmisibile cererea de revizuire formulată de

petentul C.I., întrucât aceasta nu vizează o hotărâre prin care s-a soluționat

fondul cauzei, ci practic vizează o plângere împotriva rezoluțiilor

procurorului ce a fost respinsă prin sentința penală nr. 19 din 20 februarie 2009 a Curții de Apel Suceava.

Conform deciziei nr. XVII

din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție „cererea de revizuire

îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., este

inadmisibilă”, iar revizuirea fiind o cale extraordinară de atac privește doar

hotărâri definitive prin care a fost soluționat fondul cauzei prin condamnare,

achitare sau încetare a procesului penal, astfel încât nu pot face obiectul

revizuirii hotărârii prin care nu s-a soluționat fondul cauzei.

În motivele de

recurs, recurentul nu a învederat nici o critică cu privire la hotărârea

instanței de fond.

Înalta Curte

apreciază hotărârea legală și temeinică, deși din eroare în dispozitiv s-a

menționat că obiectul cererii ar viza decizia penală nr. 3045 din 29 septembrie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, când în realitate

viza sentința penală nr. 19 din 20 februarie 2009 a Curții de Apel Suceava.

Conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul petentului

C.I. formulat împotriva sentinței penale nr. 80 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga petent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuientul C.I. împotriva sentinței penale nr. 80 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei

de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 februarie 2011.