ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2471/2009

Asupra recursului de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată sub nr. 449/P/2008 din 19 noiembrie 2008, petiționarul C.M. a formulat plângere împotriva numitului S.L., ofițer de poliție la I.P.J. Iași - Poliția orașului Hârlău, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, denunțare calomnioasă, fals intelectual, prevăzută de art. 246, art. 259 pct. l și 2, art. 289 și art. 291 C. pen.

Petentul a arătat că intimatul, în calitate de ofițer de poliție la Poliție orașului Hârlău, cu bună știință, în ziua de 24 iulie 2007, a ticluit și produs probe mincinoase în dosarul penal nr. l040/P/2007, falsificând rezoluția din acea dată, învinuindu-l pe nedrept prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, reținând, deși nu a fost testat cu aparatul alcooltest că a avut o alcoolemie de 0,68mg/l alcool pur în aerul expirat, act care l-a folosit și sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecințe juridice. În cauză au fost efectuate acte premergătoare de către procuror și prin rezoluția nr. 449/P/2009 din 5 decembrie 2008 a procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul S.L.

pentru faptele pentru care a fost reclamat întrucât în cauză nu a rezultat niciun indiciu de săvârșire a vreunei fapte penale de către intimat, reținându-se că fapta nu există, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. În motivarea rezoluției procurorului s-a reținut că în urma unei constatări a organului de poliție din data de 15 iunie 2007, numitul C.M. ar fi fost depistat conducând un autoturism pe drumurile publice din orașul Hârlău și i s-a solicitat să accepte verificarea alcooltest. Întrucât petiționarul a refuzat, a fost condus la spital unde i s-a recoltat proba biologică de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Cu privire la acest aspect s-a încheiat un proces verbal de către organul de poliție.

în urma examinării probei de sânge recoltată de la petiționar s-a stabilit că acesta a avut o alcoolemie de 1,50 g % 0 la data de 16 iunie 2008, ora 0,05. În baza actelor preliminare și a altor verificări preliminare, la data de 24 iulie 2007, numitul S.L., inspector principal de poliție la Poliția Hârlău, care făcuse acte de cercetare în care fusese cercetat petiționarul a redactat și depus la dosarul nr. l040/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău, rezoluția cu același număr din 24 iulie 2007 prin care a dispus începerea urmăririi penale față de petiționar pentru fapta de a fi condus autoturismul sub influența alcoolului, iar în urma analizei probelor de sânge recoltate a rezultat o alcoolemie de 1,50 g % 0. Mențiunile de mai sus au fost trecute în partea dispozitivă a rezoluției.

În partea introductivă a acestui act procesual, organul de poliție a făcut trimitere la împrejurarea că petiționarul a fost depistat conducând autoturismul, având o alcoolemie de 0,68 mg/l alcool pur în aerul respirat, din care rezultă săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicol de către o persoană, care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g./l alcool pur în sânge, introducând în rezoluție și mențiunea eronată, având o alcoolemie de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat. S-a arătat că această mențiune a fost o eroare materială evidentă, care nu a avut aptitudinea de a produce consecințe juridice penale în respectivul dosar, începerea urmăririi penale fiind bazată pe rezultatul reieșit din analiza toxicologică a alcoolemiei coroborată cu celelalte indicii oferite din actele premergătoare efectuate în cauză.

De altfel, fiind observată eroarea materială criticată de petiționar, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău a infirmat în parte rezoluția organului de poliție, înlăturând din conținutul actului mențiunea privind alcoolemia de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat. Împotriva acestei rezoluții, petiționarul a formulat plângere la procurorul general, solicitând infirmarea rezoluției procurorului, întrucât este întocmită de un organ necompetent, este discriminatorie, lipsită de fond, nemotivată, netemeinică și nelegală, că persoana reclamată cu știință a ticluit și produs probe mincinoase cu prilejul întocmirii rezoluției prin care s-a dispus în mod nelegal, începerea urmăririi penale.

Prin rezoluția nr. 1285/1112/2008 din 13 ianuarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului, reținându-se că rezoluția atacată este legală și temeinică. În motivarea acestei rezoluții s-a reținut că actul procesual de începere a urmăririi penale din 24 iulie 2007, întocmit de inspectorul principal S.L. conține date contradictorii cu privire la alcoolemia petiționarului, în condițiile în care acesta a refuzat să fie testat cu aparatul alcooltest. Potrivit dispozițiilor art. 195 alin. (l) și art. 220 C. proc. pen., pim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău a dispus la data de 23 octombrie 2008, prin ordonanță, infirmarea parțială a rezoluției de începere a urmăririi penale din data de 24 iulie 2007 în sensul că s-a înlăturat mențiunea privind alcoolemia de 0,68 alcool pur în aerul expirat, mențiune care a fost consemnată din eroare.

Potrivit normelor procesual penale, actele efectuate și măsurile dispuse de organele poliției judiciare pot fi verificate, la cererea persoanelor care au suferit o vătămare și pot fi confirmate sau infirmate de procuror, ele pot fi contestate și reanalizate numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege și nu prin formularea de plângeri penale cu privire la îndeplinirea abuzivă a atribuțiilor de serviciu care să tindă la modificarea unei soluții. S-a constatat ca fiind nefondată și critica petiționarului C.M., în sensul că în mod tendențios și interesat au fost indicate în finalul soluției contestate, termenul în care se pot formula plângeri și persoana la care trebuie depusă întrucât indicațiile respective se întemeiază pe dispozițiile art. 278 alin. (1) și (3) C. proc.

pen. și au rolul de a informa persoana căreia i se adresează cu privire la drepturile sale procesuale. Împotriva rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a formulat plângere petiționarul în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința penală nr. 18 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală. În motivarea acestei hotărâri s-a arătat că din lucrările dosarului rezultă fără echivoc că intimatul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea normelor legale în vigoare, iar consemnarea în partea introductivă a rezoluției nr. l040/P/2008 din 24 iulie 2007 a mențiunii că numitul C.M.

a fost depistat conducând autoturismul F.A., având o alcoolemie de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat, nu este decât o eroare materială evidentă, care singură nu putea produce consecințe juridice față depetiționar, fiind invalidată și de dispozitivul acelei rezoluții, care arată că C.M. a refuzat să fie testat cu aparatul alcooltest. De altfel, la data de 23 octombrie 2008, eroarea materială a fost înlăturată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău care a infirmat în parte rezoluția organului de poliție cu privire la mențiunea privind alcoolemia de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat. S-a mai arătat că nemulțumirea petiționarului cu privire la soluția adoptată de intimatul S.L.

prin rezoluția din 24 iulie 2007 de începere a urmăririi penale față de acesta, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (l) din O.U.G. nr. 195/2002 și ulterior este trimis în judecată prin rechizitoriul din 28 noiembrie 2008 pentru aceeași faptă nu poate fi temei al răspunderii penale, infracțiunea fiind singurul temei al răspunderii penale, astfel cum prevăd dispozițiile art. 17 alin. (2) C. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul, criticând-o prin aceea că instanța nu s-a pronunța asupra faptei reclamate; nu s-a pronunțat asupra probelor administrate, fapta nu a fost cercetată, iar cererea a fost respinsă abuziv la primul termen de judecată; faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, nu s-a permis administrarea de probe; hotărârea este dată cu încălcarea legii și în mod greșit intimatul nu a fost pedepsit pe motiv că ar exista o cauză de înlăturare a răspunderii penale.

Recursul petiționarului este nefondat. Prin plângerea formulată, petiționarul C.M. a solicitat tragerea la răspundere a intimatului S.L., inspector de poliție la Poliția orașului Hârlău întrucât, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a ticluit și produs probe mincinoase, falsificând adevărul prin atestarea unor fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, cu scopul de a produce consecințe juridice.

Din materialul probator aflat la dosar rezultă că probele mincinoase „ticluite” de intimat, faptele și împrejurările necorespunzătoare adevărului atestate de acesta, la care se referă petiționarul în plângerea sa, constau în consemnarea de către intimat, în partea introductivă a rezoluției nr. l040/P/2007 din 24 iulie 2007, prin care s-a dispus începerea urmăririi penale față de petiționar, a împrejurării că acesta a fost depistat conducând autoturismul, având o alcoolemie de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat, din care rezultă săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicol de către o persoană, care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g./l alcool pur în sânge.

Totodată, în dispozitivul aceleiași rezoluții, intimatul a menționat că petiționarul a fost depistat, în noaptea de 15 iunie 2007, pe str. Stejari din orașul Hârlău, conducând autoturismul F.A., emanând miros de alcool, a refuzat să fie testat cu aparatul alcooltest și fiind condus la spital pentru a i se recolta probe biologice de sânge, a refuzat recoltarea celei de a doua probe, iar în urma analizării probelor recoltate a rezultat o alcoolemie de l,50g%0. Examinând probele dosarului, se constată că rezoluția nr. l040/P/2007 din 24 iulie 2007, redactată de intimat, prin care a dispus începerea urmăririi penale față de petiționar, a avut în vedere alcoolemia de 1,50 g% 0, stabilită în urma analizării probelor de sânge recoltate de la acesta și nu alcoolemia de 0,68 mg/l alcool pur în areul expirat.

Constatând că mențiunea privind alcoolemia de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat este o eroare materială în înțelesul dispozițiilor art. 195 alin. (l) C. proc. pen., procurorul a infirmat în parte ordonanța, în temeiul art. 220 C. proc. pen., înlăturând din conținutul rezoluției această mențiune, care oricum nu avea aptitudinea de a produce efecte juridice în cauza privind pe petiționar. Începerea urmăririi penale împotriva petiționarului pentru infracțiunea comisă s-a bazat pe rezultatul analizei toxicologice a alcoolemiei, coroborate cu celelalte acte premergătoare efectuate în cauză, așa încât susținerea acestuia precum că intimatul a falsificat adevărul cu scopul de a produce consecințe juridice, nu este întemeiată.

Nu numai că mențiunea din conținutul rezoluției, privind alcoolemia de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat s-a dovedit a fi o eroare materială evidentă, dar aceasta nu a produs consecințe juridice față de petiționar, fiind pe de o parte invalidată și de dispozitivul acelei rezoluții, iar pe de altă parte trimiterea în judecată a petiționarului s-a făcut pe baza alcoolemie de 1,50 g % 0 stabilită prin proba de laborator, și nu pe baza alcoolemiei de 0,68 mg./l alcool pur în aerul expirat. Eroarea materială strecurată în partea introductivă a rezoluției nu a fost de natură a produce vreo vătămare petiționarului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 222 alin. (1) C. proc. pen. Din probele existente la dosar nu rezultă date sau indicii cu privire la existența vreunui act material specific infracțiunilor care fac obiectul plângerii, astfel că faptele reclamate de petiționar nu există și în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat.

Fată de cele menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, la pronunțarea acesteia au fost avute în vedere toate probele administrate în cauză și au fost respectate dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., iar recursul petiționarului apare, ca nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.M. împotriva sentinței penale nr. 18 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 26 iunie 2009.