ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2471/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2471/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de

față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată sub nr.

449/P/2008 din 19 noiembrie 2008,

petiționarul

C.M. a formulat plângere împotriva numitului S.L., ofițer de poliție la I.P.J.

Iași - Poliția orașului Hârlău, pentru săvârșirea infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, denunțare calomnioasă, fals

intelectual, prevăzută de art. 246, art. 259 pct. l și 2, art. 289 și

art. 291 C. pen.

Petentul a arătat că

intimatul, în calitate de ofițer de poliție la Poliție orașului

Hârlău, cu bună știință,

în ziua de 24 iulie 2007, a ticluit și produs probe mincinoase

în dosarul penal nr.

l040/P/2007, falsificând rezoluția din acea dată, învinuindu-l pe

nedrept prin atestarea

unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului,

reținând, deși nu a fost testat cu aparatul

alcooltest că a avut o alcoolemie de 0,68mg/l alcool pur în aerul expirat, act

care l-a folosit și sub semnătură privată,

cunoscând

că este fals, în vederea producerii de consecințe juridice.

În cauză au fost efectuate acte premergătoare

de către procuror și prin rezoluția nr. 449/P/2009 din 5 decembrie 2008 a

procurorului Parchetului de pe

lângă Curtea

de Apel Iași s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul

S.L. pentru faptele pentru care a fost reclamat

întrucât în cauză nu a rezultat

niciun

indiciu de săvârșire a vreunei fapte penale de către intimat, reținându-se că

fapta

nu există, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În motivarea rezoluției

procurorului s-a reținut că în urma unei constatări a

organului de poliție din data

de 15 iunie 2007, numitul C.M. ar fi fost

depistat conducând un autoturism

pe drumurile publice din orașul Hârlău și i s-a

solicitat să accepte verificarea alcooltest. Întrucât

petiționarul a refuzat, a fost

condus la spital

unde i s-a recoltat proba biologică de sânge în vederea stabilirii

alcoolemiei.

Cu privire la acest aspect s-a încheiat un proces verbal de către

organul de poliție. în urma examinării probei de

sânge recoltată de la petiționar s-a stabilit că acesta a avut o alcoolemie de

1,50 g % 0 la data de 16 iunie 2008, ora 0,05.

În baza actelor preliminare și a altor

verificări preliminare, la data de 24 iulie 2007, numitul S.L., inspector

principal de poliție la Poliția Hârlău,

care

făcuse acte de cercetare în care fusese cercetat petiționarul a redactat și

depus

la dosarul nr. l040/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău,

rezoluția

cu același număr din 24 iulie

2007 prin care a dispus începerea urmăririi penale față

de petiționar

pentru fapta de a fi condus autoturismul sub influența alcoolului, iar

în urma analizei probelor de sânge recoltate a

rezultat o alcoolemie de 1,50 g % 0.

Mențiunile de mai sus au

fost trecute în partea dispozitivă a rezoluției.

În partea introductivă a acestui act procesual,

organul de poliție a făcut trimitere la împrejurarea că petiționarul a fost

depistat conducând autoturismul, având o alcoolemie de 0,68 mg/l alcool pur în

aerul respirat, din care rezultă

săvârșirea

infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicol de

către

o persoană, care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g./l alcool pur în

sânge, introducând în rezoluție și mențiunea

eronată, având o alcoolemie de 0,68

mg/l alcool pur în aerul expirat.

S-a arătat că această

mențiune a fost o eroare materială evidentă, care nu a

avut aptitudinea de a produce consecințe juridice

penale în respectivul dosar,

începerea

urmăririi penale fiind bazată pe rezultatul reieșit din analiza toxicologică

a

alcoolemiei coroborată cu celelalte indicii oferite din actele premergătoare

efectuate în cauză.

De altfel, fiind observată eroarea materială

criticată de petiționar, prim

procurorul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău a infirmat în parte rezoluția

organului de poliție, înlăturând din conținutul

actului mențiunea privind alcoolemia

de 0,68 mg/l alcool pur în aerul

expirat.

Împotriva acestei

rezoluții, petiționarul a formulat plângere la procurorul

general, solicitând infirmarea

rezoluției procurorului, întrucât este întocmită de un

organ necompetent, este

discriminatorie, lipsită de fond, nemotivată, netemeinică și

nelegală, că persoana

reclamată cu știință a ticluit și produs probe mincinoase cu

prilejul întocmirii rezoluției prin care s-a

dispus în mod nelegal, începerea urmăririi penale.

Prin rezoluția nr. 1285/1112/2008 din 13

ianuarie 2009 a procurorului

general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a respins, ca neîntemeiată,

plângerea petentului, reținându-se că rezoluția

atacată este legală și temeinică.

În motivarea acestei

rezoluții s-a reținut că actul procesual de începere a

urmăririi penale din 24 iulie 2007, întocmit de

inspectorul principal S.L.

conține date

contradictorii cu privire la alcoolemia petiționarului, în condițiile în

care

acesta a refuzat să fie testat cu aparatul alcooltest.

Potrivit dispozițiilor

art. 195 alin. (l) și art. 220 C. proc. pen., pim - procurorul

Parchetului de pe lângă

Judecătoria Hârlău a dispus la data de 23 octombrie 2008, prin

ordonanță, infirmarea parțială a rezoluției

de începere a urmăririi penale din data de 24 iulie 2007 în sensul că s-a

înlăturat mențiunea privind alcoolemia de 0,68

alcool pur în aerul expirat, mențiune care a fost consemnată din eroare.

Potrivit normelor

procesual penale, actele efectuate și măsurile dispuse de organele poliției

judiciare pot fi verificate, la cererea persoanelor care au suferit o vătămare

și pot fi confirmate sau infirmate de procuror, ele pot fi contestate și

reanalizate numai prin exercitarea căilor de

atac prevăzute de lege și nu prin

formularea

de plângeri penale cu privire la îndeplinirea abuzivă a atribuțiilor de

serviciu

care să tindă la modificarea unei soluții.

S-a constatat ca fiind

nefondată și critica petiționarului C.M., în

sensul că în mod tendențios și interesat au fost indicate

în finalul soluției contestate, termenul în care se pot formula plângeri și

persoana la care trebuie

depusă întrucât

indicațiile respective se întemeiază pe dispozițiile art. 278 alin. (1) și (3)

C.

proc. pen. și au rolul de a informa persoana căreia i se adresează cu privire

la drepturile sale procesuale.

Împotriva rezoluției

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Iași a formulat plângere

petiționarul în temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.,

plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința penală nr. 18 din

3 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția

penală.

În motivarea acestei

hotărâri s-a arătat că din lucrările dosarului rezultă fără

echivoc că intimatul

și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea normelor

legale în vigoare, iar consemnarea în partea

introductivă a rezoluției nr. l040/P/2008 din 24 iulie 2007 a mențiunii că

numitul C.M. a fost

depistat conducând

autoturismul F.A., având o alcoolemie de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat,

nu este decât o eroare materială evidentă, care singură nu putea

produce consecințe juridice față depetiționar,

fiind invalidată și de dispozitivul

acelei rezoluții, care arată că C.M.

a refuzat să fie testat cu aparatul alcooltest.

De altfel, la data de

23 octombrie 2008, eroarea materială a fost înlăturată de prim

procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Hârlău care a infirmat în parte

rezoluția

organului de poliție cu privire la mențiunea privind alcoolemia de 0,68

mg/l

alcool pur în aerul expirat.

S-a mai arătat că

nemulțumirea petiționarului cu privire la soluția adoptată

de intimatul S.L. prin rezoluția din 24 iulie

2007 de începere a urmăririi

penale față de

acesta, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (l) din O.U.G.

nr. 195/2002 și ulterior este trimis în judecată prin rechizitoriul din 28

noiembrie

2008 pentru aceeași faptă

nu poate fi temei al răspunderii penale, infracțiunea fiind

singurul

temei al răspunderii penale, astfel cum prevăd dispozițiile art. 17 alin. (2)

C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

petiționarul, criticând-o prin

aceea că

instanța nu s-a pronunța asupra faptei reclamate; nu s-a pronunțat asupra

probelor administrate, fapta nu a fost cercetată,

iar cererea a fost respinsă abuziv la

primul termen de judecată; faptei

i s-a dat o greșită încadrare juridică, nu s-a permis administrarea de probe;

hotărârea este dată cu încălcarea legii și în mod greșit intimatul nu a fost

pedepsit pe motiv că ar exista o cauză de înlăturare a răspunderii penale.

Recursul petiționarului

este nefondat.

Prin plângerea

formulată, petiționarul C.M. a solicitat tragerea la

răspundere a intimatului S.L.,

inspector de poliție la Poliția orașului Hârlău

întrucât, în exercițiul

atribuțiilor de serviciu, a ticluit și produs probe mincinoase, falsificând

adevărul prin atestarea unor fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului,

în sprijinul unei învinuiri nedrepte, cu scopul de a produce consecințe

juridice.

Din materialul probator

aflat la dosar rezultă că probele mincinoase „ticluite” de intimat, faptele și

împrejurările necorespunzătoare adevărului atestate de acesta,

la care se referă petiționarul în plângerea

sa, constau în consemnarea de către

intimat,

în partea introductivă a rezoluției nr. l040/P/2007 din 24 iulie 2007, prin

care

s-a dispus începerea urmăririi penale față de petiționar, a

împrejurării că acesta a fost depistat conducând autoturismul, având o

alcoolemie de 0,68 mg/l alcool pur

în aerul

expirat, din care rezultă săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile

publice a unui autovehicol de către o persoană, care are o îmbibație alcoolică

de

peste 0,80 g./l alcool pur în sânge.

Totodată, în dispozitivul aceleiași

rezoluții, intimatul a menționat că

petiționarul

a fost depistat, în noaptea de 15 iunie 2007, pe str. Stejari din orașul

Hârlău,

conducând autoturismul F.A., emanând miros de alcool, a refuzat să fie testat

cu aparatul alcooltest și fiind condus la spital pentru a i se recolta probe

biologice de sânge, a refuzat recoltarea celei de

a doua probe, iar în urma analizării

probelor recoltate a rezultat o

alcoolemie de l,50g%0.

Examinând probele dosarului, se constată că

rezoluția nr. l040/P/2007 din

24 iulie

2007, redactată de intimat, prin care a dispus începerea urmăririi penale față

de petiționar, a avut în vedere alcoolemia de 1,50 g% 0, stabilită în urma

analizării

probelor de sânge

recoltate de la acesta și nu alcoolemia de 0,68 mg/l alcool pur în

areul

expirat.

Constatând că mențiunea

privind alcoolemia de 0,68 mg/l alcool pur în aerul

expirat este o eroare materială în înțelesul

dispozițiilor art. 195 alin. (l) C. proc. pen., procurorul a infirmat în parte

ordonanța, în temeiul art. 220 C. proc. pen., înlăturând din conținutul

rezoluției această mențiune, care oricum nu avea aptitudinea de a produce

efecte juridice în cauza privind pe petiționar.

Începerea urmăririi penale împotriva petiționarului pentru infracțiunea

comisă s-a

bazat pe rezultatul

analizei toxicologice a alcoolemiei, coroborate cu celelalte acte

premergătoare efectuate în cauză, așa încât

susținerea acestuia precum că intimatul

a falsificat adevărul cu scopul de a produce consecințe juridice, nu

este întemeiată.

Nu numai că mențiunea din conținutul

rezoluției, privind alcoolemia de

0,68 mg/l

alcool pur în aerul expirat s-a dovedit a fi o eroare materială evidentă,

dar

aceasta nu a produs consecințe juridice față de petiționar, fiind pe de o parte

invalidată și de dispozitivul acelei rezoluții, iar pe de altă parte trimiterea

în judecată a petiționarului s-a făcut pe baza alcoolemie de 1,50 g % 0

stabilită prin proba de laborator, și nu pe baza alcoolemiei de 0,68 mg./l

alcool pur în aerul

expirat. Eroarea

materială strecurată în partea introductivă a rezoluției nu a fost de

natură

a produce vreo vătămare petiționarului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 222

alin. (1) C. proc. pen.

Din probele existente la dosar nu rezultă

date sau indicii cu privire la existența vreunui act material specific

infracțiunilor care fac obiectul plângerii, astfel că faptele reclamate de

petiționar nu există și în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de intimat.

Fată de cele

menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond

este legală și temeinică,

la pronunțarea acesteia au fost avute în vedere toate probele

administrate în cauză și

au fost respectate dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., iar

recursul petiționarului

apare, ca nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi

respins.

Potrivit dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul C.M.

împotriva sentinței

penale nr. 18 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția

penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 26 iunie 2009.