ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1902/2009

Asupra recursului penal de față:

Prin ordonanța nr. 423/P/2008 din 17

decembrie 2008, menținută prin ordonanța nr. 1287/II/2/2008 din 19 ianuarie

2009 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași s-au respins, ca

neîntemeiate plângerile petenților B.E. și R.C.

S-a reținut că din probele administrate nu

rezultă că intimații M.L.E., N.V. și C.A.C., ofițeri de poliție în cadrul IPJ

Iași ar fi comis faptele prev. de art. 195, art. 264, art. 266, art. 248

1

,

art. 271 și art. 323 C. pen., aceștia neavând nicio implicare în modul de

administrare a probelor în dosarul penal nr. 1097/P/2006 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Iași .

Împotriva acestei ordonanței petenții B.E.

și R.C. au formulat plângere la instanță în temeiul prev. de art. 278

1

C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 16 din 24

februarie 2009 Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondate plângerile

petenților, cât și cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de

neconstituționalitate privind art. 51, art. 52 alin. (2), (3) C. proc. pen.,

art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 și art. 244 C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs petentul B.E., pe care a criticat-o ca netemeinică în sensul aprecierii

greșite de către instanța de fonda inexistenței infracțiunilor sesizate în

plângere în sarcina intimaților M.L.E., N.V. și C.A.C.

Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

În cauză au fost efectuate acte

premergătoare, din analiza cărora nu rezultă nici un indiciu sau măcar

bănuială, că intimații și-au încălcat atribuțiile de serviciu sau normele

legale aplicabile în cauză.

Pentru a respinge plângerea și a menține rezoluția

atacată, instanța de fond a constatat că în mod corect, corespunzător

probatoriului administrat organul de urmărire penală a reținut că faptele sesizate

în plângere nu au fost săvârșite de intimați.

Cazul prioritar la nesăvârșirea faptelor

de către intimați este susținut de materialul probator administrat în cauză a

cărei concluzie logico incontestabilă o reprezenta.

Ca atare, soluția criticată de petent este

temeinică și legală.

Cu privire la cererea de sesizare a

Curții Constituționale, instanța în mod corect a respins-o, întrucât excepțiile

neconstituționalitate indicate de petent, nu privesc fondul, neavând legătură

cu soluționarea cauzei.

Așa fiind, menținând rezoluția atacată,

ca urmare a respingerii plângerii formulată de petentul B.E. împotriva

acesteia, instanța de judecată a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,

nesupusă niciuneia din cazurile de casare prev. de art. 385

9

C.

proc. pen.

În consecință pentru considerentele ce

preced conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat recursul declarat de petent.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul B.E. împotriva încheierii din 17 februarie 2009 și a sentinței

penale nr. 16 din 24 februarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2009.