ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3058/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 58 din 9 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul G.E. împotriva rezoluției procurorului din 9 decembrie 2008 dată în dosarul nr. 366/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele: În perioada 1997 - 2006, petentul G.E. și G.A., sora acestuia, au adresat numeroase plângeri organelor judiciare, acuzându-se reciproc de săvârșirea unor infracțiuni. Disputa litigioasă dintre cei doi, are ca obiect imobilele moștenite, neînțelegerile iscându-se după apariția Legii nr. 18/1991.

Din cele 16 dosare penale înregistrate în această perioadă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, doar în unul singur s-a dispus trimiterea în judecată a numitei G.A. (Dosar nr. 542/PA/2006). Ulterior, G.A. a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunile reclamate de petent și a fost admisă în parte acțiunea civilă promovată de acesta (Sentința penală nr. 267 din 16 iunie 2008). Prin Decizia penală nr. 354 din 15 septembrie 2008 a Tribunalului Iași a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată G.E., hotărâre recurată de acesta la data de 22 septembrie 2008. În acest context, petentul a reclamat persoanele implicate în soluționarea litigiilor sale, - procurori, judecători și avocați - nemulțumit de modul în care s-a răspuns solicitărilor pe care le-a făcut cu ocazia demersurilor sale judiciare.

Plângerea formulată de petent s-a respins prin Rezoluția din 9 decembrie 2008, dată în Dosarul nr. 366/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-au dispus următoarele: 1. Neînceperea urmăririi penale față de: - magistratul judecător I.Ș. de la Judecătoria Pașcani sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. [ art. 10 lit. a) C. proc. pen. ] ; - magistrații procurori E.D., L.B., V.A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. [ art. 10 lit. d) C. proc. pen. ] ; - avocat D.T., de la Baroul Iași, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

2. Disjungerea cauzei cu privire la magistrații procuror V.P. și F.C. și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Plângerea împotriva acestei soluții de neurmărire penală a fost respinsă prin ordonanța din 6 februarie 2009, dată în Dosarul nr. 5/II/2/2009 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Pentru a respinge plângerea petiționarului G.E., formulată conform art. 278 1 C. proc. pen. la judecător împotriva rezoluției de neurmărire, instanța a constatat, urmare analizei datelor cauzei, că nu rezultă existența unor indicii care să confirme acuzațiile petentului. Hotărârea instanței, sus-menționată, a fost atacată cu recurs de către petiționarul G.E., acesta solicitând, prin motivele scrise depuse la dosar, admiterea cererii sale deoarece „instanța nu a respectat nicio normă de procedură”.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor cauzei sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat. În cauză s-au efectuat acte premergătoare care nu au pus în evidență existența unor încălcări ale legii sau ale atribuțiilor de serviciu de către persoanele implicate în soluționarea litigiilor petentului (judecători, procurori, avocatul părții adverse). Împrejurarea că o soluție dispusă de procuror sau de instanță nemulțumește una din părți nu este de natură să constituie infracțiune și să atragă răspunderea penală a magistratului care a pronunțat-o. În condițiile legii, partea nemulțumită poate exercita căile de atac ordinare și eventual, extraordinare.

Pe de altă parte, în cauză nu există date că magistrații acuzați de către petent nu și-ar fi îndeplinit cu știință îndatoririle de serviciu sau că și le-ar fi îndeplinit defectuos și că, prin faptele lor, ar fi cauzat o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Nu este confirmată de probe nici susținerea petentului că judecătoarea I.Ș. ar fi săvârșit infracțiunea de fals intelectual. De asemenea, cu privire la avocata D.T., s-a reținut corect că, pe de o parte, în sarcina acesteia nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. deoarece nu este funcționar public în înțelesul legii, iar, pe de altă parte, prin activitatea desfășurată ca avocat nu a încălcat nicio normă de drept penal care să genere răspunderea acesteia pentru vreo faptă penală.

Verificând și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici alte motive care să conducă la casare, așa încât, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul petent la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.E. împotriva Sentinței penale nr. 58 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la 160 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2009.