ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3058/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 58 din 9 iunie 2009, pronunțată de

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul G.E. împotriva rezoluției

procurorului din 9 decembrie 2008 dată în dosarul nr. 366/P/2008 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Pentru a pronunța această soluție

s-au reținut următoarele:

În perioada 1997 - 2006, petentul

G.E. și G.A., sora acestuia, au adresat numeroase plângeri organelor judiciare,

acuzându-se reciproc de săvârșirea unor infracțiuni.

Disputa litigioasă dintre cei doi,

are ca obiect imobilele moștenite, neînțelegerile iscându-se după apariția

Legii nr. 18/1991.

Din cele 16 dosare penale

înregistrate în această perioadă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani,

doar în unul singur s-a dispus trimiterea în judecată a numitei G.A. (Dosar nr.

542/PA/2006).

Ulterior, G.A. a fost condamnată la

o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunile reclamate de petent și a

fost admisă în parte acțiunea civilă promovată de acesta (Sentința penală nr.

267 din 16 iunie 2008).

Prin Decizia penală nr. 354 din 15

septembrie 2008 a Tribunalului Iași a fost respins ca nefondat apelul declarat

de partea vătămată G.E., hotărâre recurată de acesta la data de 22 septembrie

2008.

În acest context, petentul a

reclamat persoanele implicate în soluționarea litigiilor sale, - procurori,

judecători și avocați - nemulțumit de modul în care s-a răspuns solicitărilor

pe care le-a făcut cu ocazia demersurilor sale judiciare.

Plângerea formulată de petent s-a

respins prin Rezoluția din 9 decembrie 2008, dată în Dosarul nr. 366/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-au dispus următoarele:

de:

- magistratul judecător I.Ș. de la

Judecătoria Pașcani sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.

246 C. pen., 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

[

art. 10 lit. a) C. proc. pen.

]

;

- magistrații procurori E.D., L.B.,

V.A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

[

art.

10 lit. d) C. proc. pen.

]

;

- avocat D.T., de la Baroul Iași,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

magistrații procuror V.P. și F.C. și declinarea competenței de soluționare în

favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Plângerea împotriva acestei soluții

de neurmărire penală a fost respinsă prin ordonanța din 6 februarie 2009, dată

în Dosarul nr. 5/II/2/2009 de către procurorul general al Parchetului de pe

lângă

Curtea de Apel

Iași.

Pentru a respinge plângerea

petiționarului G.E., formulată conform art. 278

1

C. proc. pen. la

judecător împotriva rezoluției de neurmărire, instanța a constatat, urmare

analizei datelor cauzei, că nu rezultă existența unor indicii care să confirme

acuzațiile petentului.

Hotărârea instanței, sus-menționată, a fost atacată

cu recurs de către petiționarul G.E., acesta solicitând, prin motivele scrise

depuse la dosar, admiterea cererii sale deoarece „instanța nu a respectat nicio

normă de procedură”.

Verificând hotărârea atacată pe baza

actelor și lucrărilor cauzei sub toate aspectele, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că

recursul nu este fondat.

În cauză s-au efectuat acte

premergătoare care nu au pus în evidență existența unor încălcări ale legii sau

ale atribuțiilor de serviciu de către persoanele implicate în soluționarea

litigiilor petentului (judecători, procurori, avocatul părții adverse).

Împrejurarea că o soluție dispusă de

procuror sau de instanță nemulțumește una din părți nu este de natură să

constituie infracțiune și să atragă răspunderea penală a magistratului care a

pronunțat-o.

În condițiile legii, partea

nemulțumită poate exercita căile de atac ordinare și eventual, extraordinare.

Pe de altă parte, în cauză nu există

date că magistrații acuzați de către petent nu și-ar fi îndeplinit cu știință

îndatoririle de serviciu sau că și le-ar fi îndeplinit defectuos și că, prin

faptele lor, ar fi cauzat o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Nu este confirmată de probe nici

susținerea petentului că judecătoarea I.Ș. ar fi săvârșit infracțiunea de fals

intelectual.

De asemenea, cu privire la avocata

D.T., s-a reținut corect că, pe de o parte, în sarcina acesteia nu poate fi

reținută săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. deoarece nu este

funcționar public în înțelesul legii, iar, pe de altă parte, prin activitatea

desfășurată ca avocat nu a încălcat nicio normă de drept penal care să genere

răspunderea acesteia pentru vreo faptă penală.

Verificând și din oficiu, potrivit

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici alte motive

care să conducă la casare, așa încât, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi

obligat recurentul petent la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul G.E. împotriva Sentinței penale nr. 58 din 9 iunie 2009 a Curții

de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la 160

RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30

septembrie 2009.