ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 6 ianuarie 2006 persoana vătămată O.V. a formulat plângere penală prin care sesiza faptul că aflându-se în litigiu civil de mai mult timp cu familia B., la un termen de judecată, intimata B.L. a depus o declarație scrisă prin care numitul T.C. a făcut o declarație mincinoasă, fapt ce a condus la suspendarea cauzei și trimiterea spre rejudecare a litigiului. Petenta a mai învederat și că procesul a fost amânat pentru că intimatul D.L., jurist în cadrul Primăriei Pașcani, a abuzat de funcția pe care o deținea și a depus la dosarul cauzei unele documente primite de la familia B. care nu coincid cu cele existente în arhiva primăriei.

În timpul cercetărilor petenta O.V. a mai depus o plângere prin care solicita a se efectua cercetări și împotriva intimaților M.C., L.V. pentru mărturie mincinoasă și R.N. pentru abuz în serviciu. În urma verificărilor efectuate prin Ordonanța din 19 octombrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 292 și 291 C. pen. a intimaților T.C. și B.L. și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 a intimatului D.L. deoarece sub aspectul laturii subiective, faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția. Tot prin aceeași Ordonanță, în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. d) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații M.C. și L.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 C. pen. și față de intimatul R.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. deoarece faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, și anume vinovăția. Ordonanța menționată a fost menținută prin Ordonanța nr. 9/II/2/2006 din 18 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași. Aceste ordonanțe date de procuror au fost atacate cu plângere în fața judecătorului, iar Judecătoria Pașcani, prin sentința penală nr. 429 din 6 iunie 2007 a respins plângerea ca nefondată.

Tribunalul Iași, prin decizia penală nr. 984 din 7 noiembrie 2007 a admis recursul petentei și, rejudecând cauza, a admis plângerea împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 19 octombrie 2006 dată de Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani și implicit a ordonanței nr. 9/II/2/2006 din 18 ianuarie 2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, pe care a desființat-o, iar în baza art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a trimis cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani pentru a se redeschide urmărirea penală și a se efectua cercetări „în vederea clarificării, fără echivoc, a împrejurărilor săvârșirii tuturor faptelor reclamate de petentă în plângerea sa și a caracterului penal al acestora, cât și pentru identificarea tuturor participanților și stabilirii contribuției fiecăruia la comiterea faptelor reclamate de persoana vătămată O.V.”.

Prin rezoluția nr. 358/P/2008 din 7 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași s-a dispus: - scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D.L. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 292, 291 și art. 246 C. pen.; - neînceperea urmăririi penale față de numiții M.C. și L.V. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen.; - neînceperea urmăririi penale față de numitul Z.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și 289 C. pen.; - neînceperea urmăririi penale față de R.N. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.; - neînceperea urmăririi penale față de numiții B.D. și B.L.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 288, 291 și 290 C. pen.; Neînceperea urmăririi penale în cauză sub aspectul comiterii de către A.N. a infracțiunilor prevăzute de art. 246, 288 și 264 întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. Această rezoluție a fost menținută de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași. Împotriva acestor rezoluții persoana vătămată a făcut plângere la Tribunalul Iași care, prin sentința penală nr. 126 din 12 februarie 2009 și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Pașcani. Judecătoria Pașcani prin sentința penală nr. 186 din 25 mai 2009 a respins plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției nr. 358/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, petenta a declarat recurs, iar Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 859 din 24 noiembrie 2009 a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Pașcani, apreciind că hotărârea primei instanțe nu a fost motivată în fapt și în drept fiind preluată motivarea din rezoluția formulată de procuror. Judecătoria Pașcani, după casarea cu trimitere, prin sentința penală nr. 91 din 11 martie 2010, a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, competență conform art. 29 pct. 1 alin. (1) C. proc. pen. să judece cauza întrucât, între timp, intimatul R.N. a fost validat deputat în Circumscripția Electorală Iași, Colegiul 5, conform anexei la Hotărârea nr. 30 a Camerei Deputaților, publicată în M. Of.

nr. 59 din 19 decembrie 2008. Examinând plângerea formulată de persoana vătămată, prin prisma motivelor invocate (în sensul că soluția procurorului este greșită în raport de probele administrate și că în cauză nu s-au administrat toate probele solicitate) Înalta Curte constată că nu este fondată. Procurorul de caz s-a conformat deciziei penale nr. 984 din 7 noiembrie 2007, a administrat toate probele solicitate de instanță, a audiat făptuitorii și martorii propuși și în mod corect a dispus, după caz, scoaterea de sub urmărire penală sau neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile imputate intimaților. Într-adevăr, din nici o probă administrată nu rezultă vinovăția intimaților în legătură cu soluționarea cauzei civile ce a format obiectul Dosarului nr. 5870/2005 al Curții de Apel Iași.

Astfel, intimatul D.L. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în calitate de consilier juridic, a depus acte care nu au fost constatate ca fiind false, a formulat concluzii potrivit propriei convingeri, iar declarația dată de T.C. a fost în consens cu cele percepute direct cu privire la obiectul cauzei. De asemenea, din probele administrate nu rezultă că intimata B.L. l-ar fi influențat în vreun mod pe T.C. în legătură cu întocmirea declarației referitoare la concesionarea unei parcele de teren. Declarațiile date în instanță de către M.C. și L.V. în calitate de martori nu pot fi apreciate ca mincinoase atâta vreme cât nu au fost infirmate prin alte mijloace de probă, aceștia relatând aspecte pe care ei le-au considerat adevărate.

Din aceleași probe aflate la dosar nu rezultă că intimatul R.N. ar fi participat la vreuna din faptele reclamate de petentă, astfel că în mod corect s-a dispus față de acesta neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., ca de altfel și Z.M. Nici cu privire la intimații B.D. și B.L. nu rezultă că ar fi comis infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, astfel că și cu privire la aceștia justificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Ca atare, verificând rezoluția atacată atât în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen. pe baza materialului existent și în lipsa unor înscrisuri nou prezentate faptul contrar nu s-a dovedit, Înalta Curte constată că rezoluția atacată este temeinică și legală, motiv pentru care plângerea formulată va fi respinsă în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) din C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționara O.V. împotriva rezoluției nr. 358/P/2008 din 7 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, pe care o menține. Obligă petiționara la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică azi 1 noiembrie 2010.