ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 20 mai 2009 s-a înregistrat pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea formulată de petiționarul C.V.

împotriva ordonanței nr. 631/P/2007 din 3 aprilie 2009 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul J.N. -

procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci și P.V. - agent șef

principal de poliție în cadrul Poliției municipiului Tecuci pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen.

În vederea

soluționării cauzei au fost atașate Dosarele nr. 631/P/2007 și nr. 4333/2127/II/2/2009

ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând actele

dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Petiționarul C.V. a

formulat plângere penală împotriva intimaților J.N. - procuror la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Tecuci cu grad profesional de procuror de parchet de pe

lângă curte de apel și P.V. - agent șef principal de poliție în cadrul Poliției

municipiului Tecuci, solicitând cercetarea acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută de art. 249 C. pen. întrucât cu ocazia cercetărilor efectuate în Dosarul

nr. 2399/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci și-au îndeplinit

defectuos atribuțiile de serviciu, prejudiciind astfel interesele legale ale

petiționarului.

Prin ordonanța nr. 631/P/2007

din 3 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen., constatându-se incidența

dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin aceeași

ordonanță s-a dispus și disjungerea cauzei privind pe P.V. și declinarea

competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă

Tribunalul Galați în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen., constând în aceea că agentul șef

principal de poliție nu i-a adus la cunoștință petiționarului cercetat în Dosarul

nr. 2399/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci învinuirea în

fapt, încadrarea juridică și drepturile pe care le are.

Pentru a dispune

astfel, procurorul a reținut că în anul 2006 numitul R.N. a formulat plângere

penală împotriva lui C.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune

cu ocazia încheierii unui contract de vânzare-cumpărare.

Plângerea s-a

înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci sub nr. 2399/P/2006,

iar la data de 30 noiembrie 2006 organele de poliție din cadrul Poliției

municipiului Tecuci (agent șef principal P.V.), au dispus începerea urmăririi

penale față de C.V. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de

art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., reținând în fapt, că la data de 7 octombrie 2000

a vândut lui R.N. imobilul situat în Tecuci, str. Elena Doamna, deși nu era

proprietarul acestuia.

Măsura a fost

confirmată la aceeași dată, prin rezoluția nr. 2399/P/2006 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria Tecuci de către procuror J.N.

La data de 19 martie 2007,

cauza privind pe învinuitul C.V. a fost declinată în favoarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați, motivat de calitatea acestuia de controlor financiar

în cadrul Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Județeană Vaslui.

Dosarul s-a

înregistrat sub numărul 86/P/2007, iar prin ordonanța nr. 86/P/2007 din data de

21 mai 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus infirmarea

rezoluției de începere a urmăririi penale împotriva lui C.V. respectiv a

rezoluției nr. 2399/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci de

confirmare a acestei măsuri, reținându-se că actele au fost emise cu încălcarea

dispozițiilor relative la competența după calitatea persoanei.

Ulterior, în cauză

s-au efectuat acte premergătoare iar prin rezoluția nr. 86/P/2007 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați din data de 19 iunie 2007, față de C.V. s-a

dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută

de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., în baza prevederilor art. 10 lit. b) C.

proc. pen.

Soluția a fost

menținută în căile de atac exercitate de R.N. atât în structura ierarhică a

unității de parchet cât și la instanța de judecată, conform prevederilor art. 278

- 278

1

C. proc. pen.

În plângerea

formulată petiționarul a susținut că începerea urmăririi penale împotriva sa a

fost dispusă doar pe baza denunțului formulat de R.N. și fără a fi respectate

dispozițiile legale referitoare la competența după calitatea persoanei.

Din examinarea

dosarului nr. 2399/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci rezultă

că au fost efectuate acte premergătoare ce au vizat audierea lui R.N., a

făptuitorului C.V. și a altor cinci persoane.

În ceea ce privește

competența după calitatea persoanei se reține în ordonanța atacată că, deși

nici Poliția municipiului Tecuci, nici Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci

nu aveau competența de a efectua cercetări și de a începe urmărirea penală, nu

este realizată la latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen.

Astfel, eventualele

erori produse în activitatea magistraților constând fie în aplicarea greșită a

legii, fie în nerespectarea normelor de desfășurare a procesului, pot fi

corijate și sancționate prin mijloacele procedurale reglementate de legea

procesuală și nu constituie prin ele însele elementele constitutive ale vreunei

infracțiuni.

Plângerea formulată de

petiționar împotriva ordonanței nr. 631/P/2007 din 3 aprilie 2009 a fost

respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 4333/2127/II/2/2009 din 22 aprilie

2009 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva ordonanței nr.

631/P/2007 din 3 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție a formulat plângere la instanță petiționarul, în conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., solicitând desființarea

acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale

față de intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 249 C.

pen.

În motivarea

plângerii sale, petiționarul arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci

nu avea competența să efectueze cercetări având în vedere calitatea sa, aceea

de controlor financiar la Curtea de Conturi, urmărirea penală s-a declanșat

fără audierea sa și nu i-a fost adusă la cunoștință rezoluția de începere a

urmăririi penale, conform art. 6 C. proc. pen.

Examinând plângerea

formulată de petiționar, Înalta Curte reține că aceasta este nefondată urmând a

fi respinsă pentru considerentele ce urmează:

Din actele

premergătoare efectuate rezultă că la data când s-au efectuat cercetări în Dosarul

nr. 2399/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci față de

petiționarul din prezenta cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

înșelăciune, acesta avea calitatea de controlor financiar la Camera de Conturi Vaslui,

calitate pe care a precizat-o în declarația dată la 16 noiembrie 2006 în fața

intimatului - agent șef principal de poliție P.V.

În această ipoteză,

conform dispozițiilor art. 209 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. competența de a efectua urmărirea penală revenea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, căruia i s-a și declinat

ulterior competența prin ordonanța nr. 2399/P/2006 din 19 martie 2007 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci.

În speță, este real

că prin rezoluția din 30 noiembrie 2006 intimatul P.V. a dispus începerea

urmăririi penale față de petiționar sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

înșelăciune, iar prin rezoluția nr. 2399/P/2006 din 30 noiembrie 2006 -

intimatul J.N., în temeiul art. 228 alin. (3)

1

C. proc. pen., a

confirmat începerea urmăririi penale dispusă de organul de cercetare al

poliției judiciare, deși nici Poliția municipiului Tecuci, nici Parchetul de pe

lângă Judecătoria Tecuci nu aveau o astfel de competență în raport de

dispozițiile legale invocate.

Aceste rezoluții

dispuse în cauză au fost ulterior infirmate de către Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați, constatându-se incidența dispozițiilor art. 197 alin.

(2) C. proc. pen. cu privire la încălcarea dispozițiilor legale relative la

competența după calitatea persoanei.

Ca urmare a actelor

premergătoare efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin

rezoluția nr. 86/P/2007 din 19 iunie 2007 s-a dispus începerea urmăririi penale

față de petiționar sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune,

avându-se în vedere dispozițiile art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Împrejurarea că

intimații au dispus începerea urmăririi penale față de petiționar și,

respectiv, au confirmat această măsură, nu poate duce la concluzia că au comis

vreo infracțiune, din actele premergătoare efectuate nerezultând date sau

indicii în acest sens.

Încălcarea normelor

legale care reglementează desfășurarea procesului penal nu constituie prin ea

însăși o infracțiune, legea procesual penală prevăzând modalitățile în care

această încălcare poate fi îndreptată.

De altfel, în speță

nelegalitatea invocată a fost îndreptată de către parchetul competent.

Petiționarul a mai

susținut că nu a fost audiat anterior începerii urmăririi penale, aspect

infirmat de actele dosarului din care rezultă că au fost audiați atât

petiționarul și persoana vătămată R.N., precum și un număr de alte cinci

persoane.

Referitor la

împrejurarea că organele de urmărire penală nu i-au adus la cunoștință,

învinuirea și drepturile pe care le au urmează a se observa că sub acest aspect

s-a dispus disjungerea cauzei prin ordonanța atacată astfel că această măsură

nu poate fi supusă cenzurii instanței.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte constată că ordonanța atacată este

temeinică și legală, motiv pentru care în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen. va respinge plângerea și îl va obliga pe petiționar la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul C.V. împotriva ordonanței din 3 aprilie 2009 a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

dispusă în Dosarul nr. 631/P/2007.

Menține ordonanța atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 300

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie

2009.