ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 20 mai 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea formulată de petiționarul C.V. împotriva ordonanței nr. 631/P/2007 din 3 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul J.N. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci și P.V. - agent șef principal de poliție în cadrul Poliției municipiului Tecuci pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen. În vederea soluționării cauzei au fost atașate Dosarele nr. 631/P/2007 și nr. 4333/2127/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Petiționarul C.V. a formulat plângere penală împotriva intimaților J.N. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci cu grad profesional de procuror de parchet de pe lângă curte de apel și P.V. - agent șef principal de poliție în cadrul Poliției municipiului Tecuci, solicitând cercetarea acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen. întrucât cu ocazia cercetărilor efectuate în Dosarul nr. 2399/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci și-au îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, prejudiciind astfel interesele legale ale petiționarului.

Prin ordonanța nr. 631/P/2007 din 3 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen., constatându-se incidența dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. Prin aceeași ordonanță s-a dispus și disjungerea cauzei privind pe P.V. și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen., constând în aceea că agentul șef principal de poliție nu i-a adus la cunoștință petiționarului cercetat în Dosarul nr. 2399/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci învinuirea în fapt, încadrarea juridică și drepturile pe care le are.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că în anul 2006 numitul R.N. a formulat plângere penală împotriva lui C.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu ocazia încheierii unui contract de vânzare-cumpărare. Plângerea s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci sub nr. 2399/P/2006, iar la data de 30 noiembrie 2006 organele de poliție din cadrul Poliției municipiului Tecuci (agent șef principal P.V.), au dispus începerea urmăririi penale față de C.V. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., reținând în fapt, că la data de 7 octombrie 2000 a vândut lui R.N. imobilul situat în Tecuci, str. Elena Doamna, deși nu era proprietarul acestuia.

Măsura a fost confirmată la aceeași dată, prin rezoluția nr. 2399/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci de către procuror J.N. La data de 19 martie 2007, cauza privind pe învinuitul C.V. a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, motivat de calitatea acestuia de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Județeană Vaslui. Dosarul s-a înregistrat sub numărul 86/P/2007, iar prin ordonanța nr. 86/P/2007 din data de 21 mai 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus infirmarea rezoluției de începere a urmăririi penale împotriva lui C.V. respectiv a rezoluției nr. 2399/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci de confirmare a acestei măsuri, reținându-se că actele au fost emise cu încălcarea dispozițiilor relative la competența după calitatea persoanei.

Ulterior, în cauză s-au efectuat acte premergătoare iar prin rezoluția nr. 86/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați din data de 19 iunie 2007, față de C.V. s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., în baza prevederilor art. 10 lit. b) C. proc. pen. Soluția a fost menținută în căile de atac exercitate de R.N. atât în structura ierarhică a unității de parchet cât și la instanța de judecată, conform prevederilor art. 278 - 278 1 C. proc. pen. În plângerea formulată petiționarul a susținut că începerea urmăririi penale împotriva sa a fost dispusă doar pe baza denunțului formulat de R.N. și fără a fi respectate dispozițiile legale referitoare la competența după calitatea persoanei.

Din examinarea dosarului nr. 2399/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci rezultă că au fost efectuate acte premergătoare ce au vizat audierea lui R.N., a făptuitorului C.V. și a altor cinci persoane. În ceea ce privește competența după calitatea persoanei se reține în ordonanța atacată că, deși nici Poliția municipiului Tecuci, nici Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci nu aveau competența de a efectua cercetări și de a începe urmărirea penală, nu este realizată la latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen. Astfel, eventualele erori produse în activitatea magistraților constând fie în aplicarea greșită a legii, fie în nerespectarea normelor de desfășurare a procesului, pot fi corijate și sancționate prin mijloacele procedurale reglementate de legea procesuală și nu constituie prin ele însele elementele constitutive ale vreunei infracțiuni.

Plângerea formulată de petiționar împotriva ordonanței nr. 631/P/2007 din 3 aprilie 2009 a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 4333/2127/II/2/2009 din 22 aprilie 2009 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva ordonanței nr. 631/P/2007 din 3 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat plângere la instanță petiționarul, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen.

În motivarea plângerii sale, petiționarul arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci nu avea competența să efectueze cercetări având în vedere calitatea sa, aceea de controlor financiar la Curtea de Conturi, urmărirea penală s-a declanșat fără audierea sa și nu i-a fost adusă la cunoștință rezoluția de începere a urmăririi penale, conform art. 6 C. proc. pen. Examinând plângerea formulată de petiționar, Înalta Curte reține că aceasta este nefondată urmând a fi respinsă pentru considerentele ce urmează: Din actele premergătoare efectuate rezultă că la data când s-au efectuat cercetări în Dosarul nr. 2399/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci față de petiționarul din prezenta cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, acesta avea calitatea de controlor financiar la Camera de Conturi Vaslui, calitate pe care a precizat-o în declarația dată la 16 noiembrie 2006 în fața intimatului - agent șef principal de poliție P.V.

În această ipoteză, conform dispozițiilor art. 209 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. competența de a efectua urmărirea penală revenea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, căruia i s-a și declinat ulterior competența prin ordonanța nr. 2399/P/2006 din 19 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci. În speță, este real că prin rezoluția din 30 noiembrie 2006 intimatul P.V. a dispus începerea urmăririi penale față de petiționar sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, iar prin rezoluția nr. 2399/P/2006 din 30 noiembrie 2006 - intimatul J.N., în temeiul art. 228 alin. (3) 1 C. proc. pen., a confirmat începerea urmăririi penale dispusă de organul de cercetare al poliției judiciare, deși nici Poliția municipiului Tecuci, nici Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci nu aveau o astfel de competență în raport de dispozițiile legale invocate.

Aceste rezoluții dispuse în cauză au fost ulterior infirmate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, constatându-se incidența dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen. cu privire la încălcarea dispozițiilor legale relative la competența după calitatea persoanei. Ca urmare a actelor premergătoare efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin rezoluția nr. 86/P/2007 din 19 iunie 2007 s-a dispus începerea urmăririi penale față de petiționar sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, avându-se în vedere dispozițiile art. 10 lit. b) C. proc. pen. Împrejurarea că intimații au dispus începerea urmăririi penale față de petiționar și, respectiv, au confirmat această măsură, nu poate duce la concluzia că au comis vreo infracțiune, din actele premergătoare efectuate nerezultând date sau indicii în acest sens.

Încălcarea normelor legale care reglementează desfășurarea procesului penal nu constituie prin ea însăși o infracțiune, legea procesual penală prevăzând modalitățile în care această încălcare poate fi îndreptată. De altfel, în speță nelegalitatea invocată a fost îndreptată de către parchetul competent. Petiționarul a mai susținut că nu a fost audiat anterior începerii urmăririi penale, aspect infirmat de actele dosarului din care rezultă că au fost audiați atât petiționarul și persoana vătămată R.N., precum și un număr de alte cinci persoane. Referitor la împrejurarea că organele de urmărire penală nu i-au adus la cunoștință, învinuirea și drepturile pe care le au urmează a se observa că sub acest aspect s-a dispus disjungerea cauzei prin ordonanța atacată astfel că această măsură nu poate fi supusă cenzurii instanței.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte constată că ordonanța atacată este temeinică și legală, motiv pentru care în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge plângerea și îl va obliga pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.V. împotriva ordonanței din 3 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 631/P/2007. Menține ordonanța atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.