ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 171/P din 2

decembrie 2008, Curtea de Apel Galați, în temeiul art. 278

1

alin.

(1) cu referire la art. 29 lit. f) și art. 42 C. proc. pen., a declinat

competența de soluționare a plângerii formulate de petiționarul G.G., împotriva

rezoluției nr. 77/P/2008 din 14 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se

că prin Ordinul nr. 1901/C din 31 iulie 2000 intimatul S.T. a fost promovat pe

loc în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și

începând cu data de 1 august 2000 a avut gradul profesional de procuror la

Parchetul de pe lângă curtea de apel. Față de dispozițiile art. 29 alin. (1) lit.

f) C. proc. pen. competența de soluționare în primă instanță a infracțiunilor

săvârșite de procurori de la parchetele de pe lângă curțile de apel aparține

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificând actele și

lucrările dosarului, instanța reține următoarele considerente:

Prin plângerea sa,

petiționarul G.G. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 278

1

C.

proc. pen. desființarea rezoluției nr. 77/P/2008 din 14 martie 2008, dată de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, și trimiterea cauzei procurorului, pentru tragerea la

răspundere penală a persoanei reclamate, respectiv a procurorului S.T.

Prin rezoluția nr. 77/P/2008

din 14 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în temeiul

prevederilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de S.T., procuror în cadrul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Tecuci, cercetat sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., apreciindu-se că

fapta reclamată de petiționarul G.G. nu există.

Prin rezoluția din 14

aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

Procurorul șef al secției, a respins plângerea, ca neîntemeiată.

În plângerea sa,

petentul G.G. a solicitat cercetarea procurorului S.T., deoarece, acesta nu a

dat curs adresei nr. 993/VIII-1/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați, adresă la care era anexată plângerea sa, împotriva agentului de poliție

N.G., de la Poliția municipiului Tecuci.

Petentul a fost

nemulțumit de soluțiile date de organele de urmărire penală în această cauză.

Plângerea formulată

de petiționar împotriva rezoluției nr. 77/P/2008 din 14 martie 2008 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu este întemeiată

pentru considerentele ce succed.

Instanțele

judecătorești ca și parchetele de pe lângă acestea sunt suverane în a aprecia

atât probatoriul administrat în cauză cât și textele de lege care sunt

aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar

soluțiile pronunțate de acestea nu echivalează cu exercitarea abuzivă a

atribuțiilor ce le revin potrivit legii magistraților și prin urmare nu pot

conduce, prin ele însele, la reținerea unor infracțiuni de abuz în serviciu.

Răspunderea penală a

magistraților poate fi pusă în discuție, cu referire la infracțiunea analizată,

numai în situațiile în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință,

adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau

acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Nemulțumirile

părților dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei

trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege,

neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea

unei plângeri penale împotriva magistratului care a soluționat cauza.

În temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va fi respinsă plângerea petentului ca

nefondată.

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. va fi obligat petentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul G.G. împotriva rezoluției nr. 77/P/2008 din 14 martie 2008 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 aprilie 2009.