ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 171/P din 2 decembrie 2008, Curtea de Apel Galați, în temeiul art. 278 1 alin. (1) cu referire la art. 29 lit. f) și art. 42 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petiționarul G.G., împotriva rezoluției nr. 77/P/2008 din 14 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se că prin Ordinul nr. 1901/C din 31 iulie 2000 intimatul S.T. a fost promovat pe loc în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și începând cu data de 1 august 2000 a avut gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă curtea de apel.

Față de dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. competența de soluționare în primă instanță a infracțiunilor săvârșite de procurori de la parchetele de pe lângă curțile de apel aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție. Verificând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele considerente: Prin plângerea sa, petiționarul G.G. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 278 1 C. proc. pen. desființarea rezoluției nr. 77/P/2008 din 14 martie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, și trimiterea cauzei procurorului, pentru tragerea la răspundere penală a persoanei reclamate, respectiv a procurorului S.T.

Prin rezoluția nr. 77/P/2008 din 14 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de S.T., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, cercetat sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., apreciindu-se că fapta reclamată de petiționarul G.G. nu există. Prin rezoluția din 14 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Procurorul șef al secției, a respins plângerea, ca neîntemeiată.

În plângerea sa, petentul G.G. a solicitat cercetarea procurorului S.T., deoarece, acesta nu a dat curs adresei nr. 993/VIII-1/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, adresă la care era anexată plângerea sa, împotriva agentului de poliție N.G., de la Poliția municipiului Tecuci. Petentul a fost nemulțumit de soluțiile date de organele de urmărire penală în această cauză. Plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 77/P/2008 din 14 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu este întemeiată pentru considerentele ce succed.

Instanțele judecătorești ca și parchetele de pe lângă acestea sunt suverane în a aprecia atât probatoriul administrat în cauză cât și textele de lege care sunt aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar soluțiile pronunțate de acestea nu echivalează cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor ce le revin potrivit legii magistraților și prin urmare nu pot conduce, prin ele însele, la reținerea unor infracțiuni de abuz în serviciu. Răspunderea penală a magistraților poate fi pusă în discuție, cu referire la infracțiunea analizată, numai în situațiile în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Nemulțumirile părților dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului care a soluționat cauza. În temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va fi respinsă plângerea petentului ca nefondată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat petentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul G.G. împotriva rezoluției nr. 77/P/2008 din 14 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2009.