ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4312/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 108 F din 22 iunie

2010, Curtea de Apel Galați, secția penală, a dispus următoarele:

A respins ca

nefondată plângerea formulată de petentul G.G. împotriva Rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale din 16 martie 2010 și a Rezoluției de respingere

a plângerii din 19 aprilie 2010, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în

acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea

înregistrată sub nr. 633/44/2010, petentul G.G. a contestat Rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale din 16 martie 2010 și Rezoluția de respingere a

plângerii din 19 iunie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați,

considerând că aceste rezoluții sunt nelegale. În motivarea plângerii, petentul

a susținut că procurorul B.A. și-a exercitat în mod necorespunzător atribuțiile

de serviciu cu prilejul soluționării unui dosar în care petentul a avut calitatea

de parte vătămată, întrucât nu s-a administrat proba cu martori pe care a

solicitat-o.

Petentul a mai

precizat că a fost privat de dreptul de a administra probe, respectiv, de a-l

audia pe martorul A.D., fiind încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului. Față de această situație, petentul a solicitat

admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și retrimiterea cauzei

la procuror în vederea suplimentării probatoriilor. În subsidiar, s-a solicitat

ca în situația în care se consideră că probele sunt complete, să se constate că

plângerea formulată împotriva procurorului B.A. este fondată, sens în care

instanța urmează să dispună.

Examinând plângerea

adresată instanței, prin raportare la actele și lucrările dosarului,

judecătorul primei instanțe a reținut următoarele:

Prin Rezoluția din 16

martie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus, în baza art.

228 alin. (4) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de procurorul B.A. pentru infracțiunile de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., și

favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. Pentru a dispune

această soluție, procurorul a reținut următoarele:

Prin plângerea

adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, numitul G.G. a

solicitat să se efectueze cercetări față de procurorul B.A., de la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Tecuci, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și favorizarea

infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.

În fapt, petentul a

susținut că procurorul B.A. și-a exercitat în mod necorespunzător atribuțiile

de serviciu cu prilejul soluționării Dosarului nr. 1563/P/2007 al Parchetului

de pe lângă Judecătoria Tecuci, în care a avut calitatea de persoană vătămată;

nu a admis proba cu un martor, probă solicitată de petent, și l-a favorizat

astfel pe făptuitorul din dosar. După efectuarea actelor premergătoare, au

rezultat următoarele:

Dosarul nr.

1563/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci a avut ca obiect

plângerea formulată de petentul G.G. împotriva numitului N.G., pentru

infracțiunea de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. (1) C. pen.

Prin Rezoluția nr. 1563/P/2007, dată în dosar de procurorul B.A., s-a confirmat

propunerea organelor de cercetare ale poliției de a nu se începe urmărirea

penală față de N.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 259 alin. (1) C.

pen., reținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei

infracțiuni. La adoptarea soluției, procurorul a analizat probele administrate

de organele de cercetare penală ale poliției și a apreciat că cercetările au

fost complete.

S-a mai constatat că

plângerile formulate de petent împotriva Rezoluției nr. 1563/P/2007 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, în baza dispozițiilor art. 278 -

278

1

C. proc. pen., au fost respinse de procurorul ierarhic

superior, respectiv de instanța de judecată.

În fața instanței de

judecată, petentul a invocat aceleași aspecte ca și în plângerea penală

formulată împotriva procurorului B.A., respectiv că acesta i-a respins cererea

de audiere a martorului A.D., care ar fi lămurit situația de fapt în cauză.

Instanța a reținut că această probă solicitată de petent nu are nicio legătură

cu infracțiunea de denunțare calomnioasă și că, mai mult, chiar numitul A.D. se

află în litigiu cu N.G. (copia Sentinței penale nr. 183 din 9 aprilie 2008 a

Judecătoriei Tecuci - definitivă prin Decizia penală nr. 253 din 10 iunie 2008

a Tribunalului Galați). Prin urmare, s-a reținut, printr-o hotărâre definitivă,

că nu se impunea audierea martorului A.D. în Dosarul nr. 1563/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, de către procuror.

În final, s-a apreciat

că în sarcina procurorului B.A. nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte

prevăzute de legea penală, faptă săvârșită cu prilejul soluționării Dosarului

nr. 1563/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, întrucât

procurorul a analizat probele administrate în cauza respectivă și a constatat

că au fost respectate dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului.

Împotriva acestei

soluții, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior,

susținând că este nelegală și netemeinică. Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel, prin Rezoluția din 19 aprilie 2010, a respins ca nefondată plângerea

formulată de petent.

Verificând atât

plângerea petentului, cât și rezoluțiile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați, judecătorul curții de apel a apreciat că soluțiile dispuse au fost date

în urma unor cercetări complete și sunt legale și temeinice. În mod just s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul B.A., reținându-se că

faptele sesizate nu sunt prevăzute de legea penală. Procurorul putea să facă

aprecieri asupra cercetărilor penale efectuate în dosarul pe care îl

instrumenta -1563/P/2007, iar soluția dispusă de către procuror poate fi

atacată cu plângere la primul procuror potrivit disp. art. 275 - 278 C. proc.

pen. Totodată, s-a avut în vedere că prin Sentința penală nr. 183 din 9 aprilie

2008 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 253 din 10 iunie

2008 a Tribunalului Galați, instanța a apreciat că nu se impune audierea

martorului A.D. în Dosarul nr. 1563/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Tecuci.

În consecință,

judecătorul curții de apel a constatat că aspectele invocate de petent în

plângere nu sunt fapte penale care pot fi reținute în sarcina procurorului

B.A., ci motive pe care se puteau întemeia plângerile împotriva rezoluției date

de procurorul B.A., plângeri pe care petentul le-a și formulat.

Împotriva sentinței,

petentul a declarat prezentul recurs.

Legal citat,

recurentul-petent nu s-a prezentat la judecarea recursului, cauza fiind la al

doilea termen de judecată întrucât la termenul anterior, din 5 octombrie 2010,

judecarea acesteia a fost amânată la cererea petentului, justificată prin

starea de boală.

Pentru acest termen,

prin fax, recurentul a transmis o cerere prin care, după ce a reiterat

acuzațiile aduse intimatului, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Recursul va fi

respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Este de principiu că

părțile unei cauze, civile sau penale, au dreptul să propună probele pe care le

consideră necesare (în cauzele penale fiind incident art. 67 alin. (1) C. proc.

pen.).

Acest drept procesual

al părților nu impune, corelativ, obligația organelor judiciare de a încuviința

și administra probele propuse de către părți.

Potrivit art. 67

alin. (2) C. proc. pen., cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi

respinsă dacă proba este concludentă și utilă. În consecință, „per a

contrario", cererea pentru administrarea unei probe poate fi respinsă dacă

proba nu este concludentă ori nu este utilă.

De altfel, doctrina

și jurisprudența au configurat o interpretare stabilă a dispozițiilor art. 67

C. proc. pen., din care se degajă următoarele principii:

- părțile au dreptul

să propună probe și să ceară administrarea lor;

- sarcina

administrării probelor revine organului de urmărire penală sau instanței, după

caz;

- încuviințarea

probelor propuse de părți este supusă unor condiții stricte: a) pertinența; b)

concludența; c) utilitatea.

Or, în raport cu cele

arătate, Înalta Curte constată că activitatea procesual-penală desfășurată de

intimatul-procuror (în sensul celor reclamate de petent) a fost în acord cu

dispozițiile legale, doctrina și jurisprudența în materia probelor și

mijloacelor de probă, această activitate necaracterizând infracțiunile de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și,

respectiv, favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.

De asemenea, Înalta

Curte mai constată că petentul și-a exercitat drepturile procesuale, atacând

rezoluția confirmată de procurorul-intimat, atât în fața procurorului ierarhic

superior, cât și în fața instanței de judecată, iar faptul că nu i s-a dat

satisfacție sub aspect judiciar, privit singular, nu justifică declanșarea unei

proceduri judiciare penale împotriva procurorului care a confirmat soluția

propusă de organele de cercetare penală.

În consecință,

potrivit art. 385

15

pct. l lit. b) din C. proc. pen. și, respectiv,

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

petentului care va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul G.G. împotriva Sentinței penale nr.

108/F din 22 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă

recurentul-petent la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 noiembrie 2010.