ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2376/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2376/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1 din 6 ianuarie

2010, Curtea de Apel Galați, secția penală a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petenta P.R. împotriva

ordonanței nr. 591/P/2009 din 27 mai 2009 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția

nr. 845/II/2/2009 din 20 iulie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați.

A menținut rezoluția

atacată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut următoarele:

Prin ordonanța nr. 591/P/2009

din 27 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a

dispus în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., art. 45 alin. (1) C. proc. pen. raportat art. 42, 38 C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de N.M., C.O. și T.C.O.,

notari publici, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât

fapta sesizată, în realitate, nu există.

Totodată s-a dispus disjungerea

cauzei privind funcționarii din cadrul Oficiului de Cadastru și

Publicitate Imobiliară, Primăriei Galați și Băncii

Transilvania - Sucursala Galați, sub aspectul infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.

pen. și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Galați.

Pentru a dispune astfel procurorul a

reținut următoarele:

La data de 13 iunie 2007, persoana

vătămată P.R. a depus o plângere penală la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Galați, prin care a solicitat efectuarea de

cercetări față de notarii publici C.L.B., Z.I., N.M., C.O., T.C.

și față de funcționarii din cadrul Oficiului de Cadastru

și Publicitate Imobiliară Galați, Primăriei Galați, B.T.

- Sucursala Galați, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Întrucât notarul public C.L.B. avea

calitatea de deputat în Parlamentul României, cu adresa a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați, plângerea a fost înaintată la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică.

Prin ordonanța nr. 1196/P/2007

din data de 27 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală

și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de notarii publici C.L.B. și Z.I., sub aspectul

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât din verificările

efectuate în cauză a rezultat că presupusa faptă penală nu

există.

De asemenea, s-a dispus disjungerea

cauzei cu privire la celelalte persoane indicate în plângere și declinarea

competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați.

În conținutul plângerii,

persoana vătămată P.R. a solicitat să se facă

cercetări, printre altele, în legătură cu:

- legalitatea întocmirii

contractului de vânzare-cumpărare din 21 octombrie 1994 de notarul N.M.;

- legalitatea încheierii

contractului de vânzare-cumpărare din 23 februarie 2006 de către

notarul public C.O., precum și legalizarea de către acesta a

contractului de vânzare-cumpărare;

- legalitatea legalizării

aceluiași contract autentificat de către notarul public T.C.O. (filele

6-10).

Deși, a fost citată în mod

legal, persoana vătămată nu s-a prezentat pentru a fi

audiată.

Din actele premergătoare

începerii urmăririi penale administrate în prezenta cauză, procurorul

a reținut următoarele:

În anul 1993, numitul P.V.,

tatăl persoanei vătămate P.R., a cumpărat de la SC L. SA

Galați, apartamentul din județul Galați, în baza contractului de

vânzare-cumpărare.

Numitul P.V. a vândut fiului

său, P.L., căsătorit cu numita P.E., imobilul respectiv, fiind

încheiat contractul de vânzare cumpărare din 21 octombrie 1994 al fostului

Notariat de Stat al Judecătoriei Galați, de către notarul N.M.

Din analiza actului întocmit de

notar rezultă faptul că au fost respectate dispozițiile legale,

părțile semnând actul fără obiecțiuni.

Ulterior, numiții P.L. și

P.E. au vândut apartamentul sus-menționat numitei M.R.M., încheind în

acest sens contractul de vânzare-cumpărare din 23 februarie 2006 de

către Biroul Notarului Public C.O.

Pentru încheierea acestui act au

fost atașate extrasul de carte funciară din 22 februarie 2006

eliberat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară

Galați, certificatul fiscal eliberat de Primăria Galați,

contractul de vânzare-cumpărare din 21 octombrie 1994 de fostul Notariat

de Stat Județean Galați, fotocopii ale actelor de identitate ale

părților.

Din analiza actelor care au stat la

baza întocmirii contractului, rezultă că notarul public și-a

îndeplinit atribuțiile de serviciu.

Având în vedere că actul din 21

octombrie 1994 de fostul Notariat de Stat Județean Galați a fost

înregistrat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară

Galați, în conformitate cu dispozițiile legale, s-a apreciat că

nu era necesară legalizarea acestuia de către notarii publici C.O. și

T.C.O.

În consecință, în raport

de actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în

cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

notarii publici N.M., C.O. și T.C.O., sub aspectul infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246

C. pen., constatându-se că fapta sesizată, în realitate, nu

există.

Întrucât persoana

vătămată a solicitat efectuarea de cercetări și

față de funcționari din cadrul Oficiului de Cadastru și

Publicitate Imobiliară, Primăriei Galați și B.T. - Sucursala

Galați, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în cauză

s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare

în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.

Împotriva acestei ordonanțe

petenta a formulat plângere conform dispozițiilor art. 278 C. proc. pen.,

plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr.

845/II/2/2009 din 20 iulie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați, reținându-se în esență

că soluția de netrimitere în judecată se impunea.

Împotriva ordonanței nr. 591/P/2009

din 27 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați,

astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr. 845/II/2/2009 din 20

iulie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați, petenta P.R. a formulat plângere la instanțe,

susținând că procurorul a reținut infracțiunea de abuz în

serviciu, deși ea a reclamant infracțiunile de fals și uz de

fals, împrejurare în care a apreciat că soluția nu este corectă.

S-a mai susținut că nu

s-au desfășurat toate activitățile pentru aflarea

adevărului, că plângerea a fost tratată superficial, cu

nerespectarea drepturilor omului, a accesului la justiție, așa cum

prevăd convențiile internaționale.

S-a solicitat admiterea plângerii,

desființarea ordonanței și restituirea dosarului la Parchet

pentru continuarea cercetărilor, urmând ca petenta să-și asume

plata cheltuielilor cu efectuarea expertizelor ce se vor dispune în cauză.

S-a precizat că se impun verificări încrucișate în registrele de

evidență și cu privire la semnături dacă acestea

corespund cu realitatea, să fie audiate persoanele implicate în actele de

vânzare-cumpărare.

Verificând ordonanța

atacată, Curtea de Apel Galați a constatat că aceasta este

legală și temeinică, plângerea fiind respinsă, ca

nefondată, prin sentința recurată.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs petenta P.R.

La data judecării recursului,

respectiv 16 iunie 2010, petiționara a trimis, prin fax, o cerere de

suspendare a judecării cauzei în vederea trimiterii dosarului la Curtea

Constituțională pentru a se pronunța asupra unor excepții

de neconstituționalitate.

Cu privire la acest aspect, Înalta

Curte constată că prin cererea depusă la dosar petenta nu

precizează obiectul acesteia, potrivit legii.

Examinând această cerere prin

care se solicită sesizarea Curții Constituționale, Curtea

constată că petenta expune o analiză proprie a

calității de moștenitor, a activității notarilor

publici reclamați în prezenta cauză, cât și a activității

instanței de judecată.

În ipoteza în care s-ar putea

aprecia că petiționara invocă excepția de

neconstituționalitate a infracțiunii de fals (având în vedere

alineatul ultim, fila 3 din cererea transmisă prin fax), Curtea

constată că cererea petentului este inadmisibilă deoarece nu are

legătură cu soluționarea cauzei întrucât, în cauză,

intimații au fost cercetați pentru infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen.

De asemenea, chiar și în

situația în care s-ar putea interpreta că cererea petiționarei

vizează neconstituționalitatea art. 246 C. pen., Curtea constată

că cererea de sesizare a Curții Constituționale este

inadmisibilă deoarece petenta solicită Curții

Constituționale să interpreteze acest text de lege, ceea ce nu

intră în atribuțiile acesteia, ci ale instanței de

judecată.

În consecință, Înalta

Curte va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca

inadmisibilă.

Examinând hotărârea

atacată cu recurs, Înalta Curte constată că recursul declarat de

petenta P.R. este nefondat pentru următoarele motive:

Potrivit art. 200 C. proc. pen.,

urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu

privire la existența infracțiunilor, la identificarea

făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se

constata, dacă este cazul sau nu, să se dispună trimiterea în judecată.

În vederea realizării

obiectului urmăririi penale astfel cum a fost definit de textul

menționat, legea procesual penală a determinat precis și coerent

regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal.

Sesizat în unul din modurile

reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte

premergătoare și de urmărire penală în succesiunea

determinată de lege.

În anumite situații, actele

premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau

infirmă săvârșirea infracțiunii cu privire la care organele

de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea

existenței unora dintre cazurile reglementate în art. 10 C. proc. pen., în

care punerea în mișcare a acțiunii penale sau exercitarea

acțiunii penale este împiedicată.

În raport de această

împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și

respectiv declanșarea procesului penal, se confirmă referatul de

neîncepere a urmăririi penale sau, după caz, când urmărirea

penală este de competența procurorului, se dispune neînceperea

urmăririi penale.

În cazul contestării acestei

soluții, prin formularea plângerii prevăzută de art. 271

1

C. proc. pen., controlul judiciar privește temeinicia rezoluției în raport

cu cercetările efectuate.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278

C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale,

date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face

plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării, de către

procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la

judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță.

Procedura instituită prin

dispozițiile evocate anterior permit persoanelor vătămate

să formuleze plângere la instanța competentă pentru a se

verifica legalitatea și temeinicia soluției adoptate.

Autoritățile judiciare pot

dispune neînceperea urmăririi penale numai atunci când din actele

premergătoare efectuate în cauză rezultă indicii privind

săvârșirea unei fapte penale.

În cauza dedusă

judecății, cum plângerea petentei s-a referit la legalitatea

întocmirii unor acte notariale, în mod corect procurorul a constatat că

cercetarea viza activitatea profesională a mai multor notari publici de pe

raza municipiului Galați, respectiv a intimatelor N.M., C.O. și T.C.O.,

reținând că faptele reclamate ar putea întruni elementele

constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Examinându-se contractele de

vânzare-cumpărare încheiate succesiv cu privire la imobilul situat în

Galați, s-a constatat în mod corect că toate aceste contracte au fost

încheiate în fața notarului cu respectarea dispozițiilor legale în

materie, intimatele îndeplinindu-și corect atribuțiile de serviciu.

Prin urmare, soluția

procurorului nu putea fi decât aceea de a constata că intimatele N.M., C.O.

și T.C.O. nu au săvârșit infracțiunea reclamată

și nici alte fapte de natură penală care să atragă

răspunderea penală a acestora și, în consecință, de a

dispune neînceperea urmăririi penale în baza dispozițiilor art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că,

în cauză, pentru a dispune neînceperea urmăririi penale, organele

judiciare au reținut, în mod corect, că faptele reclamate de

petiționară nu există, intimatele îndeplinindu-și în mod

legal atribuțiile, în limitele competențelor ce le reveneau potrivit

legii, soluția procurorului fiind susținută de materialul

probator administrat.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că atât sentința atacată, cât și

rezoluția procurorului sunt în afara oricărei critici.

Pe cale de consecință, în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara P.R.

împotriva sentinței penale nr. 1/F din 6 ianuarie 2010 a Curții de

Apel Galați, secția penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligată recurenta petiționară la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a

Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara P.R. împotriva sentinței penale nr. 1 din 6

ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenta

petiționară la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în ceea ce privește

dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții

Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 16 iunie 2010.