ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2376/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1 din 6 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția penală a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta P.R. împotriva ordonanței nr. 591/P/2009 din 27 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr. 845/II/2/2009 din 20 iulie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. A menținut rezoluția atacată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Prin ordonanța nr. 591/P/2009 din 27 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus în baza art. 228 alin. (4) C. proc.

pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., art. 45 alin. (1) C. proc. pen. raportat art. 42, 38 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de N.M., C.O. și T.C.O., notari publici, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta sesizată, în realitate, nu există. Totodată s-a dispus disjungerea cauzei privind funcționarii din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Primăriei Galați și Băncii Transilvania - Sucursala Galați, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.

Pentru a dispune astfel procurorul a reținut următoarele: La data de 13 iunie 2007, persoana vătămată P.R. a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de notarii publici C.L.B., Z.I., N.M., C.O., T.C. și față de funcționarii din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați, Primăriei Galați, B.T. - Sucursala Galați, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. Întrucât notarul public C.L.B. avea calitatea de deputat în Parlamentul României, cu adresa a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, plângerea a fost înaintată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Prin ordonanța nr. 1196/P/2007 din data de 27 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarii publici C.L.B. și Z.I., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât din verificările efectuate în cauză a rezultat că presupusa faptă penală nu există. De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la celelalte persoane indicate în plângere și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. În conținutul plângerii, persoana vătămată P.R.

a solicitat să se facă cercetări, printre altele, în legătură cu: - legalitatea întocmirii contractului de vânzare-cumpărare din 21 octombrie 1994 de notarul N.M.; - legalitatea încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 23 februarie 2006 de către notarul public C.O., precum și legalizarea de către acesta a contractului de vânzare-cumpărare; - legalitatea legalizării aceluiași contract autentificat de către notarul public T.C.O. (filele 6-10). Deși, a fost citată în mod legal, persoana vătămată nu s-a prezentat pentru a fi audiată. Din actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în prezenta cauză, procurorul a reținut următoarele: În anul 1993, numitul P.V., tatăl persoanei vătămate P.R., a cumpărat de la SC L. SA Galați, apartamentul din județul Galați, în baza contractului de vânzare-cumpărare.

Numitul P.V. a vândut fiului său, P.L., căsătorit cu numita P.E., imobilul respectiv, fiind încheiat contractul de vânzare cumpărare din 21 octombrie 1994 al fostului Notariat de Stat al Judecătoriei Galați, de către notarul N.M. Din analiza actului întocmit de notar rezultă faptul că au fost respectate dispozițiile legale, părțile semnând actul fără obiecțiuni. Ulterior, numiții P.L. și P.E. au vândut apartamentul sus-menționat numitei M.R.M., încheind în acest sens contractul de vânzare-cumpărare din 23 februarie 2006 de către Biroul Notarului Public C.O. Pentru încheierea acestui act au fost atașate extrasul de carte funciară din 22 februarie 2006 eliberat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați, certificatul fiscal eliberat de Primăria Galați, contractul de vânzare-cumpărare din 21 octombrie 1994 de fostul Notariat de Stat Județean Galați, fotocopii ale actelor de identitate ale părților.

Din analiza actelor care au stat la baza întocmirii contractului, rezultă că notarul public și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu. Având în vedere că actul din 21 octombrie 1994 de fostul Notariat de Stat Județean Galați a fost înregistrat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați, în conformitate cu dispozițiile legale, s-a apreciat că nu era necesară legalizarea acestuia de către notarii publici C.O. și T.C.O. În consecință, în raport de actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarii publici N.M., C.O. și T.C.O., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., constatându-se că fapta sesizată, în realitate, nu există.

Întrucât persoana vătămată a solicitat efectuarea de cercetări și față de funcționari din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Primăriei Galați și B.T. - Sucursala Galați, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în cauză s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați. Împotriva acestei ordonanțe petenta a formulat plângere conform dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 845/II/2/2009 din 20 iulie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, reținându-se în esență că soluția de netrimitere în judecată se impunea.

Împotriva ordonanței nr. 591/P/2009 din 27 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr. 845/II/2/2009 din 20 iulie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, petenta P.R. a formulat plângere la instanțe, susținând că procurorul a reținut infracțiunea de abuz în serviciu, deși ea a reclamant infracțiunile de fals și uz de fals, împrejurare în care a apreciat că soluția nu este corectă. S-a mai susținut că nu s-au desfășurat toate activitățile pentru aflarea adevărului, că plângerea a fost tratată superficial, cu nerespectarea drepturilor omului, a accesului la justiție, așa cum prevăd convențiile internaționale.

S-a solicitat admiterea plângerii, desființarea ordonanței și restituirea dosarului la Parchet pentru continuarea cercetărilor, urmând ca petenta să-și asume plata cheltuielilor cu efectuarea expertizelor ce se vor dispune în cauză. S-a precizat că se impun verificări încrucișate în registrele de evidență și cu privire la semnături dacă acestea corespund cu realitatea, să fie audiate persoanele implicate în actele de vânzare-cumpărare. Verificând ordonanța atacată, Curtea de Apel Galați a constatat că aceasta este legală și temeinică, plângerea fiind respinsă, ca nefondată, prin sentința recurată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta P.R. La data judecării recursului, respectiv 16 iunie 2010, petiționara a trimis, prin fax, o cerere de suspendare a judecării cauzei în vederea trimiterii dosarului la Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra unor excepții de neconstituționalitate.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că prin cererea depusă la dosar petenta nu precizează obiectul acesteia, potrivit legii. Examinând această cerere prin care se solicită sesizarea Curții Constituționale, Curtea constată că petenta expune o analiză proprie a calității de moștenitor, a activității notarilor publici reclamați în prezenta cauză, cât și a activității instanței de judecată. În ipoteza în care s-ar putea aprecia că petiționara invocă excepția de neconstituționalitate a infracțiunii de fals (având în vedere alineatul ultim, fila 3 din cererea transmisă prin fax), Curtea constată că cererea petentului este inadmisibilă deoarece nu are legătură cu soluționarea cauzei întrucât, în cauză, intimații au fost cercetați pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

De asemenea, chiar și în situația în care s-ar putea interpreta că cererea petiționarei vizează neconstituționalitatea art. 246 C. pen., Curtea constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă deoarece petenta solicită Curții Constituționale să interpreteze acest text de lege, ceea ce nu intră în atribuțiile acesteia, ci ale instanței de judecată. În consecință, Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă. Examinând hotărârea atacată cu recurs, Înalta Curte constată că recursul declarat de petenta P.R. este nefondat pentru următoarele motive: Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata, dacă este cazul sau nu, să se dispună trimiterea în judecată.

În vederea realizării obiectului urmăririi penale astfel cum a fost definit de textul menționat, legea procesual penală a determinat precis și coerent regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal. Sesizat în unul din modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare și de urmărire penală în succesiunea determinată de lege. În anumite situații, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă săvârșirea infracțiunii cu privire la care organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora dintre cazurile reglementate în art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare a acțiunii penale sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și respectiv declanșarea procesului penal, se confirmă referatul de neîncepere a urmăririi penale sau, după caz, când urmărirea penală este de competența procurorului, se dispune neînceperea urmăririi penale. În cazul contestării acestei soluții, prin formularea plângerii prevăzută de art. 271 1 C. proc. pen., controlul judiciar privește temeinicia rezoluției în raport cu cercetările efectuate. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării, de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Procedura instituită prin dispozițiile evocate anterior permit persoanelor vătămate să formuleze plângere la instanța competentă pentru a se verifica legalitatea și temeinicia soluției adoptate.

Autoritățile judiciare pot dispune neînceperea urmăririi penale numai atunci când din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă indicii privind săvârșirea unei fapte penale. În cauza dedusă judecății, cum plângerea petentei s-a referit la legalitatea întocmirii unor acte notariale, în mod corect procurorul a constatat că cercetarea viza activitatea profesională a mai multor notari publici de pe raza municipiului Galați, respectiv a intimatelor N.M., C.O. și T.C.O., reținând că faptele reclamate ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. Examinându-se contractele de vânzare-cumpărare încheiate succesiv cu privire la imobilul situat în Galați, s-a constatat în mod corect că toate aceste contracte au fost încheiate în fața notarului cu respectarea dispozițiilor legale în materie, intimatele îndeplinindu-și corect atribuțiile de serviciu.

Prin urmare, soluția procurorului nu putea fi decât aceea de a constata că intimatele N.M., C.O. și T.C.O. nu au săvârșit infracțiunea reclamată și nici alte fapte de natură penală care să atragă răspunderea penală a acestora și, în consecință, de a dispune neînceperea urmăririi penale în baza dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Înalta Curte constată că, în cauză, pentru a dispune neînceperea urmăririi penale, organele judiciare au reținut, în mod corect, că faptele reclamate de petiționară nu există, intimatele îndeplinindu-și în mod legal atribuțiile, în limitele competențelor ce le reveneau potrivit legii, soluția procurorului fiind susținută de materialul probator administrat.

Așa fiind, Înalta Curte constată că atât sentința atacată, cât și rezoluția procurorului sunt în afara oricărei critici. Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara P.R. împotriva sentinței penale nr. 1/F din 6 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara P.R. împotriva sentinței penale nr. 1 din 6 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurenta petiționară la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2010.