ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 415/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 187/F de la 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1228/44/2009 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul U.P., împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 22/P/2009 din 18 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și menținută ordonanța atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 22/P/2009 din 18 iunie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public C.L.O. pentru infracțiunea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” prevăzută de art. 246 C. pen.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați pentru a se efectua cercetări față de P.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 293 C. pen.

Pentru a da această soluție, procurorul a reținut următoarele:

La data de 16 ianuarie 2009 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați un denunț formulat de U.P., din conținutul căruia a rezultat că notarul public C.L.O. și-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu, cu prilejul redactării și autentificării unei procuri, prin care P.S.A. a împuternicit-o pe avocat D.G. să o reprezinte în toate cauzele civile și penale promovate de N.M.

Fiind audiat de procuror, U.P. a susținut că notarul și-ar fi îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu în sensul că în procura judiciară, cu ocazia redactării, a fost trecută și reședința numitei P.A., iar în încheierea de autentificare a fost menționate doar adresa din cartea de identitate cu care s-a legitimat aceasta.

S-a arătat că în cauză nu este vorba de săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea penală, notarul public, procedând la autentificarea procurii așa cum a solicitat mandanta, reședința din Italia fiind dictată de parte, iar în încheierea de autentificare a fost consemnată seria și numărul actului de identitate cu care a fost identificată partea.

Pentru aceste considerente s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public C.L.O. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Având în vedere că, în declarația dată în fața procurorului, U.P. a menționat că solicită efectuarea de cercetări și față de P.A., susținând că aceasta a folosit mai multe cărți de identitate în perioada 2006-2008, unele fiind false, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, pentru a se efectua cercetări față de P.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 293 C. pen.

Împotriva acestei ordonanțe, în termen legal, a formulat plângere petentul U.P., însă prin rezoluția nr. 879/II/2/2009 din 21 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, această plângere a fost respinsă, ca nefondată.

În continuare, în termen legal și în conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petentul U.P. a formulat plângere, înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 1228/44/2009 din 24 iulie 2009.

În plângerea sa, petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public C.L.O. pentru infracțiunea de „abuz în serviciu”, invocând anumite neconcordanțe din procura întocmită de notarul public și faptul că cercetările în dosar s-au efectuat pe niște copii de pe actele originale.

Prima instanță a considerat că plângerea formulată de petent este nefondată și a respins-o.

Examinând ordonanța atacată prin prisma criticilor formulate de petent, curtea de apel a reținut sub un prim aspect, că nedepunerea la dosarul cauzei a originalului procurii judiciare întocmite de notarul public C.L.O. nu poate constitui un motiv pentru admiterea plângerii formulate de petent de vreme ce este de necontestat că la dosar există copii identice ale actului în discuție.

În ceea ce privește neconcordanțele din procura întocmită de notarul public C.L.O. a reținut că acestea nu pot fi imputate notarului public și nu pot atrage răspunderea penală a acestuia sub aspectul infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” prevăzută de art. 246 C. pen.

În concret petentul a invocat faptul că în mod nereal s-a indicat în procură că P.A. are reședința în Italia, și că s-a legitimat prin cartea de identitate, carte de identitate care în opinia petentului nu era valabilă. În sprijinul acestei ultime afirmații, petentul a invocat o declarație dată de P.A. în fața organelor de poliție la data de 05 martie 2008 (filele 13-14 dosar instanță ) în care aceasta s-a legitimat cu o altă carte de identitate.

Aspectele învederate de petent urmează a fi elucidate în urma efectuării cercetărilor față de P.A. sub aspectul infracțiunii de „fals privind identitatea” prevăzută de art. 293 C. pen. și nu pot fi examinate cu ocazia soluționării prezentei plângeri, având în vedere că prin ordonanța atacată s-a dispus disjungerea cauzei în sensul mai sus arătat.

În ceea ce o privește pe intimata C.L.O. s-a reținut că aceasta a întocmit procura criticată pe baza actelor prezentate de P.A. și a afirmațiilor acesteia referitoare la reședința din Italia, așa încât nu poate fi acuzată de vreo încălcare cu știință a atribuțiilor de serviciu pentru a se putea angaja răspunderea penală sub aspectul infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” prevăzută de art. 246 C. pen.

Față de cele de mai sus arătate, întrucât s-a constatat că soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de notarul public C.L.O. este temeinică și legală, curtea de apel a respins, ca nefondată, plângerea formulată împotriva acestei soluții de petentul U.P., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs petiționarul U.P., fără a arăta în scris motivele de recurs.

La termenul de astăzi, în recurs, au lipsit recurentul petiționar U.P. și intimata C.L.O., procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, în dezbateri a pus concluzii de respingere, ca nefondat a recursului declarat de petiționar, apreciind că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii privitoare la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către intimată.

S-au depus la dosarul cauzei concluzii ale recurentului petiționar U.P., existând rezoluția primirii 4 februarie 2010 ora 10:48.

În concluziile scrise formulate de recurentul petiționar U.P., depuse la dosarul cauzei, la fila 6, acesta a arătat că în mod ilegal notarul public C.L.O. autentifică acte notariale folosind diverse acte false și înscriind în mod ilegal fără nicio probă diferite reședințe din Italia pe care numita P.A. nu le-a probat că le deține legal la reședința din Italia indicată în procură.

Recurentul petiționar a mai menționat că în prezenta cauză nu au fost efectuate toate cercetările în vederea aflării și stabilirii adevărului, conform art. 62 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale, iar în rejudecare a se trimite cauza la procuror pentru începerea urmăririi penale față de intimata C.L.O. pentru săvârșirea infracțiunilor sesizate.

Examinând recursul declarat de recurentul petiționar U.P. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art. 278

1

alin. (1)0 cu referire la art. 385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., având în vedere și concluziile scrise formulate de recurentul petiționar și depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul U.P.

Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de notarul public C.L.O. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Prin ordonanța dată de procuror la 18 iunie 2009 în dosarul nr. 22/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus și disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, pentru a se efectua cercetări față de P.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 293 C. pen.

Așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționar au fost examinate, în raport cu persoana și fapta pretinsă ca fiind comisă de către aceasta, procurorul constatând, în fapt, că la data de 16 ianuarie 2009 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați un denunț formulat de U.P., din conținutul căruia a rezultat că notarul public C.L.O. și-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu, cu prilejul redactării și autentificării unei procuri, prin care P.S.A. a împuternicit-o pe doamna avocat D.G. să o reprezinte în toate cauzele civile și penale promovate de N.M.

Fiind audiat de procuror, U.P. a susținut că notarul și-ar fi îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu în sensul că în procura judiciară, cu ocazia redactării, a fost trecută și reședința numitei P.A., iar în încheierea de autentificare a fost menționată doar adresa din cartea de identitate cu care s-a legitimat aceasta.

Situația de fapt mai sus arătată se susține prin actele premergătoare efectuate în cauză, respectiv fotocopiile procurii date de P.S.A., în care aceasta figurează cu domiciliul în România, și cu reședința în Italia, doamnei avocat D.G., pentru a o reprezenta în toate cauzele civile și penale promovate de N.M., ce a fost autentificată prin încheierea de autentificare nr. 1634 de la 18 august 2008 de către notarul public C.L.O. (filele 13-14 dosarul parchetului); declarația petiționarului U.P. dată la 12 iunie 2009 (fila 6 dosarul parchetului); nota explicativă dată de notarul public C.L.O. (fila 7 dosarul parchetului); fila de pe registrul de corespondență (fila 8 dosarul parchetului) fotocopia procurii judiciare data de P.S.A., în care aceasta figurează cu domiciliul în România, și cu reședința în Italia, indicate și a împuternici pe avocat D.G. pentru a o reprezenta în toate cauzele civile și penale promovate de N.M., autentificată prin încheierea de autentificare nr. 1634 de la 18 august 2008 dată de notarul public C.L.O. (fila 11 dosarul parchetului).

Procurorul a constatat că în cauză nu este vorba de săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea penală, notarul public procedând la autentificarea procurii, așa cum a solicitat mandanta, reședința din Italia fiind dictată de parte, iar în încheierea de autentificare a fost consemnată seria și numărul actului de identitate cu care a fost identificată partea și pentru aceste considerente a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public C.L.O. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

De asemenea, procurorul a reținut că, având în vedere, că în declarația dată în fața procurorului, U.P. a menționat că solicită efectuarea de cercetări și față de P.A., susținând că aceasta a folosit mai multe cărți de identitate în perioada 2006-2008, unele fiind false, a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, pentru a se efectua cercetări față de P.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 293 C. pen.

Soluția dată de procuror a fost menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, care prin ordonanța din 21 iulie 2009 în lucrarea cu nr. 879/II/2/2009, a respins, plângerea formulată de petentul U.P. împotriva ordonanței nr. 22/P/2009 din 18 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, ca fiind nefondată.

Înalta Curte consideră că, prima instanță a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate de către procuror, analizând, criticile formulate de petiționar, în raport cu soluția dispusă de procuror, motivând, în mod judicios că nedepunerea la dosarul cauzei a originalului procurii judiciare întocmite de notarul public C.L.O. nu poate constitui un motiv pentru admiterea plângerii formulate de petent de vreme ce este de necontestat că la dosar există copii identice ale actului în discuție.

Sub aspectul neconcordanțelor din procura întocmită de notarul public C.L.O. a reținut că acestea nu pot fi imputate notarului public și nu pot atrage răspunderea penală a acestuia sub aspectul infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” prevăzută de art. 246 C. pen.

De asemenea, prima instanță, referitor la intimata C.L.O. a mai menționat că aceasta a întocmit procura criticată pe baza actelor prezentate de P.A. și a afirmațiilor acesteia referitoare la reședința din Italia, așa încât nu poate fi acuzată de vreo încălcare cu știință a atribuțiilor de serviciu pentru a se putea angaja răspunderea penală sub aspectul infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” prevăzută de art. 246 C. pen.

Totodată, curtea de apel a făcut referire la cele invocate de către petent, în sensul că, în mod nereal s-a indicat în procură că P.A. are reședința în Italia, și că s-a legitimat prin cartea de identitate, petentul evidențiind o declarație dată de P.A. în fața organelor de poliție la data de 5 martie 2008 (filele 13-14 dosar instanță) în care aceasta s-a legitimat cu o altă carte de identitate ce avea altă serie.

S-a mai arătat faptul că aspectele evidențiate de petent urmează a fi elucidate în urma efectuării cercetărilor față de P.A. sub aspectul infracțiunii de „fals privind identitatea” prevăzută de art. 293 C. pen., neputând fi examinate cu ocazia soluționării plângerii ce face obiectul acestei cauze, având în vedere că prin ordonanța atacată s-a dispus disjungerea cauzei în sensul mai sus arătat.

Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că în cauză au fost efectuate, în mod complet actele premergătoare, respectiv înscrisuri, audierea petiționarului, nota explicativă a intimatei, în urma cărora s-a stabilit, legal și temeinic, că intimata C.O.L. și-a exercitat atribuțiile, cu respectarea prevederilor legale, cu ocazia întocmirii procurii, autentificarea acesteia, fiind efectuată pe baza actelor prezentate de P.A. și potrivit afirmațiilor sale referitoare la reședința din Italia, așa încât nu există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte apreciază că susținerile recurentului petiționar U.P., din concluziile scrise și depuse la dosarul cauzei, în recurs, nu pot fi reținute, întrucât, pe de-o parte în etapa actelor premergătoare, procurorul este singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente, iar pe de altă parte în cauză au fost efectuate toate actele premergătoare care se impuneau și care, de altfel au fost evidențiate în mod concret mai sus.

Astfel, Înalta Curte, consideră că, pe de-o parte, în mod corect și motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 alin. (4) referitor la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de notarul public C.L.O. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., iar, pe de altă parte, în mod legal și motivat, prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul U.P. împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale cu nr. 22/P/2009 din 18 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și a menținut ordonanța atacată.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar U.P. împotriva sentinței penale nr. 187/F din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar I.P. împotriva sentinței penale nr. 187/F din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 4 februarie 2010.