ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2323/2010

Asupra recursului penal de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului; Pe rolul Curții de Apel Galați, secția penală, s-a înregistrat Dosarul nr. 296/44/2009 având ca obiect plângerea, formulată în baza art. 278 1 C. proc. pen., de petiționarul U.P. împotriva soluției emisă în Dosarul nr. 383/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați susținând că procurorul nu a efectuat verificări complete pentru a emite o soluție legală și temeinică. În cuprinsul plângerii formulată petiționarul U.P. a mai arătat că a formulat plângere împotriva intimaților M.C., executor judecătoresc și A.M., magistrat judecător, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de 290 alin. (1), art. 271 C. pen.

și respectiv, de art. 246 și art. 26 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., susținând că judecătorul a acoperit mai multe falsuri, iar executorul judecătoresc a emis înscrisuri false și nu a respectat hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Curtea de Apel Galați, secția penală, prin Sentința penală nr. 32/F din 5 martie 2010, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul U.P. împotriva Rezoluției nr. 15/11/2/2009 a Procurorului General Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, obligându-l, totodată, în baza art. 189 - 191 C. proc. pen., la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, prin Rezoluția nr. 383/P/2008 din 16 decembrie 2008, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus: neînceperea urmăririi penale față de magistratul A.M., cercetată sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 26 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., precum și neînceperea urmăririi penale față de intimatul executor judecătoresc M.C., cercetat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. și art. 271 C. pen., constatându-se că, faptele presupus a fi săvârșite de aceștia, nu au existat în realitatea obiectivă.

Împotriva rezoluției mai sus menționată, petiționarul a formulat plângere, în termen legal, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei și susținând că, nu a avut posibilitatea să se prezinte la data de 14 noiembrie 2008, când a fost citat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, pentru a-și preciza obiectul și mijloacele de probă, care să dovedească afirmațiile sale, deoarece la data respectivă se afla la Curtea de Apel Galați, într-o altă cauză, depunând acte justificative în acest sens. Prin Rezoluția nr. 15/11/2/2009 din 26 ianuarie 2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul U.P.

împotriva rezoluției dată în Dosarul nr. 383/P/2008 al aceleiași unități de parchet. S-a constatat de către prima instanță că, deși aparent motivul imposibilității de prezentare din motive obiective a petiționarului la parchet, ar putea duce la infirmarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la parchet, totuși cele susținute se impuneau a fi analizate în lumina dispozițiilor art. 278 1 pct. 8 lit. b) C. proc. pen., care prevedeau că judecătorul admite plângerea prin sentință, desființează rezoluția atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Prima instanță a constatat că, din actele existente la dosar și depuse în faza de judecată, nu s-au identificat elemente din care să rezulte că, intimatul executor judecătoresc M.C.

și intimata magistrat judecător A.M. ar fi săvârșit vreo faptă prevăzută de legea penală. Astfel, prima instanță a constatat că, împotriva executorului judecătoresc M.C. petiționarul a mai formulat anterior plângere penală, în care a invocat aceleași aspecte, respectiv: modul în care a procedat la executarea silită la cererea creditoarei P.A., cu ocazia punerii în executare a Sentinței civile nr. 5165/2006 a Judecătoriei Galați, prin care s-a dispus evacuarea persoanei vătămate N.M. S-a mai relevat că, prin Rezoluția nr. 321/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara N.M., prin procurator, U.P., față de executorul judecătoresc M.C., iar Curtea de Apel Galați, prin Sentința penală nr. 36/F/2008 a respins, de asemenea, plângerea formulată împotriva acestei rezoluții.

Prin urmare, analizând actele existente în dosarul de executare nr. 25/2007, dar și din înscrisurile depuse de petiționar cu ocazia judecării cauzei, prima instanță a constatat, pe de o parte, că față de executorul judecătoresc M.C. operează principiul autorității de lucru judecat, iar, pe de altă parte, că nu rezultă niciun indiciu că intimata judecător A.M. ar fi săvârșit vreo faptă prevăzută de legea penală, cu ocazia punerii în executare a Sentinței civile nr. 5165/2006 a Judecătoriei Galați. Curtea de Apel Galați, secția penală, a conchis constatând că plângerea formulată de petiționarului U.P. este nefondată și a respins-o ca atare, întrucât din actele dosarului nu a rezultat niciun indiciu care să justifice restituirea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale față de intimații M.C.

și A.M. Împotriva sentinței penale mai sus menționată, în termen legal, petiționarul U.P. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele arătate în fața primei instanțe și reiterate în partea introductivă a prezentei decizii. Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat Dosarul nr. 296/44/2009, fixându-se prim termen de judecată la 3 mai 2010, când, la solicitarea formulată oral de recurentul petiționar, cauza s-a amânat la termenul din 14 iunie 2010, pentru a-i da acestuia posibilitatea să-și pregătească apărarea. Examinând recursul declarat de petiționar, sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) coroborat cu art. 385 14 C. proc.

pen. prin raportare și la dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora. Poate face o astfel de plângere, în concepția legiuitorului, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.

În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanța de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a respins, în mod justificat, plângerea formulată de petiționar, apreciind ca fiind legală și temeinică Rezoluția nr. 383/P/2008 din 16 decembrie 2008, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul A.M., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 26 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., precum și neînceperea urmăririi penale față de intimatul executor judecătoresc M.C., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen.

și art. 271 C. pen., apreciindu-se, justificat, că faptele presupus a fi săvârșite de aceștia nu s-au obiectivat în realitate. De altfel, Înalta Curte constată că prin Rezoluția nr. 15/11/2/2009 din 26 ianuarie 2009, dată în Dosarul nr. 383/P/2008, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a confirmat soluția dispusă de procuror, față de intimații mai sus menționați, apreciindu-se, în mod corect, că faptele, presupuse a fi săvârșite de aceștia nu există.

În același sens, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a mai reținut de către prima instanță și împrejurarea că executorul judecătoresc M.C., conform atribuțiilor de serviciu și cu respectarea prevederilor legale, a pus în executare titlul executoriu - Sentința civilă nr. 5165/2006 a Judecătoriei Galați, vizând evacuarea petiționarului și a altor membri ai familiei sale din apartamentul în litigiu, iar eventualele nemulțumiri ale acestuia față de modul în care s-a desfășurat executarea silită, nu pot constitui, prin ele însele, temei pentru a trage la răspundere penală pe intimatul executor judecătoresc, cu atât mai mult cu cât anterior mai formulase o plângere penală similară împotriva aceluiași intimat și cu privire la care devin incidente dispozițiile privind existența autorității de lucru judecat.

De altfel, se mai constată că petiționarul, avea deschisă calea formulării unei eventuale contestații la executare, potrivit dispozițiilor art. 399 C. proc. civ., dacă avea nelămuriri cu privire la înțelesul sau întinderea dispozitivului hotărârii învestită cu titlul executoriu. De asemenea, Înalta Curte mai reține că plângerea penală împotriva intimatului executor judecătoresc, referitor la modalitatea în care a efectuat executarea silită, nu poate constitui, în sine, temei pentru a se ajunge la concluzia săvârșirii de către acesta a infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată ori de nerespectare a hotărârilor judecătorești, deoarece legiuitorul, având în vedere importanța punerii în executare a unei hotărâri judecătorești, a stabilit în cazul executării silite o procedură specială, în care partea a căror interese au fost lezate cu ocazia executării silite, are la dispoziție căi legale prevăzute de Codul de procedură civilă pentru a le îndrepta.

Așadar, plângerea penală îndreptată împotriva executorului judecătoresc care, în virtutea atribuțiunilor sale, pune în executare o hotărâre judecătorească, nu poate constitui o nouă cale de atac, față de modul în care s-a desfășurat executarea silită, reținând justificat că, intimatul executor judecătoresc și-a îndeplinit cu bună-credință și cu respectarea prevederilor legale în vigoare atribuțiile de serviciu, atunci când a făcut demersurile specifice punerii în executare silită a titlului executoriu cu care a fost învestit. Înalta Curte mai reține că aspectele sesizate de petiționarul U.P.

își au originea în nemulțumirea generată de faptul că în cauza civilă, ce a avut ca obiect Dosarul nr. 4508/C/2006, vizând evacuarea sa din apartamentul ce a constituit locuința sa, s-a pronunțat o soluție nefavorabilă, de către completul legal învestit cu judecarea respectivei cauze, respectiv, că prin Decizia civilă nr. 115/R din 27 februarie 2007, a Curții de Apel Galați, secția civilă, a rămas definitivă și irevocabilă Sentința civilă nr. 5165 din 28 iulie 2006, prin care Judecătoria Galați a admis acțiunea civilă în evacuare, formulată de reclamanta P.A., în contradictoriu cu pârâții N.M., U.P. și alții și, în consecință, a dispus evacuarea acestora din respectivul imobil.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, Înalta Curte constată că instanța de fond a procedat corect atunci când a apreciat ca fiind nefondată plângerea formulată de petiționar, reținând, justificat, că nu au rezultat indicii că, intimata magistrat judecător A.M. ar fi săvârșit vreo faptă cu conotație penală, atunci când a încuviințat cererea de executare silită în litigiul civil mai sus menționat, întrucât aceasta nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, soluția pronunțată fiind argumentată și fundamentată pe actele administrate în dosarul mai sus menționat și pe prevederile legale.

Așadar, cele susținute de recurentul petiționar rămân doar simple afirmații subiective, fără niciun suport real, în lipsa unor argumente temeinice și a unor probe, care să conducă la concluzia că intimații A.M. și M.C. ar fi săvârșit vreo faptă de natură penală, atunci când au efectuat actele specifice de încuviințare a executării silite și respectiv, de punere în executare silită a titlului executoriu legal învestit, în vederea soluționării dosarului civil dedus judecății, corect, apreciindu-se, urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, că faptele prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. și art. 271 C. pen. (imputate a fi săvârșite de intimatul executor judecătoresc) ori cele prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 26 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. (presupuse a fi săvârșite de intimata judecător) nu au existat în realitatea obiectivă. Prin urmare, din actele premergătoare efectuate nefiind relevate elemente care să ateste că intimații, soluționând litigiul civil în care petiționarul a fost parte, ar fi avut intenția să producă vreo vătămare drepturilor petiționarului sau ar fi săvârșit vreo altă faptă cu conotație penală, în mod justificat, s-a constatat că aceștia nu și-au încălcat atribuțiile de serviciu și nici nu au comis vreo altă faptă ce s-ar circumscrie ilicitului penal, cu atât mai mult cu cât, la acest moment, au fost epuizate căile de atac extraordinare prevăzute de legea procesual civilă, iar eventualele nelegalități ale unor hotărâri judecătorești nu puteau fi cenzurate ori înlăturate decât de către instanțele de control judiciar, al căror principal rol este exact acela de a îndrepta o hotărâre nelegală și netemeinică.

De altfel, magistrații judecătorii nu pot fi sancționați numai pentru activitatea specifică de judecată și, cu atât mai puțin, nu le poate fi imputabilă vreo faptă de natură penală, când au dispus măsurile legale, conform propriilor convingeri, formulate pe baza aprecierii și interpretării probelor, prin coroborare cu dispozițiile legale pe care le-au considerat aplicabile. Înalta Curte mai reține că, dacă s-ar da o interpretare contrară dispozițiilor relative la soluționarea cauzelor, pronunțarea și motivarea hotărârilor, respectiv procedura de judecată, așa cum a dorit recurentul petiționar, s-ar încălca principiul independenței judecătorului și s-ar ajunge la anarhie, afectându-se însăși actul de justiție.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul U.P. împotriva Sentinței penale nr. 32/F din 5 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul U.P. împotriva Sentinței penale nr. 32/F din 5 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iunie 2010.