ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2030/2009

Asupra recursurilor de față;

Examinând actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin rezoluția nr. l88/P/2008 din 16 iunie 2008 a Parchetului de pe

lângă

Curtea de Apel Iași s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de judecătorul

M.D.E. pentru fapta de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.,

la plângerea prealabilă a petiționarilor Z.A. și Z.N.

În motivarea soluției s-a reținut că

judecătorul M.D.E. și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de

serviciu, cu ocazia pronunțării

sentinței civile nr. 3967

din 30 noiembrie 2007.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționara Z.A.,

care prin rezoluția nr. 1085/11/2/2008 din 28

noiembrie 2008 a fost respinsă ca fiind

tardivă.

Împotriva rezoluției au formulat plângere în fața instanței

petiționarii

Z.A. și Z.N., cu motivarea că

soluția dată de judecătorul

M.D.E. în

dosarul nr. 2209/2006 este urmare a unor fapte de

abuz și luare de mită.

Prin sentința penală nr. 3 din 13

ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași a fost

respinsă, ca

tardivă, plângerea formulată de petiționari.

În motivarea hotărârii s-a reținut că rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale a fost comunicată petiționarei Z.A. la data de 20 iunie 2008,

aceasta formulând plângere la procurorul general

la data de 31 octombrie 2008 și înainte de a i se comunica rezoluția

procurorului general a formulat plângere la

instanță la 28 noiembrie

2008.

Față de data comunicării rezoluției atacate, 20 iunie 2008 și data

înregistrării plângerii la instanță, 28 noiembrie

2008, plângerea a fost respins ca

tardivă.

Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de apel Iași la data de 11

decembrie 2008 sub nr. 1099/45/2008, petiționarii

Z.A. și Z.N.

au atacat aceeași rezoluție nr. l88/P/2008 din 16 iunie

2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Prin sentința penală nr. 13 din 17 februarie 2009, Curtea de Apel Iași

a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționari cu motivarea că

împotriva aceleiași rezoluții nu se poate face

decât o singură plângere, aceasta fiind

soluționată prin sentința penală nr. 3 din 13 ianuarie 2009 a Curții de

Apel Iași și

împotriva căreia aveau calea recursului.

Împotriva cestei hotărâri, petiționarii au

declarat recurs cu motivarea că s-au

plâns împotriva

rezoluției din 22 octombrie 2008, dată în dosarul nr. l88/P/2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și nu

împotriva rezoluției din 16 iunie

2008,

iar prin rezoluția din 28 noiembrie 2008 nu s-a motivat tardivitatea plângerii.

Recursurile declarate sunt nefondate.

Din examinarea plângerii înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la

data de

11 decembrie 2008, cu nr. 1099/45/2008,

rezultă că petiționarii s-au plâns împotriva

rezoluției nr. 1085/11/2/2008 din 28 noiembrie 2008, dată de procurorul

general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a respins,

ca tardivă,

plângerea formulată împotriva

rezoluției nr. l88/P/2008 din 16 iunie 2008. Această soluție a fost comunicată

petiționarei Z.A. la data de 20 iunie 2008 și a

contestat-o la 31 octombrie 2008, cu mult peste termenul prevăzut de art.

278 alin. (3)

C. proc. pen.

În ce privește critica privind nemotivarea

tardivității plângerii, Înalta Curte

constată că rezoluția

din 28 noiembrie 2008 a procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Iași este motivată

atât pe fondul cauzei, fiind analizată

soluția de neîncepere a urmăririi

penale față de judecătorul M.D.

E. în raport

de actele și lucrările dosarului nr. 188/P/2008, cât și cu privire

la excepția tardivității plângerii, constatându-se

încălcarea termenului de 20 zile

prevăzut de dispozițiile art. 278 alin.

(3) C. proc. pen.

Examinând și din oficiu hotărârea

recurată, Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică, că în mod

corect s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționari, atâta

vreme cât a fost atacată aceeași rezoluție, invocând aceleași critici și

întrucât nu sunt motive care să conducă la casarea ei, recursurile

declarate apar, ca nefondate, și urmează a fi respinse.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenții petiționari vor fi obligați

la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționarii Z.A. și Z.N. împotriva sentinței penale nr. 13 din 17

februarie 2009 a Curții de

Apel Iași, secția penală.

Obligă pe fiecare recurent petiționar la

plata sumei de câte 200 lei cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 29 mai

2009.