ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2030/2009

Asupra recursurilor de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin rezoluția nr. l88/P/2008 din 16 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul M.D.E. pentru fapta de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., la plângerea prealabilă a petiționarilor Z.A. și Z.N. În motivarea soluției s-a reținut că judecătorul M.D.E. și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, cu ocazia pronunțării sentinței civile nr. 3967 din 30 noiembrie 2007. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționara Z.A., care prin rezoluția nr. 1085/11/2/2008 din 28 noiembrie 2008 a fost respinsă ca fiind tardivă.

Împotriva rezoluției au formulat plângere în fața instanței petiționarii Z.A. și Z.N., cu motivarea că soluția dată de judecătorul M.D.E. în dosarul nr. 2209/2006 este urmare a unor fapte de abuz și luare de mită. Prin sentința penală nr. 3 din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petiționari. În motivarea hotărârii s-a reținut că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost comunicată petiționarei Z.A. la data de 20 iunie 2008, aceasta formulând plângere la procurorul general la data de 31 octombrie 2008 și înainte de a i se comunica rezoluția procurorului general a formulat plângere la instanță la 28 noiembrie 2008. Față de data comunicării rezoluției atacate, 20 iunie 2008 și data înregistrării plângerii la instanță, 28 noiembrie 2008, plângerea a fost respins ca tardivă.

Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de apel Iași la data de 11 decembrie 2008 sub nr. 1099/45/2008, petiționarii Z.A. și Z.N. au atacat aceeași rezoluție nr. l88/P/2008 din 16 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Prin sentința penală nr. 13 din 17 februarie 2009, Curtea de Apel Iași a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționari cu motivarea că împotriva aceleiași rezoluții nu se poate face decât o singură plângere, aceasta fiind soluționată prin sentința penală nr. 3 din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași și împotriva căreia aveau calea recursului. Împotriva cestei hotărâri, petiționarii au declarat recurs cu motivarea că s-au plâns împotriva rezoluției din 22 octombrie 2008, dată în dosarul nr. l88/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și nu împotriva rezoluției din 16 iunie 2008, iar prin rezoluția din 28 noiembrie 2008 nu s-a motivat tardivitatea plângerii.

Recursurile declarate sunt nefondate. Din examinarea plângerii înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 11 decembrie 2008, cu nr. 1099/45/2008, rezultă că petiționarii s-au plâns împotriva rezoluției nr. 1085/11/2/2008 din 28 noiembrie 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a respins, ca tardivă, plângerea formulată împotriva rezoluției nr. l88/P/2008 din 16 iunie 2008. Această soluție a fost comunicată petiționarei Z.A. la data de 20 iunie 2008 și a contestat-o la 31 octombrie 2008, cu mult peste termenul prevăzut de art. 278 alin. (3) C. proc. pen. În ce privește critica privind nemotivarea tardivității plângerii, Înalta Curte constată că rezoluția din 28 noiembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași este motivată atât pe fondul cauzei, fiind analizată soluția de neîncepere a urmăririi penale față de judecătorul M.D.

E. în raport de actele și lucrările dosarului nr. 188/P/2008, cât și cu privire la excepția tardivității plângerii, constatându-se încălcarea termenului de 20 zile prevăzut de dispozițiile art. 278 alin. (3) C. proc. pen. Examinând și din oficiu hotărârea recurată, Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică, că în mod corect s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționari, atâta vreme cât a fost atacată aceeași rezoluție, invocând aceleași critici și întrucât nu sunt motive care să conducă la casarea ei, recursurile declarate apar, ca nefondate, și urmează a fi respinse. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții petiționari vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii Z.A. și Z.N. împotriva sentinței penale nr. 13 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă pe fiecare recurent petiționar la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 29 mai 2009.