ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3194/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 54 din data de 28 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-au dispus următoarele: A respins, ca nefondată, plângerea petentului M.N., în contradictoriu cu intimații Z.E., T.A.M. și C.N. împotriva rezoluției nr. 1613/11-2/2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a respins - ca neîntemeiată - plângerea petentului împotriva soluției dispusă la data de 1 octombrie 2007 în Dosarul nr. 1.095/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. A obligat petentul la 40 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Prin plângerea formulată de petentul M.N., împotriva rezoluției nr. 1.613/II-2/2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a soluției dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 1.095/P/2007, s-a solicitat - în conformitate cu art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. – desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaților intimații Z.E., T.A.M. și C.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că este nemulțumit de rezoluția dată de procuror, întrucât din probele existente rezultă vinovăția intimaților în săvârșirea infracțiunii constând în faptul că aceștia (magistrați), aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, și-au îndeplinit defectuos sarcinile ce le reveneau, iar prin aceasta, petentul a suferit o vătămare a intereselor sale legale. Prin rezoluția din 1 octombrie 2007(Dosar nr. 1.095/P/2007) a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul Z.E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

respectiv fapta nu există, iar față de judecătorii T.A.M. și C.N. - s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală. În cauză a fost depus Dosarul nr. 1.095/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în care s-a dat rezoluția atacată. Prin rezoluția din 22 octombrie 2007, dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 1.613/II-2/2007, s-a dispus respingerea - ca neîntemeiată - a plângerii petentului M.N. împotriva rezoluției din 1 octombrie 2007, (Dosar nr. 1.095/P/2007) a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Examinând cauza în raport de motivele plângerii, cât și în raport de conținutul rezoluțiilor emise Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Curtea constată plângerea ca neîntemeiată, având în vedere următoarele motive: Din analiza dosarului cauzei, rezultă că petentul are pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 și al Tribunalului București, în diverse etape procesuale, mai multe dosare, în unele dintre ele pronunțându-se hotărâri definitive, în altele formulându-se diverse căi de atac (ordinare sau extraordinare), acesta considerându-se nemulțumit de modul în care intimații (judecători) Z.E., T.A.M. și C.N. și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, apreciind că, prin acest fapt, a fost vătămat în interesele sale legale.

Din actele premergătoare efectuate în cauză, în mod corect s-a stabilit că intimata Z.E. nu a pronunțat nici o hotărâre cu privire la petentul M.N., astfel că fapta nu există. Cu privire la intimatele T.A.M. și C.N.(judecători), se constată că în sarcina acestora nu se poate reține comiterea vreunei fapte prevăzute de legea penală, față de faptul că cenzurarea unei hotărâri judecătorești, inclusiv în ceea ce privește aprecierea probelor, se poate realiza doar prin exercitarea căilor de atac, orice alte modalități, între care și formularea unor plângeri penale împotriva magistraților, reprezentând o încălcare a principiului independenței judecătorești, consacrat în numeroase norme interne și internaționale.

Potrivit art. 124 alin. (3) din Constituția României și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Conform pct. 2 al Principiilor fundamentale ale Națiunilor Unite, privind independența judecătorilor, corpului judecătoresc va decide imparțial în cauzele care îi sunt prezentate spre rezolvare, în baza faptelor și conform legii, fără restricții, influențe nedorite, persuasiune, amenințări sau ingerințe, directe sau indirecte, din partea oricui și pentru orice motiv. În același sens sunt și dispozițiile art. 2 lit. d) din Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. (94)12/1994, potrivit cărora, judecătorii trebuie să fie absolut liberi și să decidă în mod imparțial asupra cazurilor cu care sunt sesizați, după propria convingere și interpretare a faptelor, conform regulilor de drept în vigoare.

Față de aceste considerente, Curtea constată plângerea ca nelegală și, drept consecință, în conformitate cu art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., o va respinge ca atare. Împotriva sentinței sus-amintite a declarat recurs M.N. Prin Decizia penală nr. 3146 din 7 octombrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, a dispus următoarele: A respins, ca tardiv, recursul declarat pe petiționarul M.N. împotriva sentinței penale nr. 54 din 28 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. A obligat recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, instanța de recurs a reținut următoarele: Fiind legal citat, petentul nu s-a prezentat în fața Curții, solicitând însă judecarea cauzei în lipsă, pe baza probelor care se găsesc la dosar.

Curtea reține că potrivit art. 385 3 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile și curge de la data pronunțării hotărârii atacate, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, sau de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii recurate, în situația în care partea a lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare. În speță, întrucât petentul s-a aflat în ultima ipoteză, acestuia i s-a comunicat o copie de pe dispozitivul sentinței instanței de fond la data de 6 martie 2008 și a atacat această hotărâre la data de 5 mai 2008, cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de lege, situație în care recursul său este tardiv și urmează a fi respins conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Deci, s-a constatat că această hotărâre a rămas definitivă. Împotriva acestei decizii, petentul M.N. formulează recurs, înregistrat la data de 2 iunie 2009 la Curtea de Apel București și având un prim termen pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 septembrie 2009, dată la care se acordă un nou termen la data de 9 octombrie 2009. În ședința din 9 octombrie 2009 se constată lipsa recurentului, procedura fiind legal îndeplinită. Instanța Înaltei Curți, constatând existența Deciziei penale nr. 3146 a Înaltei Curți din 7 octombrie 2008, respinge recursul formulat ca fiind inadmisibil, deoarece conform art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen., petentul poate ataca cu recurs, iar dacă în recurs hotărârea a rămas definitivă, nu se mai poate face un alt recurs. Urmează a se constata în cauză că recursul formulat de petiționarul M.N. este inadmisibil. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul M.N. împotriva sentinței penale nr. 146 din 20 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2009.