ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 667/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 262 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.T.I.L. împotriva rezoluției nr. 702/P/2007 din data de 22 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 1121/11/2/2008 din data de 26 iunie 2008 a procurorului general al aceluiași parchet. A menținut rezoluțiile atacate și a obligat petentul la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, precum și la 1500 lei către intimata A.L.S., 100 lei către intimata V.M.

și 50 lei către intimatul D.G., cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 16 iulie 2008, a fost înregistrată plângerea formulată de petentul A.T.I.L. împotriva rezoluției nr. 702/P/2007 din data de 22 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că soluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă de procuror față de intimata A.L.S. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 208, 288, 290 și 291 C. pen., art. 275 alin. 1 pct. 2 și alin. (2) din Legea nr. 31/1990 este nelegală, fiind dată cu nesocotirea probelor administrate și în baza unor argumente generice, lipsite de substanță.

Astfel, actul adițional nr. 1 din data de 08 septembrie 2004 încheiat la sediul SC E.L. SRL, prin care s-au cesionat drepturile izvorâte din contractul de leasing către cabinetul de avocatură al intimatei nu poartă semnătura petentului și nu exprimă consimțământul acestuia, deși la data menționată el figura ca asociat și administrator al SC E.T.M. SRL în condițiile în care intimata A.L.S. a întocmit unilateral hotărârea A.G.A. și actul adițional, prin plăsmuirea flagrantă a semnăturii petentului A. T.l.L., rezultă în mod evident fraudarea drepturilor acestuia din urmă, instanțele comerciale sancționând, de altfel, cu nulitate absolută actul decizional al SC E.T.M. SRL, pe considerente legate de lipsa convocării petentului la ședință și neparticiparea acestuia la adoptarea propriu-zisă a deciziilor.

Față de soluțiile dispuse de către instanța comercială, petentul a apreciat că soluția procurorului sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 288 C. pen., este nejustificată, hotărârea A.G.A. și actul adițional, în măsura în care se admite că nu sunt înscrisuri oficiale, neputând fi totuși excluse din sfera înscrisurilor sub semnătură privată, a căror falsificare și folosire sunt incriminate de dispozițiile art. 290 și art. 291 C. pen. Petentul a mai arătat că învinuita a plăsmuit și actul subsecvent, act adițional nr. 1/2004, creând astfel premisele însușirii frauduloase a autoturismului Dacia Solenza și beneficiind de complicitatea angajaților societății de leasing SC E.L. SRL, respectiv V.M.

și D.G., care nu și-au respectat obligațiile legale de a verifica existența unui mandat valid acordat intimatei A.L.S. și de a indica în cuprinsul actului decizia asociaților privitoare la operațiunea de cesiune (decizie inexistentă la momentul întocmirii actului adițional). În final, petentul a invocat nelegalitatea soluției dispuse de procuror sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 275 alin. (1) pct. 2 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care incriminează fapta asociatului/administratorului care convoacă o adunare A.G.A. cu nerespectarea cerințelor imperative instituite de lege și adoptă ulterior măsuri ce se răsfrâng direct asupra patrimoniului societății, fapte reținute în sarcina intimatei prin hotărârile instanțelor comerciale.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, la data de 24 septembrie 2004, petentul A.T.l.L. a formulat plângere penală împotriva reprezentanților SC E.L. SRL, invocând caracterul fals al actului adițional la contractul de leasing nr. 989 din 14 mai 2004. Petentul a arătat, în esență, că obiectul contractului de leasing încheiat între SC E.L. SRL și SC E.T.M. SRL l-a constituit un autoturism Dacia Solenza, contractul fiind semnat în numele societății utilizatoare de către numita A.L.S. (asociat) în baza unei împuterniciri semnate de către petent în calitate de administrator. În cursul procesului de desfacere a căsătoriei încheiate între petent și A.L.S., aceștia au încheiat o tranzacție prin care au stabilit ca părțile sociale ale SC E.T.M.

SRL, deținute de către A.L.S., să îi fie cesionate petentului, care devenea astfel unic asociat. După încheierea tranzacției, petentul a aflat despre încheierea actului adițional la contractul de leasing, prin care societatea pe care o administra ceda toate drepturile și obligațiile născute din contractul de leasing în favoarea C.A.S.A. reprezentat de fosta soție, act adițional reclamat ca fiind fals prin plăsmuirea semnăturii petentului. Inițial, prin rezoluția nr. 9300/P/2004 din data de 16 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de A.L.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 290 – art. 291 C. pen., soluția fiind desființată prin sentința penală nr. 662 din 06 martie 2006 a Judecătoriei Buftea, care a admis plângerea petentului A.T.l.L.

și a dispus trimiterea cauzei la parchet întrucât nu s-au efectuat cercetări față de reprezentanții SC E.L. SRL Prin rezoluția nr. 8419/P/2005 din data de 15 august 2006 s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale față de A.L.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 288 și art. 291 C. pen., soluție desființată de asemenea prin sentința penală nr. 13 din 15 ianuarie 2007 a Judecătoriei Buftea, care a dispus trimiterea cauzei la parchet pentru lămurirea împrejurărilor de fapt ce pot atrage incidența dispozițiilor art. 275 pct. 2 din Legea nr. 31/1990. Prin rezoluția nr. 702/P/2007 din data de 22 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-au dispus următoarele: - scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei A.L.S.

pentru infracțiunile prevăzută de art. 288, 290 și 291 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni; - scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei V.M. pentru infracțiunile prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 288, 290 și 291 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni; - neînceperea urmăririi penale față de A.L.S. pentru infracțiunile prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. și art. 275 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din Legea nr. 31/1990 (rep.) cu aplicabilă art. 13 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni; - neînceperea urmăririi penale față de D.G. pentru infracțiunile prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 288, 290 și 291 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

- împotriva acestei rezoluții, petentul A.T.l.L. a formulat plângere în condițiile prevăzute de art. 275 – art. 278 C. proc. pen., prin rezoluția nr. 1121/11/2/2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București dispunându-se respingerea plângerii ca neîntemeiată. Plângerea adresată instanței de judecată, formulată conform art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen., a fost, de asemenea, respinsă, ca nefondată, de către instanța de fond care a constatat că din probele administrate în faza de urmărire penală reiese următoarea situație de fapt. Prin contractul de leasing financiar nr. 989 din 14 mai 2004, SC E.L. SRL, în calitate de proprietar - finanțator, a cedat SC E.T.M.

SRL, în calitate de utilizator, dreptul de folosință și posesia asupra autovehiculului marca Dacia Solenza. Contractul a fost semnat din partea societății utilizatoare de către numita A.L.S. (asociat), în baza împuternicirii acordate de către administratorul societății, petentul A.T.l.L. Pe fondul deteriorării relațiilor între cei doi soți și, totodată, asociați ai SC E.T.M. SRL, petentul A.T.l. L. a formulat acțiune de divorț. În acest context, la data de 20 august 2004, intimata A.L.S. a convocat adunarea generală a asociaților SC E.T.M. SRL pentru data de 6 septembrie 2004, în vederea prezentării de către administrator a situației financiar, contabile și a luării unei hotărâri privind cedarea drepturilor și obligațiilor născute din contractul de leasing nr. 989/2994 în favoarea C.A.S.A.

al cărei titular este. În cuprinsul scrisorii, s-a menționat că, în cazul în care la data convocării nu se va întruni majoritatea cerută de lege pentru adoptarea hotărârilor, administratorul A.I.L. este convocat la adunarea generală din data de 07 septembrie 2004, când adunarea se va considera legal constituită și poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociați prezenți, conform art. 188 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Atât, la data de 06 septembrie 2004, cât și la data de 07 septembrie 2004, s-a constatat lipsa administratorului A.T.l.L., context în care, prin hotărârea nr. 3 din 07 septembrie 2004 a Adunării generale a asociaților SC E.T.M. SRL, semnată de asociatul A.L.S.

, s-a hotărât cedarea de către societate a tuturor drepturilor și obligațiilor născute din contractul de leasing nr. 989 din 14 mai 20045 către C.A.S.A. În cuprinsul hotărârii, s-a menționat că actul adițional la contractul de leasing, precum și orice alt înscris cu privire la cesiunea contractului, vor fi semnate în numele și pentru SC E.T.M. de către asociatul A.L.S. În acest sens, la data de 07 septembrie 2004, intimata A.L.S. a formulat o cerere către SC E.L. SRL „în atenția doamnei V.M. prin care a solicitat cesiunea contractului de leasing către C.I.A.S.A., cerere înregistrată la societatea de leasing cu nr. 389 bis din 08 septembrie 2004. În baza cererii, s-a încheiat actul adițional nr. 1 din 08 septembrie 2004 la contractul de leasing nr. 989/2004, între SC E.L.

SRL, reprezentată de D.G., în calitate de proprietar, finanțator, SC E.T.M. SRL, în calitate de utilizator, cedent și C.I.A.S.A. în calitate de utilizator - cesionar, prin care s-a hotărât cedarea tuturor drepturilor și obligațiilor născute din contractul de leasing în favoarea cabinetului de avocatură menționat. Actul adițional a fost semnat de către A.L.S. atât în numele utilizatorului cedent, cât și în numele utilizatorului cesionar. La data de 14 septembrie 2004, A.L. și A.l.L. au încheiat o tranzacție cu privire la modalitatea de partajare a bunurilor comune, hotărând cedarea părților sociale ale intimatei către petent, care a devenit astfel asociat unic al SC E.T.M. SRL Prin sentința civilă nr. 5632 din 14 septembrie 2004 a Judecătoriei Sectorului 6 București a fost consfințită învoiala părților subsecvent desfacerii căsătoriei.

Ulterior, luând cunoștință de actul adițional la contractul de leasing, petentul A.T.L. a formulat plângerea penală de față și a solicitat instanței comerciale anularea hotărârii A.G.A. nr. 3 din 07 septembrie 2004. Prin sentința comercială nr. 2458 din 24 mai 2005 a Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, s-a admis acțiunea petentului (reclamant) și s-a constatat nulitatea hotărârii adunării generale a asociaților SC E.T.M. SRL ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 195 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 întrucât, pe de o parte, convocarea asociatului A.T.l.L. s-a efectuat la o altă adresă decât cea de domiciliu iar, pe de altă parte, pârâta A.L., asociat al societății, nu îndeplinea și calitatea de administrator, neavând astfel dreptul să convoace adunarea generală a asociaților.

În raport de situația de fapt astfel reținută, instanța de fond a apreciat legală și temeinică soluția de netrimitere în judecată dispusă de procuror și nefondate criticile petentului A.T.l.L. pentru următoarele motive: Cu privire la pretinsa falsificare a actului adițional nr. 1 din 08 septembrie 2004, în sensul contrafacerii semnăturii petentului în calitate de reprezentant al utilizatorului, cedent, instanța de fond a reținut, sub un prim aspect, că înscrisul analizat nu intră în sfera înscrisurilor oficiale, astfel cum este definită această noțiune de dispozițiile art. 150 alin. (2) C. pen., deoarece el nu emană și nu aparține vreuneia dintre unitățile la care se referă art. 145 C. pen., în consecință, falsificarea acestui înscris nu se circumscrie dispozițiilor art. 288 C. pen., ci poate fi analizată exclusiv prin raportare la dispozițiile art. 290 C. pen., care incriminează falsificarea înscrisurilor sub semnătură privată.

În conformitate cu acest ultim text de lege, falsul în înscrisuri sub semnătură privată presupune falsificarea unui astfel de înscris prin contrafacerea scrierii ori subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat sau îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii de consecințe juridice. Din examinarea probelor administrate în cauză rezultă că intimata A.L.S. nu a contrafăcut semnătura petentului A.I.L. la semnarea actului adițional, ci a semnat acest înscris în nume propriu, pentru SC E.T.M. SRL în calitate de utilizator - cedent. O atare concluzie rezultă în mod evident din analiza coroborată a mențiunilor cuprinse în actul adițional și în hotărârea A.G.A.

nr. 3 din 07 septembrie 2004, în care s-a menționat în mod expres dreptul intimatei de a semna actul adițional și în numele societății cedente. Faptul că, ulterior, hotărârea A.G.A. a fost anulată de către instanța comercială este lipsit de relevanță asupra împrejurărilor în care intimata a semnat actul adițional ca act subsecvent, lipsa calității sale valabile de reprezentant al SC E.T.M. SRL neputând fi echivalată cu o contrafacere a semnăturii administratorului acestei societăți în sensul legii penale. Drept urmare, procurorul a apreciat în mod corect că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. și, pe cale de consecință, față de conținutul legal al acestei infracțiuni, care absoarbe uzul de fals atunci când făptuitorul însuși folosește înscrisul falsificat, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.

Neîntrunirea, sub aspect obiectiv, a elementelor constitutive ale infracțiunii de fals sau uz de fals în persoana însuși autorului acestor infracțiuni produce aceleași efecte și cu privire la actele de presupusă complicitate desfășurate de reprezentanții SC E.L. SRL, numiții V.M. și D.G. Aceasta deoarece complicitatea, ca formă secundară a participației penale, presupune în mod necesar săvârșirea unei fapte penale ce constituie, totodată, și infracțiune, condiție ce nu este îndeplinită în cauză prin raportare la activitatea principală desfășurată de către intimata A.L.S. În acest context, instanța de fond a apreciat ca legală și soluția de scoatere de sub urmărire penală, respectiv neîncepere a urmăririi penale dispuse față de V.M.

și D.G. pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 288, 290 și 291 C. pen. Măsura în care împuternicirea dată intimatei pentru încheierea contractului de leasing îi conferea acesteia și dreptul de a semna ulterior actul adițional la acest contract sau nedepunerea, la momentul încheierii acestuia, a hotărârii A.G.A. nr. 3/2004 reprezintă chestiuni ce au relevanță exclusiv asupra valabilității actului întocmit din punct de vedere civil, iar nu asupra caracterului fals al acestui înscris, în înțelesul legii penale.

Aceasta deoarece calitatea de asociat a intimatei la data încheierii actului adițional și existenta unei împuterniciri din data de 14 mai 2004 în vederea întocmirii contractului de leasing reprezintă elemente necontestate, în virtutea cărora intimata a procedat la semnarea actului adițional în împrejurările arătate, depășirea limitelor mandatului ce îi fusese acordat neavând relevantă juridică asupra caracterului fals al înscrisului conform art. 290 C. pen. În raport de împrejurările de fapt astfel reținute, instanța de fond a apreciat legală și soluția de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., luarea autovehiculului de către intimata A.L.S.

nerealizându-se în scopul însușirii bunului pe nedrept, ci al folosirii acestuia conform dreptului pe care intimata a considerat că îl are. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 275 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din Legea nr. 31/1990 (rep.), cu aplicabilă art. 13 C. pen., pretins săvârșită de către intimata A.L.S., instanța de fond a reținut că, potrivit acestui text de lege, „se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă asociatul care încalcă dispozițiile art. 193 alin. (2)”, respectiv exercită dreptul său de vot în deliberările adunărilor asociaților referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între el și societate. În raport de datele concrete ale cauzei, s-a apreciat că fapta intimatei A.L.S.

de a a-și exercita dreptul de vot în adunarea generală a asociaților SC E.T.M. SRL din data de 07 septembrie 2004 sub aspectul cedării drepturilor izvorâte din contractul de leasing în favoarea C.A.S. A. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii enunțate, însă pentru alte considerente decât cele avute în vedere de procuror. Astfel, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procuror s-a întemeiat, în esență, pe prevederile art. 188 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 [(actual art. 193 alin. (3) din aceeași lege)], potrivit cărora „dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorității cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociați și partea din capitalul social reprezentată de asociații prezenți”.

În opinia instanței de fond, aceste dispoziții legale nu sunt de natură să înlăture, în principiu, răspunderea penală a asociatului care încalcă prevederile alin. (2) al aceluiași text de lege, exercitând dreptul său de vot în deliberările referitoare ia actele juridice încheiate între el și societate. Aceasta deoarece, incriminând o atare faptă a asociatului, dispozițiile art. 275 din Legea nr. 31/1990 nu reglementează și situația prevăzută de art. 188 alin. (3) ca o cauză de nepedepsire, imperativul legalității incriminării excluzând posibilitatea înlăturării răspunderii penale în alte cazuri decât cele expres prevăzute de lege. Soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale este însă corectă din perspectiva neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii analizate sub aspectul persoanelor între care s-a încheiat actul juridic de cesiune a drepturilor izvorâte din contractul de leasing.

Astfel, acest act nu a fost încheiat între asociatul A.L.S. ca persoană fizică și SC E.T.M. SRL, ci între C.A.S.A. și societatea menționată. Or, cabinetul de avocatură este o persoană juridică de drept privat, subiect de drept distinct de avocat ca persoană fizică. Această distincție prezintă relevanță asupra conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de 275 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, ce incriminează fapta asociatului care exercită dreptul de vot cu privire la actele încheiate între el și societate, nu și cu privire la actele încheiate între un terț, reprezentat de asociat, și societatea cu răspundere limitată. În raport de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că fapta intimatei A.L.S.

nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 275 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, iar din perspectiva acestei motivări, soluția procurorului este corectă. Susținerile petentului A.T.l.L. cu privire la „netranspunerea, în cadrul penal, a hotărârii instanței comerciale” care a sancționat cu nulitatea absolută hotărârea A.G.A. nr. 3/2004 sunt lipsite de relevanță asupra conținutului infracțiunii analizate. Aceasta deoarece sancțiunea nulității absolute a Hotărârii nr. 3/2004 a fost determinată exclusiv de nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la legalitatea convocării asociatului A.T.l.L. și de inexistența dreptului intimatei A.L.S. de a convoca adunarea generală a asociaților, în condițiile în care ea nu avea și calitatea de administrator al societății.

Aspectele reținute prin sentința comercială nr. 2458 din 24 mai 2005 vizează, așadar, nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la convocarea adunării generale, dispoziții distincte de cele prevăzute de art. 193 alin. (2) și a căror încălcare nu este sancționată de prevederile art. 275 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Dispozițiile art. 275 alin. (1) pct. 2 referitoare la sancționarea administratorului în cazul în care acesta nu convoacă adunarea generală în cazurile prevăzute de lege limitează sfera subiecților activi ai acestei infracțiuni la administratorii societății comerciale, fără a include și asociații care nu au această calitate, astfel încât, și sub acest aspect, susținerile petentului sunt nefondate.

În ceea ce privește susținerea petentului făcută în cursul dezbaterilor referitoare la lipsa de preocupare a procurorului în lămurirea problemelor menționate în cuprinsul sentinței penale nr. 13 din 15 ianuarie 2007, instanța de fond a constatat că și acestea sunt neîntemeiate. Astfel, problemele pe care judecătoria Ie-a apreciat necesar a fi lămurite reprezintă, în fapt, chestiuni ce intră în sfera procesului de apreciere logico-juridică asupra conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 275 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și asupra cărora procurorul s-a pronunțat atunci când a analizat elementele constitutive ale infracțiunii menționate. Asupra acestor chestiuni de drept, iar nu de fapt, nu era necesară o examinare punctuală din partea procurorului în condițiile în care, conform art. 273 alin. (1 1 ) C. proc.

pen., dispozițiile instanței sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală numai sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate, iar nu și sub aspectul aprecierilor de ordin juridic ce au stat la baza soluției instanței. În concluzie, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate, astfel că a respins ca nefondată plângerea. B. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul A. T.l.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând, în esență, criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 278 1 C. proc. pen. și arătând că instanța de fond s-a rezumat „la a valida rezoluția atacată din prisma unei reiterări în linii generice a argumentații susținute de reprezentanții Parchetului de pe lângă C.A.B.”.

Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută de procuror corespunde probelor administrate în prezenta cauză și că acesta a apreciat în mod corect că activitățile desfășurate de intimați nu întrunesc elemente constitutive ale infracțiunilor reclamate prin plângerea penală. Mai mult, instanța de fond nu s-a rezumat să treacă în revistă infracțiunile reclamate și să-și însușească de plano motivarea parchetului, ci a făcut o analiză proprie a conținutului constitutiv al fiecărei fapte, argumentând, uneori cu o motivație distinctă de cea a parchetului, de ce nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate și, pe cale de consecință, de ce nu poate fi antrenată răspunderea penală a intimaților.

Este adevărat că prin sentința comercială nr. 2458 din 24 mai 2005 a Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. nr. 3/2004, însă aceasta a fost determinată exclusiv de nerespectarea dispozițiilor referitoare la legalitatea convocării asociatului A.T.l.L. și de inexistența dreptului intimatei A.L.S. de a convoca adunarea generală a asociaților, în condițiile în care nu avea și calitatea de administrator al societății. Pe de altă parte, constatarea instanței civile nu are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, aceasta stabilind existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și vinovăția acesteia exclusiv pe baza probelor administrate în procesul penal.

Nu lipsit de importanță este și faptul că la data încheierii actului adițional cu societatea de leasing hotărârea A.G.A. menționată nu era anulată, astfel că nu se poate imputa reprezentanților acesteia că au dat curs celor hotărâte, respectiv desemnarea intimatei A.L.S., asociat în firmă, să reprezinte interesele în cesionarea contractului de leasing. În ceea ce privește împrejurarea că intimata A.L.S. a semnat contractul de cesiune, în mod corect s-a constatat că fapta acesteia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, întrucât înscrisul respectiv nu este unul oficial, în sensul art. 150 cu referire la art. 145 C. pen.

Totodată, intimata nu a comis nici infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată deoarece acțiunile acesteia, atât la data întocmirii actului cât și ulterior, nu se circumscriu modalităților alternative prevăzute de lege, respectiv „contrafacerea scrierii ori a subscrierii” sau „alterarea lui în orice mod”, nefăcând altceva decât să semneze cu numele real, în calitate de reprezentant al societății la care era asociat, în baza unei împuterniciri care abia ulterior s-a constatat, pe cale subsecventă, că nu a fost dată în condiții legale. Nici uzul de fals reclamat în sarcina intimatei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen., constatându-se în mod corect că uzul de fals este absorbit de infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată atunci când înscrisul este folosit chiar de către autor.

Totodată, în mod corect s-a apreciat, pe cale de consecință, că nu se poate reține nici în sarcina celorlalți intimați săvârșirea vreunei fapte penale, în forma complicității la infracțiunile săvârșite de intimata A.L.S., aceștia neacționând cu intenția specifică respectivelor infracțiuni. Nici celelalte două infracțiuni reclamate în sarcina intimatei A.L.S., prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. și art. 275 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicabilă art. 13 C. pen., nu pot fi reținute în sarcina acesteia întrucât, pe de o parte, nu a luat autoturismul în scopul însușirii pe nedrept, lipsind și de această dată intenția specifică infracțiunii de furt, iar, pe de altă parte, în mod corect instanța de fond a constatat că hotărârea luată în A.G.A.

nu a vizat un act încheiat între intimată și societate, ci între aceasta și urmă și un terț, respectiv cabinetul de avocatură al intimatei, care nu se confundă cu persoana acesteia. Ca atare, pentru toate aceste considerente, constatând că susținerile petentului nu sunt întemeiate și că atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat. Totodată, în baza art. 193 alin. (6) C. proc.

pen., Înalta Curte va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare făcute de intimați, constând în onorariile avocaților aleși să le reprezinte interesele procesuale, cu precizarea că în cazul intimatei A.L.S., onorariul solicitat de apărătorul acesteia, 4000 lei, este exagerat în raport cu activitatea prestată, astfel că potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., va fi redus la suma de 1000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.T.l.L. împotriva sentinței penale nr. 262 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul petent, la plata următoarelor sume reprezentând onorariile apărătorilor aleși, cu titlu de cheltuieli judiciare: 1000 lei, redus prin apreciere, către intimata A.L.S. ; 100 lei către intimata V.M. și, respectiv, la plata sumei de 50 lei către intimatul D.G. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2009.