ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 756/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 95 din 23 septembrie 2008,

Curtea de Apel Iași a respins ca nefondată plângerea formulată de petenții I.A.

și I.G. împotriva ordonanței nr. 202/P/2008 din 27 iunie 2008 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Iași, soluție pe care a menținut-o, potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petiționarii au fost obligați să achite câte 100 lei statului, cu

titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că prin ordonanța atacată, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Iași a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C.

proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de procurorul C.M. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 249, 246 și 264 C. pen.

Prin aceeași ordonanță s-a

dispus disjungerea și continuarea cercetărilor de către Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Iași față de magistratul procuror C.S., precum și disjungerea și

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe

lângă Tribunalul Vaslui, cu privire la faptele reclamate a fi comise de agenții

de poliție U.D. și Ș.C.

Magistrații procurori C.M. și

C.S. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad și agenții de

poliție U.D. și Ș.C. din cadrul Poliției orașului Bârlad au fost reclamați de

petiționarii I.A. și I.G. care au susținut că persoanele sus-menționate, în

calitate de organe de urmărire penală, nu și-au îndeplinit ori și-au îndeplinit

în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu ocazia administrării și

soluționării cauzelor penale în care petenții din prezenta cauză au avut

calitatea de părți vătămate.

Soluția față de magistratul

procuror C.M. a fost dispusă în urma verificărilor care au demonstrat că în

cauza penală nr. 2701/P/2007, înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Bârlad, agenții de poliție și procurorul au efectuat ritmic acte de

cercetare penală și au soluționat cauza în aproximativ două luni și două

săptămâni, urmare a manifestării de voință de retragere a plângerii.

Împotriva soluției au

formulat plângere, potrivit dispozițiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen.,

petenții I.A. și I.G., care au susținut că ordonanța prin care s-a dispus a nu

se începe urmărirea penală față de magistratul procuror C.M. este nelegală și

netemeinică, întrucât procurorii și polițiștii din Bârlad au tergiversat în mod

vădit cercetările în cauzele penale având drept obiect plângerile formulate de

membrii familiei Ilie și au favorizat persoanele cercetate.

Totodată, petiționarii I.A. și

I.G. au reiterat motivele în raport de care apreciază că cercetările sunt tergiversate

și au subliniat că în Dosarul penal nr. 2701/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Bârlad nu și-au retras plângerea.

Prin ordonanța nr. 687/II/2/2008

din 24 iulie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Iași a respins plângerea ca neîntemeiată.

Investită cu soluționarea

plângerii formulate de persoanele vătămate I.A. și I.G. împotriva ordonanței nr.

202/P/2008 din 27 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași,

potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., instanța de fond a

constatat că soluția dată de procuror este legală și temeinică.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză nu a rezultat că procurorul C.M. și-a încălcat atribuțiile

de serviciu și nici că ar fi favorizat vreuna din persoanele cercetate în Dosarul

penal nr. 2701/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.

Procurorul a dispus în

această cauză o soluție de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe

dispozițiile art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. h) C. proc. pen., luând act de

retragerea plângerii formulate de cei doi petiționari împotriva lui I.E. pentru

săvârșirea infracțiunilor de distrugere și amenințare prevăzute de art. 217 alin.

(1) și art. 193 C. pen.

Cauza a fost soluționată într-un

termen rezonabil, respectându-se prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția

României, art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., art. 10 din Legea nr. 304/2004, art. 91

alin. (1) din Legea nr. 304/2004 potrivit statutul judecătorilor și

procurorilor.

În consecință, faptele

sesizate neexistând, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, motiv pentru

care parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul C.M.

Prin recursul declarat în

termen, petiționarii I.A. și I.G. au criticat hotărârea pronunțată pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 1, 3, 6, 9, 10, 21 C. proc. pen.

Recurenții susțin că, având

în vedere calitatea de magistrați a persoanelor cercetate, judecătorii Curții

de Apel Iași au pronunțat o hotărâre care încalcă dispozițiile legale

referitoare la competența după materie și după calitatea persoanei, precum și

la cazurile de incompatibilitate.

Deși petiționarii au

încunoștiințat instanța despre imposibilitatea de a fi prezenți la termenul de

judecată din 23 septembrie 2008, cauza s-a judecat în lipsa acestora.

Soluția dispusă de procuror

nu se bazează pe probe și nici pe un temei juridic legal.

Recurenții susțin că nu

și-au retras plângerea penală inițial formulată, iar cauzele penale în care au

avut calitatea de persoane vătămate au fost soluționate cu întârziere.

S-a solicitat admiterea

recursului, casarea sentinței și, pe fond, trimiterea cauzei la procuror în

vederea efectuării de cercetări.

Verificând hotărârea atacată

prin prisma dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că aceasta este legală și temeinică.

Curtea de Apel Iași a

procedat în mod legal la soluționarea cauzei cu care a fost investită.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., plângerea împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată se

soluționează de către instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența

să judece cauza în primă instanță.

C.M. este procuror la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad.

În conformitate cu

dispozițiile art. 28 lit. b) C. proc. pen., infracțiunile săvârșite de

procurorii de pe lângă judecătorii și tribunale se judecă în primă instanță de

curtea de apel, iar urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către

procuror în cazul acestor infracțiuni, potrivit dispozițiilor art. 209 alin.

(3) C. proc. pen.

În cauză nu se constată

existența cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 1 și 3 C.

proc. pen., fiind respectată atât competența după materie și după calitatea

persoanei, cât și dispozițiile referitoare la compunerea completului de

judecată.

Nici cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 6 C. proc. pen. nu este realizat, în

cauză nefiind vorba de o cauză în care apărarea părților să fie obligatorie,

potrivit dispozițiilor art. 171 alin. (2) C. proc. pen.

Instanța de fond s-a

pronunțat asupra tuturor cererilor persoanelor vătămate, iar hotărârea

pronunțată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția,

iar motivarea acesteia nu contrazice dispozitivul hotărârii.

Instanța a verificat

ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

nefiind prevăzută de lege decât posibilitatea depunerii de înscrisuri noi și

nicidecum a administrării altor probe.

Petiționarii nu au solicitat

amânarea cauzei pentru termenul de judecată din 23 septembrie 2008 și nu au

depus la instanță nici un fel de înscrisuri prin care să justifice lipsa lor de

la judecată, astfel că în mod corect instanța a procedat la soluționarea

pricinii.

Înalta Curte constată că în

mod just instanța de fond a dispus respingerea ca nefondată a plângerii

formulată de petiționari împotriva ordonanței nr. 202/P/2008 din 27 iunie 2008

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză nu rezultă indicii de săvârșire a vreunei fapte penale de

către procurorul C.M.

Atât I.A., cât și I.G. au

declarat la 3 septembrie 2007 și, respectiv, 9 septembrie 2007, că își retrag

plângerea penală formulată împotriva lui I.E. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. și

amenințare prevăzută de art. 193 C. pen.

În consecință, în mod

întemeiat procurorul C.M. a dispus prin rezoluția nr. 2701/P/2007 din 15

octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, neînceperea

urmăririi penale față de făptuitor, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art.

10 lit. h) C. proc. pen.

Cercetarea penală nu a fost

tergiversată, iar pentru întreaga activitate desfășurată în cauză, procurorul

și-a îndeplinit în mod corespunzător și nepartinic atribuțiile de serviciu.

Așadar, soluția de

neîncepere a urmăririi penale dispusă față de procurorul C.M. pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.

246 C. pen., neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. și

favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. este legală și

temeinică, fiind corect menținută de către instanța de fond.

Atât motivarea, cât și

temeiul juridic al ordonanței sunt bine reținute, iar în raport de natura

cauzei și de specificul actelor premergătoare, organul de urmărire penală nu

poate administra probe (acestea fiind de atributul fazei ulterioare începerii

urmăririi penale), verificările efectuate fiind suficiente și convingătoare sub

aspectul existenței unei cauze de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii

penale.

Pentru aceste considerente,

constatând că recursurile declarate de petiționari sunt nefondate, Înalta Curte

le va respinge, dispunând obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Onorariile apărătorului din

oficiu pentru asistența juridică gratuită asigurată petiționarilor se vor plăti

din fondurile M.J.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de petiționarii I.A. și I.G. împotriva sentinței penale nr.

95 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurenții

petiționari la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorului

desemnat din oficiu pentru asistența juridică gratuită a recurenților

petiționari, în sumă de câte 150 lei, se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 martie 2009.