ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 756/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 95 din 23 septembrie 2008, Curtea de Apel Iași a respins ca nefondată plângerea formulată de petenții I.A. și I.G. împotriva ordonanței nr. 202/P/2008 din 27 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, soluție pe care a menținut-o, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarii au fost obligați să achite câte 100 lei statului, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin ordonanța atacată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de procurorul C.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 249, 246 și 264 C. pen. Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea și continuarea cercetărilor de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași față de magistratul procuror C.S., precum și disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, cu privire la faptele reclamate a fi comise de agenții de poliție U.D. și Ș.C. Magistrații procurori C.M. și C.S. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad și agenții de poliție U.D. și Ș.C. din cadrul Poliției orașului Bârlad au fost reclamați de petiționarii I.A.

și I.G. care au susținut că persoanele sus-menționate, în calitate de organe de urmărire penală, nu și-au îndeplinit ori și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu ocazia administrării și soluționării cauzelor penale în care petenții din prezenta cauză au avut calitatea de părți vătămate. Soluția față de magistratul procuror C.M. a fost dispusă în urma verificărilor care au demonstrat că în cauza penală nr. 2701/P/2007, înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, agenții de poliție și procurorul au efectuat ritmic acte de cercetare penală și au soluționat cauza în aproximativ două luni și două săptămâni, urmare a manifestării de voință de retragere a plângerii.

Împotriva soluției au formulat plângere, potrivit dispozițiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., petenții I.A. și I.G., care au susținut că ordonanța prin care s-a dispus a nu se începe urmărirea penală față de magistratul procuror C.M. este nelegală și netemeinică, întrucât procurorii și polițiștii din Bârlad au tergiversat în mod vădit cercetările în cauzele penale având drept obiect plângerile formulate de membrii familiei Ilie și au favorizat persoanele cercetate. Totodată, petiționarii I.A. și I.G. au reiterat motivele în raport de care apreciază că cercetările sunt tergiversate și au subliniat că în Dosarul penal nr. 2701/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad nu și-au retras plângerea.

Prin ordonanța nr. 687/II/2/2008 din 24 iulie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a respins plângerea ca neîntemeiată. Investită cu soluționarea plângerii formulate de persoanele vătămate I.A. și I.G. împotriva ordonanței nr. 202/P/2008 din 27 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., instanța de fond a constatat că soluția dată de procuror este legală și temeinică. Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că procurorul C.M. și-a încălcat atribuțiile de serviciu și nici că ar fi favorizat vreuna din persoanele cercetate în Dosarul penal nr. 2701/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.

Procurorul a dispus în această cauză o soluție de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe dispozițiile art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. h) C. proc. pen., luând act de retragerea plângerii formulate de cei doi petiționari împotriva lui I.E. pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și amenințare prevăzute de art. 217 alin. (1) și art. 193 C. pen. Cauza a fost soluționată într-un termen rezonabil, respectându-se prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României, art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., art. 10 din Legea nr. 304/2004, art. 91 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 potrivit statutul judecătorilor și procurorilor. În consecință, faptele sesizate neexistând, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, motiv pentru care parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul C.M.

Prin recursul declarat în termen, petiționarii I.A. și I.G. au criticat hotărârea pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 1, 3, 6, 9, 10, 21 C. proc. pen. Recurenții susțin că, având în vedere calitatea de magistrați a persoanelor cercetate, judecătorii Curții de Apel Iași au pronunțat o hotărâre care încalcă dispozițiile legale referitoare la competența după materie și după calitatea persoanei, precum și la cazurile de incompatibilitate. Deși petiționarii au încunoștiințat instanța despre imposibilitatea de a fi prezenți la termenul de judecată din 23 septembrie 2008, cauza s-a judecat în lipsa acestora. Soluția dispusă de procuror nu se bazează pe probe și nici pe un temei juridic legal.

Recurenții susțin că nu și-au retras plângerea penală inițial formulată, iar cauzele penale în care au avut calitatea de persoane vătămate au fost soluționate cu întârziere. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, trimiterea cauzei la procuror în vederea efectuării de cercetări. Verificând hotărârea atacată prin prisma dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică. Curtea de Apel Iași a procedat în mod legal la soluționarea cauzei cu care a fost investită. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., plângerea împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată se soluționează de către instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

C.M. este procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad. În conformitate cu dispozițiile art. 28 lit. b) C. proc. pen., infracțiunile săvârșite de procurorii de pe lângă judecătorii și tribunale se judecă în primă instanță de curtea de apel, iar urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazul acestor infracțiuni, potrivit dispozițiilor art. 209 alin. (3) C. proc. pen. În cauză nu se constată existența cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 1 și 3 C. proc. pen., fiind respectată atât competența după materie și după calitatea persoanei, cât și dispozițiile referitoare la compunerea completului de judecată. Nici cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 6 C. proc.

pen. nu este realizat, în cauză nefiind vorba de o cauză în care apărarea părților să fie obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 171 alin. (2) C. proc. pen. Instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor cererilor persoanelor vătămate, iar hotărârea pronunțată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, iar motivarea acesteia nu contrazice dispozitivul hotărârii. Instanța a verificat ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, nefiind prevăzută de lege decât posibilitatea depunerii de înscrisuri noi și nicidecum a administrării altor probe. Petiționarii nu au solicitat amânarea cauzei pentru termenul de judecată din 23 septembrie 2008 și nu au depus la instanță nici un fel de înscrisuri prin care să justifice lipsa lor de la judecată, astfel că în mod corect instanța a procedat la soluționarea pricinii.

Înalta Curte constată că în mod just instanța de fond a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petiționari împotriva ordonanței nr. 202/P/2008 din 27 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii de săvârșire a vreunei fapte penale de către procurorul C.M. Atât I.A., cât și I.G. au declarat la 3 septembrie 2007 și, respectiv, 9 septembrie 2007, că își retrag plângerea penală formulată împotriva lui I.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. și amenințare prevăzută de art. 193 C. pen. În consecință, în mod întemeiat procurorul C.M. a dispus prin rezoluția nr. 2701/P/2007 din 15 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, neînceperea urmăririi penale față de făptuitor, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. h) C. proc.

pen. Cercetarea penală nu a fost tergiversată, iar pentru întreaga activitate desfășurată în cauză, procurorul și-a îndeplinit în mod corespunzător și nepartinic atribuțiile de serviciu. Așadar, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de procurorul C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. este legală și temeinică, fiind corect menținută de către instanța de fond.

Atât motivarea, cât și temeiul juridic al ordonanței sunt bine reținute, iar în raport de natura cauzei și de specificul actelor premergătoare, organul de urmărire penală nu poate administra probe (acestea fiind de atributul fazei ulterioare începerii urmăririi penale), verificările efectuate fiind suficiente și convingătoare sub aspectul existenței unei cauze de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale. Pentru aceste considerente, constatând că recursurile declarate de petiționari sunt nefondate, Înalta Curte le va respinge, dispunând obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariile apărătorului din oficiu pentru asistența juridică gratuită asigurată petiționarilor se vor plăti din fondurile M.J.

Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii I.A. și I.G. împotriva sentinței penale nr. 95 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurenții petiționari la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică gratuită a recurenților petiționari, în sumă de câte 150 lei, se vor plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2009.