ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată prin

Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 36885 la 9

noiembrie 2009 și pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție sub nr. 8826/1/2009 la 11 noiembrie 2009, petiționarul A.I. a formulat

plângere penală împotriva domnului procuror I.M.E. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor, fals intelectual și

nerespectarea hotărârii judecătorești definitive și executorii.

În motivarea plângerii, petiționarul

a arătat că la data de 16 octombrie 2009 a înaintat la Ministerul Public în temeiul prevederilor art. 278 C. proc. pen. o plângere la dosarul nr.

1267/P/2009 al Secției de urmărire penală și criminalistică prezentând

infracțiunile realizate la adoptarea rezoluției. De asemenea, s-a mai menționat

că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție încalcă

prevederile art. 277 C. proc. pen. și nu i-a comunicat în termen legal

rezoluția, pe cale de consecință, solicitând a i se asigura dreptul garantat la

art. 52 (art. 48) din Constituția României.

Petiționarul a precizat că atașează

la prezenta plângere, copia plângerii la dosarul nr. 1267/P/2009.

În drept, petiționarul a arătat că a

fost refuzată cercetarea plângerii, deoarece infracțiunile au fost probate,

precum și faptul că își menține toate solicitările comunicate prin plângerea

penală înaintată la Ministerul Public.

Înalta Curte, prin adresa aflată la

fila 5 dosarul Înaltei Curți, a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, trimiterea

dosarului nr. 1267/P/2009, fiind necesar pentru soluționarea plângerii

formulată de A.I.

La dosarul cauzei a fost depusă,

după ce în prealabil a fost înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei

Curți de Casație și Justiție sub nr. 6101 la 10 decembrie 2009, adresa ce se

află la fila 8 dosarul Înaltei Curți, prin care Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a

comunicat că înaintează instanței supreme dosarul nr. 1267/P/2009, precum și

faptul că la această dată petentul A.I. nu a formulat plângere contra soluției,

conform art. 278 C. proc. pen.

La termenul de astăzi, la apelul nominal

făcut în ședință publică a lipsit petiționarul A.I. și intimatul I.M.E.,

procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Înalta Curte, constatând că nu mai

sunt alte chestiuni prealabile, în temeiul art. 278

1

alin. (6) C.

proc. pen. a acordat părților cuvântul, în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public a

solicitat respingerea, ca inadmisibilă a plângerii, având în vedere că

petiționarul nu a precizat în cerere sa, ce rezoluție sau ordonanță a

procurorului atacă conform art. 278 C. proc. pen.

Examinând plângerea formulată de

petiționarul A.I. în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., Înalta

Curte constată plângerea petiționarului ca fiind inadmisibilă pentru

considerentele ce se vor arăta.

Prin rezoluția din 22 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, dată în dosarul nr. 1267/P/2009, procuror V.S., din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire

penală și criminalistică, în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (4)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale

față de I.D. și C.F.D., procurori de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 și art.

264 C. pen. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina

acestuia, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Conform dispozițiilor art.

228 alin. 6 C. proc. pen. soluția se comunică persoanei vătămate I.F., domiciliat

în comuna Ciocanu, județul Vaslui, cu reședința în Bârlad, județul Vaslui,

precum și magistraților procurori I.D. și C.F.D. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași. Prezenta rezoluție poate fi contestată în termen

de 20 de zile de la data comunicării.

În conținutul dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin dispozițiile Legii

nr. 356/2006, legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute

conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau

a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub

urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana

vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt

vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către

procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul

de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza

în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de

netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.

Așa cum rezultă din norma procedurală

menționată, plângerea care are un asemenea temei vizează expres și limitativ

soluțiile de netrimitere în judecată, respectiv neînceperea urmăririi penale,

scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, clasarea, precum

și actele procedurale, respectiv rezoluția, ordonanța sau rechizitoriul emise

de procuror, în raport cu soluțiile de netrimitere în judecată menționate.

Or, plângerea formulată de petiționarul A.I.,

în condițiile mai sus arătate, nu este îndreptată împotriva vreuneia din

soluțiile ce poate fi dispusă de procuror, prin actele procedurale prevăzute de

art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., ci împotriva domnului procuror I.M.E.

de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor, fals

intelectual și nerespectarea hotărârii judecătorești definitive și executorii,

așa cum rezultă chiar din plângerea formulată, aflată la fila 2 din dosarul

Înaltei Curți, domnul procuror mai sus menționat, neavând calitatea de intimat,

în raport cu soluția mai sus invocată de către petiționar, în cauza pe care

acesta a indicat-o.

Astfel, plângerea petiționarului

întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. este

inadmisibilă, în condițiile în care aceasta nu vizează una din soluțiile de

netrimitere în judecată ce se pot dispune prin actele procedurale arătate în

normă și care să-l privească pe intimatul I.M.E., atât soluțiile, cât și actele

procedurale fiind impuse expres și limitativ de norma menționată.

De asemenea, Înalta Curte nu poate

considera nici că plângerea formulată de petiționarul A.I. ar fi o plângere

întemeiată pe dispozițiile art. 222 C. proc. pen., care ar fi fost greșit

îndreptată la instanța de judecată, deoarece legiuitorul a reglementat în

conținutul normei menționate condițiile care trebuie să le îndeplinească un

asemenea mod de sesizare a organelor de urmărire penală.

Astfel, se stipulează în art. 222

alin. (1) și (2) C. proc. pen. că: „Plângerea este încunoștințarea făcută de o

persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a

cauzat prin infracțiune. Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele,

calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează

obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor

de probă.”

Or, în plângerea formulată,

petiționarul A.I., doar a enunțat infracțiunile pretins a fi comise de intimat,

nefăcând nicio descriere a faptelor respective, în sensul evidențierii în mod

concret a consecințelor pe care acestea le-ar fi putut avea asupra persoanei

sale și nici nu a indicat mijloacele de probă, așa încât plângerea este

informă, nerespectând prevederile legale.

În raport cu cele menționate, Înalta

Curte consideră că plângerea petiționarului A.I., așa cum a fost formulată se

circumscrie accepțiunii unui act pe care legea nu-l îngăduie și îl sancționează

cu inadmisibilitatea.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I.

În conformitate cu art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. se va obliga petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petiționarul A.I.

Obligă petiționarul la plata sumei

de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17

decembrie 2009.