ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 36885 la 9 noiembrie 2009 și pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 8826/1/2009 la 11 noiembrie 2009, petiționarul A.I. a formulat plângere penală împotriva domnului procuror I.M.E. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor, fals intelectual și nerespectarea hotărârii judecătorești definitive și executorii. În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că la data de 16 octombrie 2009 a înaintat la Ministerul Public în temeiul prevederilor art. 278 C. proc.

pen. o plângere la dosarul nr. 1267/P/2009 al Secției de urmărire penală și criminalistică prezentând infracțiunile realizate la adoptarea rezoluției. De asemenea, s-a mai menționat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție încalcă prevederile art. 277 C. proc. pen. și nu i-a comunicat în termen legal rezoluția, pe cale de consecință, solicitând a i se asigura dreptul garantat la art. 52 (art. 48) din Constituția României. Petiționarul a precizat că atașează la prezenta plângere, copia plângerii la dosarul nr. 1267/P/2009. În drept, petiționarul a arătat că a fost refuzată cercetarea plângerii, deoarece infracțiunile au fost probate, precum și faptul că își menține toate solicitările comunicate prin plângerea penală înaintată la Ministerul Public.

Înalta Curte, prin adresa aflată la fila 5 dosarul Înaltei Curți, a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, trimiterea dosarului nr. 1267/P/2009, fiind necesar pentru soluționarea plângerii formulată de A.I. La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 6101 la 10 decembrie 2009, adresa ce se află la fila 8 dosarul Înaltei Curți, prin care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a comunicat că înaintează instanței supreme dosarul nr. 1267/P/2009, precum și faptul că la această dată petentul A.I.

nu a formulat plângere contra soluției, conform art. 278 C. proc. pen. La termenul de astăzi, la apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit petiționarul A.I. și intimatul I.M.E., procedura de citare fiind legal îndeplinită. Înalta Curte, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile, în temeiul art. 278 1 alin. (6) C. proc. pen. a acordat părților cuvântul, în dezbateri. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea, ca inadmisibilă a plângerii, având în vedere că petiționarul nu a precizat în cerere sa, ce rezoluție sau ordonanță a procurorului atacă conform art. 278 C. proc. pen. Examinând plângerea formulată de petiționarul A.I. în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., Înalta Curte constată plângerea petiționarului ca fiind inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta.

Prin rezoluția din 22 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, dată în dosarul nr. 1267/P/2009, procuror V.S., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.D. și C.F.D., procurori de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 și art. 264 C. pen. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen. Conform dispozițiilor art. 228 alin. 6 C. proc. pen. soluția se comunică persoanei vătămate I.F., domiciliat în comuna Ciocanu, județul Vaslui, cu reședința în Bârlad, județul Vaslui, precum și magistraților procurori I.D. și C.F.D. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași. Prezenta rezoluție poate fi contestată în termen de 20 de zile de la data comunicării. În conținutul dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., așa cum a fost modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006, legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.

Așa cum rezultă din norma procedurală menționată, plângerea care are un asemenea temei vizează expres și limitativ soluțiile de netrimitere în judecată, respectiv neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, clasarea, precum și actele procedurale, respectiv rezoluția, ordonanța sau rechizitoriul emise de procuror, în raport cu soluțiile de netrimitere în judecată menționate. Or, plângerea formulată de petiționarul A.I., în condițiile mai sus arătate, nu este îndreptată împotriva vreuneia din soluțiile ce poate fi dispusă de procuror, prin actele procedurale prevăzute de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., ci împotriva domnului procuror I.M.E.

de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor, fals intelectual și nerespectarea hotărârii judecătorești definitive și executorii, așa cum rezultă chiar din plângerea formulată, aflată la fila 2 din dosarul Înaltei Curți, domnul procuror mai sus menționat, neavând calitatea de intimat, în raport cu soluția mai sus invocată de către petiționar, în cauza pe care acesta a indicat-o. Astfel, plângerea petiționarului întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. este inadmisibilă, în condițiile în care aceasta nu vizează una din soluțiile de netrimitere în judecată ce se pot dispune prin actele procedurale arătate în normă și care să-l privească pe intimatul I.M.E., atât soluțiile, cât și actele procedurale fiind impuse expres și limitativ de norma menționată.

De asemenea, Înalta Curte nu poate considera nici că plângerea formulată de petiționarul A.I. ar fi o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 222 C. proc. pen., care ar fi fost greșit îndreptată la instanța de judecată, deoarece legiuitorul a reglementat în conținutul normei menționate condițiile care trebuie să le îndeplinească un asemenea mod de sesizare a organelor de urmărire penală. Astfel, se stipulează în art. 222 alin. (1) și (2) C. proc. pen. că: „Plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune.

Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă.” Or, în plângerea formulată, petiționarul A.I., doar a enunțat infracțiunile pretins a fi comise de intimat, nefăcând nicio descriere a faptelor respective, în sensul evidențierii în mod concret a consecințelor pe care acestea le-ar fi putut avea asupra persoanei sale și nici nu a indicat mijloacele de probă, așa încât plângerea este informă, nerespectând prevederile legale. În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că plângerea petiționarului A.I., așa cum a fost formulată se circumscrie accepțiunii unui act pe care legea nu-l îngăduie și îl sancționează cu inadmisibilitatea.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 17 decembrie 2009.