ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2320/2009

Asupra recursurilor de față;

Examinând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Curtea de Apel Iași, secția penală, prin Decizia penală nr.

249 din 23 aprilie 2009, a respins, ca tardiv, recursul formulat de petenta

I.A. împotriva Sentinței penale nr. 104 din 18 februarie 2009 a Tribunalului

Vaslui și ca inadmisibil recursul declarat de I.G.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

recurs a reținut în esență, că petenta s-a adresat organelor de urmărire penală

cu plângere, solicitând tragerea la răspundere penală a mai multor persoane,

care prin activitatea lor conjugată au contribuit la demolarea imobilului

proprietatea sa, situat în Bârlad, fapte cercetate de agenții – șefi de poliție

U.D. și Ș.C.

Prin Ordonanța nr. 202/P/2008 din 27

iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de U.D. și Ș.C., agenți de poliție în cadrul Poliției

municipiului Bârlad, cercetați sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prev. de art. 246 C. pen., și

favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen.

Împotriva soluției de neîncepere a

urmăririi penale petenta a formulat plângere în temeiul art. 278

1

C.

proc. pen.

Prima instanță, efectuând controlul

judiciar asupra legalității și temeiniciei rezoluției a reținut că, actele

premergătoare nu confirmă existența unor indicii din care să rezulte faptele

penale reclamate în plângere, așa încât, a respins plângerea petentei, ca

neîntemeiată.

Curtea de Apel Iași, secția penală,

învestită cu recursurile petentei și soțului său I.G., a reținut că petiționara

a declarat recurs cu depășirea termenului legal de 10 zile, prev. de disp. art.

385

3

alin. (1) C. proc. pen., respectiv de 10 zile, care în cauză,

curgea de la data de 18 februarie 2009, petiționara fiind prezentă la

dezbateri.

Referitor la calea de atac

exercitată de I.G., instanța de recurs a constatat că acesta nu face parte din

categoria persoane vătămate sau ale căror interese legitime ar fi fost

vătămate, dovadă fiind faptul că nu a formulat la organul de urmărire penală

plângere în temeiul art. 222 C. proc. pen.

Împotriva deciziei instanței de

recurs, petenta I.A., a declarat un nou recurs adresat Înaltei Curți.

Prezenta cale de atac, cu judecarea

căreia instanța a fost învestită este inadmisibilă.

Conform art. 129 din Constituție,

împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Pe de altă parte, legea procesual

penală, respectiv disp. art. 278

1

alin. (10) „hotărârea

judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs

de procuror, de persoana care a făcut plângerea și orice altă persoană ale

căror interese legitime au fost vătămate”.

Această cale de atac a fost

exercitată de petiționară, în virtutea dispozițiilor procesual penale, arătate,

Curtea de Apel - ca instanță de recurs - pronunțându-se definitiv în acest

sens.

Față de cele expuse noul recurs de

care a uzat partea este inadmisibil, așa încât va fi respins, conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., recurenții petiționari vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile,

recursurile declarate de recurenții petiționari I.A. și I.G. împotriva Deciziei

penale nr. 249 din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurenții petiționari la

plata sumei de câte 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 iunie 2009.