ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 954/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

105 din 7 octombrie

2008, Curtea de Apel Iași, în temeiul disp. art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petenții I.A. și I.G. împotriva

rezoluțiilor procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Iași nr. 685/II/2/2008 din 24 iulie 2008 și, respectiv, rezoluția din 14

noiembrie 2007 dată în Dosarul nr. 298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Iași, pe care le-a menținut.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că petiționarii

I.A. și I.G. s-au plâns împotriva notarului public F.L. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, susținând că

acesta nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu în sensul că nu s-a deplasat

în teren pentru a constata starea imobilului ce făcea obiectul tranzacției,

autentificând astfel o vânzare - cumpărare asupra

imobilului

ce

le aparținea

și care, a

mai

fost vândut anterior altor

persoane, cauzându-le astfel o vătămare prin

deposedarea de proprietatea lor.

Prin aceeași petiție s-a plâns și împotriva numiților C.M., C.A., I.E. si

Ț.

F.O. pentru infracțiunile prevăzute de art. 215, art.

217, art. 220, art. 289 și art. 291 C. pen., săvârșite cu prilejul încheierii

succesive a unor contracte de vânzare cumpărare asupra aceluiași imobil.

Prin rezoluția din 14

noiembrie 2007 dată în Dosarul nr. 298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Iași, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit.

d) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

contra

intereselor

persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. de

către

notarul

public F.L.

Prin aceeași rezoluție s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215, art. 217, art. 220, art. 289 și art.

291 C. pen. de către C.M., C.A., I.E. și

Ț.

F.O. și declinarea

competentei de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Bârlad căreia i se va înainta dosarul.

Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin Ordonanța nr. 685/II/2/2008

din 24 iulie 2008, a respins, ca tardivă plângerea formulată de petiționarii I.A.

și I.G. împotriva rezoluțiilor sus-menționate.

S-a mai reținut de

instanța de fond că notarul public a întocmit contractele de vânzare -

cumpărare în condiții de deplină legalitate, soluțiile adoptate de organul de

urmărire penală fiind legale și temeinice.

Împotriva

sus-menționatei sentințe au declarat recurs petiționarii

,

solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârilor și,

rejudecând, admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și pronunțarea unei

hotărâri în temeiul art. 278

1

pct. 8 lit. c) C. proc. pen. cu

condamnarea intimatei, susținând că dețin un act autentic de proprietate al imobilului

în cauză, iar intimata a încheiat în mod succesiv mai multe contracte de

vânzare - cumpărare la mai mulți cumpărători.

Recursul este

nefondat.

Analizând hotărârea atacată, Curtea apreciază că instanța de fond a

analizat în mod riguros plângerea, iar prin coroborarea întregului material

probator aflat la dosarul cauzei, se constată că soluția pronunțată este legală

și temeinică, fără a se fi dovedit în nici un fel săvârșirea vreunei fapte

penale de către intimată.

De asemenea, se

constată că motivele invocate inițial în plângerea adresată parchetului au fost

deja avute în vedere și analizate în fazele procesuale anterioare, fără a aduce

elemente noi, pe baza cărora să poată fi luată în discuție nelegalitatea și

netemeinicia sentinței atacate.

Simpla nemulțumire a

petiționarilor față de modalitatea de rezolvare a unei situații în care au fost

implicați, nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a notarului

care a întocmit actele, în speță actele de vânzare - cumpărare, activitatea acestuia

fără a se situa în afara legii penale și fără a putea conduce la concluzia

întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pe care petiționarii le-au

indicat în plângere.

Față de cele arătate,

cum din examinarea în ansamblu, a sentinței recurate, nu se constată ca aceasta

să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu,

urmează ca, în conformitate cu disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., a se respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționari,

cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de petiționarii I.A. și I.G. împotriva sentinței penale nr.

105 din 7 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurenții

petiționari la plata sumei de câte 10 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 17 martie 2009.