ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 338/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: La data de 24 martie 2008, petiționarul C.N. a formulat plângere împotriva prim procurorului B.N. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Huși pentru săvârșirea a 6 infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. În motivarea plângerii petiționarul a arătat că intimata interpretând greșit probele administrate privind pe numiții B.J. și G.A. a respins, ca neîntemeiate, plângerile formulate împotriva soluțiilor de neînceperea urmăririi penale adoptate de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși. Prin rezoluția din 20 mai 2008, dată în dosarul nr. 107/P/2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul B.N.

prim procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Huși sub aspectul săvârșirii a 6 infracțiuni de abuz în serviciu. Prin rezoluția din 24 iunie 2008 dată în dosarul nr. 543/II/2/2008 s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului. În cadrul procedurii instituită de art. 278 1 C. proc. pen., petentul C.N. s-a adresat instanței. Prin sentința penală nr. 104 din 7 octombrie 2008, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.N. împotriva rezoluției dată în dosarul nr. 107/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Împotriva hotărârii sus-menționată petiționarul C.N. a declarat recurs. În motivele de recurs petiționarul susține că procurorul nu i-a verificat plângerea și nu a analizat actele din dosar, a căror analiză ar duce la admiterea plângerii sale și desființarea rezoluției procurorului de neînceperea urmăririi penale față de intimată.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul de față este nefondat. În cauză au fost efectuate acte premergătoare din analiza cărora nu rezultă nici un indiciu sau măcar bănuiala că intimata prin acțiuni sau inacțiuni, a încălcat atribuțiile de serviciu, sau normele legale aplicabile în cauza dedusă judecății în care petiționarul a fost parte. Cum în urma examinării cauzei sub toate aspectele nu au fost identificate motive care să ducă la casarea hotărârii primei instanțe, Înalta Curte constată că aceasta este temeinică și legală urmând ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul petiționarului C.N.

ca nefondat. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar C.N. împotriva sentinței penale nr. 104 din 7 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2009.