ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 338/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

La data de 24 martie 2008, petiționarul

C.N. a formulat plângere împotriva prim procurorului B.N. de la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Huși pentru săvârșirea a 6 infracțiuni de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

În motivarea plângerii petiționarul

a arătat că intimata interpretând greșit probele administrate privind pe

numiții B.J. și G.A. a respins, ca neîntemeiate, plângerile formulate împotriva

soluțiilor de neînceperea urmăririi penale adoptate de procurorii din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși.

Prin rezoluția din 20 mai

2008, dată în dosarul nr. 107/P/2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Iași a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul B.N. prim

procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Huși sub aspectul săvârșirii

a 6 infracțiuni de abuz în serviciu.

Prin rezoluția din 24 iunie

2008 dată în dosarul nr. 543/II/2/2008 s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea

petentului.

În cadrul procedurii instituită

de art. 278

1

C. proc. pen., petentul C.N. s-a adresat instanței.

Prin sentința penală nr. 104

din 7 octombrie 2008, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul C.N. împotriva rezoluției dată în

dosarul nr. 107/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Împotriva hotărârii

sus-menționată petiționarul C.N. a declarat recurs.

În motivele de recurs

petiționarul susține că procurorul nu i-a verificat plângerea și nu a analizat

actele din dosar, a căror analiză ar duce la admiterea plângerii sale și

desființarea rezoluției procurorului de neînceperea urmăririi penale față de

intimată.

Examinând legalitatea și

temeinicia sentinței atacate potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul de față este nefondat.

În cauză au fost efectuate

acte premergătoare din analiza cărora nu rezultă nici un indiciu sau măcar bănuiala

că intimata prin acțiuni sau inacțiuni, a încălcat atribuțiile de serviciu, sau

normele legale aplicabile în cauza dedusă judecății în care petiționarul a fost

parte.

Cum în urma examinării

cauzei sub toate aspectele nu au fost identificate motive care să ducă la casarea

hotărârii primei instanțe, Înalta Curte constată că aceasta este temeinică și

legală urmând ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să

respingă recursul petiționarului C.N. ca nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul petiționar C.N. împotriva sentinței penale nr. 104

din 7 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 ianuarie 2009.