ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2033/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Iași, prin

sentința penală nr. 47 din 27 martie 2008, a respins, ca nefondată, plângerea

petiționarului P.G., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față

de magistratul procuror I.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.

246, art. 247, 264 și art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.

În motivarea hotărârii,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

P.G., în calitate de parte

vătămată, a formulat plângere în sensul art. 221 C. proc. pen., solicitând

tragerea la răspundere penală a procurorului I.G. pentru următoarele pretinse

fapte penale:

- nu a dispus să se

cerceteze la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui de un procuror „tentativa

de omor, furt calificat și distrugere” deși Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție a dispus prin adresa nr. 501/2007 din 15 ianuarie 2007,

să fie efectuată cercetarea tentativei de omor de către Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vaslui.

- a trimis spre rezolvare

Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni, plângerea pe care el a adresat-o

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în luna ianuarie

2007;

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vaslui nu a efectuat cercetări legale pentru infracțiunea de

tentativă la infracțiunea de omor săvârșită asupra sa la 17 decembrie 2006,

trimițând toate documentele la Judecătoria Murgeni – jud. Vaslui.

Actele premergătoare

efectuate în verificarea plângerii au constatat existența cazului prevăzut de art.

10 lit. d) C. proc. pen., de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale

pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și a celui prevăzut de art. 10

lit. a) pentru infracțiunea prevăzută de art. 247, 264 alin. (1) și art. 26

raportat la art. 289 C. pen.

Urmare controlului judiciar

ce viza exclusiv temeinicia și legalitatea rezoluției atacate, prima instanță a

constatat că magistratul procuror I.G., în perioada în care a îndeplinit

funcția de prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui și-a

îndeplinit corespunzător obligațiile profesionale în rezolvarea plângerilor

adresate de P.G., fără să urmărească voit soluționarea acestora, pentru a-i

aduce vătămare intereselor legale.

Astfel, se reține că la 29

decembrie 2006, P.G. a formulat o sesizare adresată Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție înregistrată sub nr. 501/2007 trimisă spre

soluționare Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, înregistrată la această

unitate și soluționată la 24 ianuarie 2007.

Pe de altă parte, prin

rezoluția nr. 1021/P/2006 din 31 ianuarie 2007 dată de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Murgeni, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.G. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., întrucât partea vătămată

I.G. și-a retras plângerea, nefiind înregistrat vreun dosar penal în perioada 1

ianuarie – iulie 2007, în care P.G. să figureze parte vătămată la infracțiunea

de tentativă la omor.

Apreciind în raport de toate

actele premergătoare temeinicia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

dispusă față de magistratul procuror, prima instanță urmare respingerii

plângerii petiționarului a menținut rezoluția atacată.

În termen legal petiționarul

a declarat recurs, solicitând, casarea sentinței, desființarea rezoluției și

trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale.

Examinând recursul conform art.

385

6

C. proc. pen., Înalta Curte constată nefondată calea de atac.

Începerea urmăririi penale,

presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții:

- să existe un minim de date

care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod

cert o infracțiune;

- inexistența cazurilor de

împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 10 C.

proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b

1

).

Înalta Curte constată că

prima instanță, urmare controlului judiciar efectuat, ce vizează temeinicia,

legalitatea rezoluției atacate, motivat, legal și temeinic a respins plângerea

petiționarului.

În cauza dedusă judecății,

nu s-a dovedit existența unor date care să permită începerea urmăririi penale,

toate plângerile formulate de P.G. fiind soluționate în acord cu dispozițiile

legale.

Faptul că petiționarul este

nemulțumit de soluțiile dispuse în cauzele în care era parte, nu poate

constitui temei pentru a se considera îndeplinite elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., sau că s-ar fi comis infracțiunea

prevăzută de art. 247, 264 alin. (1) C. pen. și art. 26 raportat la art. 289 C.

pen., așa încât să poată fi angajată răspunderea penală a magistratului

procuror reclamat în plângere.

Cum la examinarea din oficiu

nu se constată existența vreunui caz care să justifice reformarea hotărârii,

recursul va fi respins ca nefondat potrivit art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul petiționar P.G. împotriva sentinței penale nr. 47

din 27 martie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 iunie 2008.