ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1368/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1 din 12

ianuarie 2006, Curtea de Apel Iași a dispus, în baza art. 285 alin. (1) C.

proc. pen., scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Iași pentru efectuarea urmăririi penale față de numiții

S.F. și N.L. sub aspectul infracțiunilor de amenințare, calomnie și insultă,

relevate de petenta D.F.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a constatat următoarele:

La 14 septembrie 2005, petiționara D.F.

a formulat plângere împotriva ofițerilor de poliție S.F. și N.L. pentru

infracțiunile de amenințare, calomnie și insultă, plângere înregistrată pe

rolul Curții de Apel Iași sub nr. 5673/2005.

Întrucât cele două persoane

cercetate aveau funcția de comisar șef și, respectiv de agent șef de poliție,

deci erau organe de cercetare penală a poliției judiciare s-a apreciat că,

urmare a modificărilor legislative intervenite: decizia VIII din 24 octombrie

2005 pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție,

efectuarea urmăririi penale în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 279 alin.

(2) lit. a) C. proc. pen., trebuie realizată de procuror.

Curtea de Apel Iași a constatat că

plângerea prealabilă trebuie adresată procurorului care, după efectuarea

urmăririi penale va sesiza eventual instanța competentă prin rechizitoriu.

Totodată a apreciat că potrivit art.

414

2

alin. (2) C. proc. pen., decizia secțiilor unite ale Înaltei

Curți de Casație și Justiție este obligatorie și pe cale de consecință va fi

trimisă cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași pentru efectuarea

urmăririi penale față de numiții S.F. și N.L. pentru cele 3 infracțiuni

reclamate.

Fiind nemulțumită de soluția

pronunțată, partea vătămată D.F. a declarat recurs la 16 ianuarie 2006, în

termen legal.

În cuprinsul memoriului depus la dosar

recurenta parte vătămată a invocat dispozițiile art. 385

9

alin. (1)

pct. 2, 4, 5, 9, 10, 11, 12, 16, 17, 17

1

, 18, 19 și 21 C. proc. pen.,

fără a arăta în mod concret motivele de eventuală netemeinicie și nelegalitate

a hotărârii atacate.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție s-a constituit dosarul nr. 1161/1/2006, fixându-se prim termen de

judecată la 2 martie 2006.

La termenul sus-arătat recurenta

parte vătămată a solicitat admiterea recursului astfel cum l-a formulat și

motivat și a depus o cerere „de strămutare” prin care aceasta își arată

nemulțumirea față de modul în care s-au soluționat alte cauze pe care aceasta

le-a avut pe rolul Judecătoriei Vaslui, fără a depune nici un fel de înscrisuri

pentru dovedirea celor învederate.

Înalta Curte constată că recursul

declarat de partea vătămată D.F. este nefondat.

Examinând actele și lucrările

dosarului se constată că în mod corect Curtea de Apel Iași a apreciat că

întrucât partea vătămată a formulat plângere împotriva numiților S.F., comisar

șef poliție și N.L., agent șef de poliție, ce aveau calitate de organe de

cercetare penală ale poliției judiciare, competența de soluționare a acestei

plângeri revine, potrivit reglementărilor legale în vigoare coroborat cu

decizia secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. VIII din

24 octombrie 2005 obligatorie Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Astfel, la dosarul primei instanțe,

s-a depus adresa sub nr. 7079 din 15 decembrie 2005 de către M.A.I. – I.G.P.R. –

I.P.J. Vaslui – S.M.R.U., din care reiese în mod cert faptul că ambele persoane

cercetate fac parte din organele de cercetare penală ale poliției judiciare.

Conform deciziei penale nr. VIII din

24 octombrie 2005, obligatoriu potrivit art. 414

2

alin. (2) C. proc.

pen., secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au admis recursul

în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție și au stabilit că în cazul infracțiunilor

la care se referă art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., săvârșite de

polițiștii care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliției

judiciare, plângerea prealabilă se adresează procurorului iar acesta, după

efectuarea urmăririi penale, poate sesiza instanța competentă prin

rechizitoriu.

Întrucât în speță partea vătămată a

formulat plângere împotriva numiților S.F. și N.L., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 193, 205 și 206 C. pen., în mod

justificat s-a apreciat de către Curtea de Apel Iași că în cazul infracțiunilor

prevăzute de art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., urmărirea penală se

efectuează de procuror, dispunând scoaterea de pe rol și trimiterea cauzei la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași pentru efectuarea urmăririi penale

față de mai sus-numiții sub aspectul infracțiunilor reclamate de partea

vătămată.

Față de considerentele mai sus

arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de partea vătămată D.F. împotriva

sentinței penale nr. 1 din 12 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași,

ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurenta parte vătămată la plata sumei de 100 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea vătămată D.F. împotriva sentinței penale nr. 1 din 12

ianuarie 2006 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurenta parte vătămată la

plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

martie 2006.