ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1368/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1 din 12 ianuarie 2006, Curtea de Apel Iași a dispus, în baza art. 285 alin. (1) C. proc. pen., scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași pentru efectuarea urmăririi penale față de numiții S.F. și N.L. sub aspectul infracțiunilor de amenințare, calomnie și insultă, relevate de petenta D.F. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat următoarele: La 14 septembrie 2005, petiționara D.F. a formulat plângere împotriva ofițerilor de poliție S.F. și N.L. pentru infracțiunile de amenințare, calomnie și insultă, plângere înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 5673/2005.

Întrucât cele două persoane cercetate aveau funcția de comisar șef și, respectiv de agent șef de poliție, deci erau organe de cercetare penală a poliției judiciare s-a apreciat că, urmare a modificărilor legislative intervenite: decizia VIII din 24 octombrie 2005 pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, efectuarea urmăririi penale în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., trebuie realizată de procuror. Curtea de Apel Iași a constatat că plângerea prealabilă trebuie adresată procurorului care, după efectuarea urmăririi penale va sesiza eventual instanța competentă prin rechizitoriu. Totodată a apreciat că potrivit art. 414 2 alin. (2) C. proc.

pen., decizia secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie și pe cale de consecință va fi trimisă cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași pentru efectuarea urmăririi penale față de numiții S.F. și N.L. pentru cele 3 infracțiuni reclamate. Fiind nemulțumită de soluția pronunțată, partea vătămată D.F. a declarat recurs la 16 ianuarie 2006, în termen legal. În cuprinsul memoriului depus la dosar recurenta parte vătămată a invocat dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 2, 4, 5, 9, 10, 11, 12, 16, 17, 17 1 , 18, 19 și 21 C. proc. pen., fără a arăta în mod concret motivele de eventuală netemeinicie și nelegalitate a hotărârii atacate.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constituit dosarul nr. 1161/1/2006, fixându-se prim termen de judecată la 2 martie 2006. La termenul sus-arătat recurenta parte vătămată a solicitat admiterea recursului astfel cum l-a formulat și motivat și a depus o cerere „de strămutare” prin care aceasta își arată nemulțumirea față de modul în care s-au soluționat alte cauze pe care aceasta le-a avut pe rolul Judecătoriei Vaslui, fără a depune nici un fel de înscrisuri pentru dovedirea celor învederate. Înalta Curte constată că recursul declarat de partea vătămată D.F. este nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului se constată că în mod corect Curtea de Apel Iași a apreciat că întrucât partea vătămată a formulat plângere împotriva numiților S.F., comisar șef poliție și N.L., agent șef de poliție, ce aveau calitate de organe de cercetare penală ale poliției judiciare, competența de soluționare a acestei plângeri revine, potrivit reglementărilor legale în vigoare coroborat cu decizia secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. VIII din 24 octombrie 2005 obligatorie Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Astfel, la dosarul primei instanțe, s-a depus adresa sub nr. 7079 din 15 decembrie 2005 de către M.A.I. – I.G.P.R. – I.P.J. Vaslui – S.M.R.U., din care reiese în mod cert faptul că ambele persoane cercetate fac parte din organele de cercetare penală ale poliției judiciare.

Conform deciziei penale nr. VIII din 24 octombrie 2005, obligatoriu potrivit art. 414 2 alin. (2) C. proc. pen., secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și au stabilit că în cazul infracțiunilor la care se referă art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., săvârșite de polițiștii care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliției judiciare, plângerea prealabilă se adresează procurorului iar acesta, după efectuarea urmăririi penale, poate sesiza instanța competentă prin rechizitoriu. Întrucât în speță partea vătămată a formulat plângere împotriva numiților S.F.

și N.L., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 193, 205 și 206 C. pen., în mod justificat s-a apreciat de către Curtea de Apel Iași că în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., urmărirea penală se efectuează de procuror, dispunând scoaterea de pe rol și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași pentru efectuarea urmăririi penale față de mai sus-numiții sub aspectul infracțiunilor reclamate de partea vătămată. Față de considerentele mai sus arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de partea vătămată D.F. împotriva sentinței penale nr. 1 din 12 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași, ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta parte vătămată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată D.F. împotriva sentinței penale nr. 1 din 12 ianuarie 2006 a Curții de Apel Iași. Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 martie 2006.