ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 829/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 78 din 20 decembrie 2007, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara C.L. împotriva rezoluției procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nr. 102/P/2004 din 28 septembrie 2007. Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că din probele administrate rezultă că nu este îndeplinită condiția săvârșirii faptei în timpul exercitării profesiei de avocat pentru a atrage incidența dispozițiilor speciale, întrucât afirmațiile calomnioase nu au fost făcute în momentul prezentării petentei la sediul poliției ci la o dată ulterioară. Din conținutul sentinței penale nr. 13 din 20 aprilie 2004 emisă în dosarul penal nr. 4276/2003 al Curții de Apel Iași rezultă că afirmațiile defăimătoare adresate părții vătămate au fost făcute „după exercitarea profesiei de avocat”.

În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia s-a încălcat autoritatea de lucru judecat stabilită prin sentința penală nr. 49 din 10 octombrie 2006, se reține că în cadrul soluției prevăzute de art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., judecătorul trebuie să arate în hotărâre motivele pentru care a dispus trimiterea cauzei la procuror, faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă, iar potrivit art. 273 alin. (1) 1 C. proc. pen., dispozițiile instanței sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate. Ca atare, organul de urmărire penală începe urmărirea penală numai dacă îndeplinirea acestor dispoziții necesită, în condițiile prevăzute de lege, hotărârea instanței neputând fi interpretată în alt sens.

Se reține că în cauza supusă verificării, judecătorul poate decide în ce măsură poate fi completată probațiunea, dar nu se poate substitui organului de urmărire penală în privința actelor de dispoziție, prin urmare, procurorul are posibilitatea de a dispune începerea urmăririi penale ori schimbarea încadrării juridice în condițiile prevăzute de lege. Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 206 C. pen., se constată că acestea au fost abrogate prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, existând astfel o cauză care împiedică potrivit art. 10 lit. b) C. proc. pen., punerea în mișcare a acțiunii penale. Acest text a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, având ca efect reincriminarea infracțiunii de „calomnie”, dar în intervalul care a trecut de la intrarea în vigoare a Legii nr. 278/2006 până la publicarea în M. Of.

a Deciziei Curții Constituționale, actul normativ și-a produs efectele juridice, aplicabile fiind dispozițiile art. 13 C. pen. Împotriva acestei sentințe a formulat plângere petiționara C.L. care a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei la Tribunalul Iași pentru a se face aplicarea art. 278 1 pct. 8 lit. c) C. proc. pen. Examinând cauza se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin rezoluția din 28 septembrie 2007 emisă în dosarul penal nr. 102/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 294 și art. 10 lit. a), b), și d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților B.P. și Ș.C.E. pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie prevăzută de art. 206 C. pen.

Ofițerul de poliție B.P. și ziaristul Ș.C.E. au fost cercetați de procuror în urma plângerii penale a petentei C.L., avocat în Baroul Iași, care a susținut că în ediția din 23 aprilie 2003 a cotidianului „Z.I.” numitul Ș.C.E., a publicat articolul „Mare tărăboi în miez de noapte între avocat și polițiștii Secției II”, în cuprinsul căruia s-a făcut afirmația, citat fiind ofițerul de poliție B.P., că în ziua de 12 aprilie 2003, s-a aflat la sediul poliției ca avocat, sub influența băuturilor alcoolice. Soluția a fost dispusă în urma cercetărilor care au demonstrat că în cauză pe de o parte nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 ci eventual al infracțiunii de calomnie prevăzută de art. 206 C. pen., infracțiune ce a fost dezincriminată prin art. 1 pct. 56 din Legea nr. 278/2006.

Totodată, s-a apreciat că probele administrate nu au demonstrat cu certitudine că ofițerul de poliție B.P. a făcut față de ziaristul Ș.C.E. afirmații defăimătoare care să expună partea vătămată disprețului public, iar în ce privește încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de învinuiți se constată că ordonanța prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în infracțiunea prevăzută de art. 206 C. pen., este legală. Așadar, fără a mai relua situația de fapt și motivarea, pe larg expuse atât prin rezoluție cât și prin sentință, se apreciază că în mod corect s-a constatat că în cauză nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală fiind incidente cazurile prevăzute de art. 10 lit. a), b) și d) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara C.L. împotriva sentinței penale nr. 78 din 20 decembrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2008.