ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 829/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 78

din 20 decembrie 2007, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționara C.L. împotriva rezoluției procurorului Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Iași nr. 102/P/2004 din 28 septembrie 2007.

Pentru a pronunța astfel,

s-a reținut că din probele administrate rezultă că nu este îndeplinită condiția

săvârșirii faptei în timpul exercitării profesiei de avocat pentru a atrage

incidența dispozițiilor speciale, întrucât afirmațiile calomnioase nu au fost

făcute în momentul prezentării petentei la sediul poliției ci la o dată

ulterioară.

Din conținutul sentinței

penale nr. 13 din 20 aprilie 2004 emisă în dosarul penal nr. 4276/2003 al

Curții de Apel Iași rezultă că afirmațiile defăimătoare adresate părții

vătămate au fost făcute „după exercitarea profesiei de avocat”.

În ceea ce privește

susținerea petentei potrivit căreia s-a încălcat autoritatea de lucru judecat

stabilită prin sentința penală nr. 49 din 10 octombrie 2006, se reține că în

cadrul soluției prevăzute de art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc.

pen., judecătorul trebuie să arate în hotărâre motivele pentru care a dispus

trimiterea cauzei la procuror, faptele și împrejurările ce urmează a fi

constatate și prin care anume mijloace de probă, iar potrivit art. 273 alin.

(1)

1

C. proc. pen., dispozițiile instanței sunt obligatorii pentru

organul de urmărire penală sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a

fi constatate și a mijloacelor de probă indicate.

Ca atare, organul de

urmărire penală începe urmărirea penală numai dacă îndeplinirea acestor

dispoziții necesită, în condițiile prevăzute de lege, hotărârea instanței

neputând fi interpretată în alt sens.

Se reține că în cauza supusă

verificării, judecătorul poate decide în ce măsură poate fi completată

probațiunea, dar nu se poate substitui organului de urmărire penală în privința

actelor de dispoziție, prin urmare, procurorul are posibilitatea de a dispune

începerea urmăririi penale ori schimbarea încadrării juridice în condițiile

prevăzute de lege.

Referitor la aplicarea

dispozițiilor art. 206 C. pen., se constată că acestea au fost abrogate prin art.

I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, existând astfel o cauză care împiedică

potrivit art. 10 lit. b) C. proc. pen., punerea în mișcare a acțiunii penale.

Acest text a fost declarat

neconstituțional prin decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, având ca efect

reincriminarea infracțiunii de „calomnie”, dar în intervalul care a trecut de

la intrarea în vigoare a Legii nr. 278/2006 până la publicarea în M. Of. a

Deciziei Curții Constituționale, actul normativ și-a produs efectele juridice,

aplicabile fiind dispozițiile art. 13 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a

formulat plângere petiționara C.L. care a solicitat admiterea recursului și

trimiterea cauzei la Tribunalul Iași pentru a se face aplicarea art. 278

1

pct. 8 lit. c) C. proc. pen.

Examinând cauza se constată

că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin rezoluția din 28

septembrie 2007 emisă în dosarul penal nr. 102/P/2004 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 294 și art. 10

lit. a), b), și d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a

învinuiților B.P. și Ș.C.E. pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie

prevăzută de art. 206 C. pen. Ofițerul de poliție B.P. și ziaristul Ș.C.E. au

fost cercetați de procuror în urma plângerii penale a petentei C.L., avocat în

Baroul Iași, care a susținut că în ediția din 23 aprilie 2003 a cotidianului „Z.I.”

numitul Ș.C.E., a publicat articolul „Mare tărăboi în miez de noapte între

avocat și polițiștii Secției II”, în cuprinsul căruia s-a făcut afirmația,

citat fiind ofițerul de poliție B.P., că în ziua de 12 aprilie 2003, s-a aflat

la sediul poliției ca avocat, sub influența băuturilor alcoolice.

Soluția a fost dispusă în

urma cercetărilor care au demonstrat că în cauză pe de o parte nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 37 alin.

(2) din Legea nr. 51/1995 ci eventual al infracțiunii de calomnie prevăzută de art.

206 C. pen., infracțiune ce a fost dezincriminată prin art. 1 pct. 56 din Legea

nr. 278/2006.

Totodată, s-a apreciat că

probele administrate nu au demonstrat cu certitudine că ofițerul de poliție B.P.

a făcut față de ziaristul Ș.C.E. afirmații defăimătoare care să expună partea

vătămată disprețului public, iar în ce privește încadrarea juridică dată

faptelor săvârșite de învinuiți se constată că ordonanța prin care s-a dispus

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (2)

din Legea nr. 51/1995 în infracțiunea prevăzută de art. 206 C. pen., este

legală.

Așadar, fără a mai relua

situația de fapt și motivarea, pe larg expuse atât prin rezoluție cât și prin

sentință, se apreciază că în mod corect s-a constatat că în cauză nu poate fi

pusă în mișcare acțiunea penală fiind incidente cazurile prevăzute de art. 10 lit.

a), b) și d) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara C.L. împotriva sentinței penale nr. 78 din 20

decembrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 martie 2008.