ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1069/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 106/ D din 3 decembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.T.E. împotriva rezoluției din 19 septembrie 2007 dispusă în dosarul nr. 324/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Cluj, petiționarul P.E.T. a solicitat cercetarea numitului V.T. pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen. În cursul anului 2003, petiționarul P.E.T.

a formulat o plângere prealabilă adresată la acea vreme direct instanței de judecată Judecătoria Baia Mare, solicitând tragerea la răspundere penală a numitului V.T. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 205 C. pen. Față de această plângere, la rândul său, numitul V.T. a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului P.E.T., pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, arătând că acuzația ce i se aduce este una mincinoasă. Judecătoria Baia Mare, prin sentința penală nr. 1468 din 10 decembrie 2003, a dispus achitarea lui V.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 205 și art. 206 C. pen., rămasă definitivă prin decizia nr. 43/ R din 10 februarie 2004 a Tribunalului Maramureș, prin care recursul a fost respins ca nefondat.

În pofida acestei hotărâri de achitare, raportat la plângerea numitului V.T. pentru denunțare calomnioasă, pretins comisă de P.E.T., Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, prin rezoluția nr. 1433/P/2003 din 6 septembrie 2004, a dispus neînceperea urmării penale față de numitul P.E.T. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 259 C. pen., cu motivarea greșită că în procesul inițial nu există o hotărâre de condamnare sau achitare. Profitând de această soluție, petiționarul P.E.T. a formulat plângere care constituie obiectul prezentei cauze, solicitând tragerea la răspundere penală a numitului V.T., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 259 C. pen. Prin rezoluția nr. 324/P/2007 din 19 septembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de numitul V.T., pentru fapta prevăzută de art. 259C. pen. Împotriva acestei rezoluții, petiționarul a formulat plângere la procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 1047/11/2/2007 din 22 octombrie 2007. În temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., petiționarul a formulat, în termen legal, plângere împotriva rezoluției nr. 324/P/2007 din 19 septembrie 2007, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința penală nr. 106/ D din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, cu motivarea că nu există nici cele mai mici indicii, elemente de începere a urmării penale față de avocatul V.T., raportat la învinuirea ce i-a fost adusă, atâta vreme cât în plângerea sa inițială a susținut temeinic că în mod nedrept este acuzat de P.E.T.

pentru insulte, instanțele judecătorești ulterior au și confirmat acest lucru dispunând achitarea sa, confirmându-se astfel cele susținute în plângerea sa față de petiționar pentru denunțare calomnioasă. Împotriva sentinței de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva avocatului V.T., petiționarul P.E.T. a declarat recurs. Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. , Curtea constată că recursul declarat de petiționară nu este fondat.

Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimatul V.T., ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunii de denunțare calomnioasă, demersul său de a sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 259 C. pen., fiind justificat de pronunțarea unei soluții de achitare într-o cauză în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă formulată de petiționar. Prin urmare nu se poate reține că intimatul ar fi învinuit în mod mincinos petiționarul în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni. În consecință, soluția primei instanțe de respingere a plângerii petiționarului împotriva rezoluției nr. 324/P/2007 din 19 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj este legală și temeinică.

Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.T. împotriva sentinței primei instanțe. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.E.T. împotriva sentinței penale nr. 106/ D din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2008.