ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1069/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 106/ D din 3 decembrie 2007, Curtea de Apel

Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul P.T.E. împotriva rezoluției din 19 septembrie 2007 dispusă în

dosarul nr. 324/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut

următoarele:

Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Cluj,

petiționarul P.E.T. a solicitat cercetarea numitului V.T. pentru săvârșirea

infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen.

În cursul anului 2003, petiționarul P.E.T. a formulat o plângere

prealabilă adresată la acea vreme direct instanței de judecată Judecătoria Baia

Mare, solicitând tragerea la răspundere penală a numitului V.T. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 205 C. pen.

Față de această plângere, la rândul său, numitul V.T. a depus o

plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, prin care a solicitat

tragerea la răspundere penală a numitului P.E.T., pentru săvârșirea

infracțiunii de denunțare calomnioasă, arătând că acuzația ce i se aduce este

una mincinoasă.

Judecătoria Baia Mare, prin sentința penală nr. 1468 din 10 decembrie 2003,

a dispus achitarea lui V.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 205

și art. 206 C. pen., rămasă definitivă prin decizia nr. 43/ R din 10 februarie 2004

a Tribunalului Maramureș, prin care recursul a fost respins ca nefondat.

În pofida acestei hotărâri de achitare, raportat la plângerea numitului

V.T. pentru denunțare calomnioasă, pretins comisă de P.E.T., Parchetul de pe

lângă Judecătoria Baia Mare, prin rezoluția nr. 1433/P/2003 din 6 septembrie

2004, a dispus neînceperea urmării penale față de numitul P.E.T. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 259 C. pen., cu motivarea greșită că

în procesul inițial nu există o hotărâre de condamnare sau achitare.

Profitând de această soluție, petiționarul P.E.T. a formulat plângere

care constituie obiectul prezentei cauze, solicitând tragerea la răspundere penală

a numitului V.T., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 259 C. pen.

Prin rezoluția nr. 324/P/2007 din 19 septembrie 2007, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Cluj a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art.

10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de

numitul V.T., pentru fapta prevăzută de art. 259C. pen.

Împotriva acestei rezoluții, petiționarul a formulat plângere la

procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, plângere care

a fost respinsă prin rezoluția nr. 1047/11/2/2007 din 22 octombrie 2007.

În temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petiționarul a

formulat, în termen legal, plângere împotriva rezoluției nr. 324/P/2007 din 19

septembrie 2007, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința

penală nr. 106/ D din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția penală și

de minori, cu motivarea că nu există nici cele mai mici indicii, elemente de

începere a urmării penale față de avocatul V.T., raportat la învinuirea ce i-a

fost adusă, atâta vreme cât în plângerea sa inițială a susținut temeinic că în

mod nedrept este acuzat de P.E.T. pentru insulte, instanțele judecătorești

ulterior

au și confirmat acest lucru

dispunând achitarea sa, confirmându-se astfel

cele susținute în

plângerea sa față de petiționar pentru denunțare calomnioasă.

Împotriva sentinței de respingere a plângerii împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale împotriva avocatului V.T., petiționarul P.E.T. a

declarat recurs.

Examinând hotărârea atacată, potrivit art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen.

, Curtea constată

că recursul declarat de petiționară nu este fondat.

Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimatul

V.T., ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a

infracțiunii de denunțare calomnioasă, demersul său de a sesiza organele de

urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 259 C.

pen., fiind justificat de pronunțarea unei soluții de achitare într-o cauză în

care acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă formulată

de petiționar.

Prin urmare nu se poate reține că intimatul ar fi învinuit în mod

mincinos petiționarul în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni.

În consecință, soluția primei instanțe de respingere a plângerii

petiționarului împotriva rezoluției nr. 324/P/2007 din 19 septembrie 2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj este legală și temeinică.

Curtea, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.,

urmează a respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul P.T. împotriva sentinței primei instanțe.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi

obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.E.T. împotriva

sentinței penale nr. 106/ D din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2008.