ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

- 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de nedenunțarea unor infracțiuni prev. de art. 262 alin. (1) C. pen. raportat la art. 25 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., 76 C. pen.;

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. c) C. pen.;

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. c) C. pen. și 71 alin. (5) C. pen.;

În temeiul art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. pen. a fost achitat inculpatul A.D. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000;

În temeiul art. 255 alin. (3), (5) C. pen. raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus restituirea sumei de 3000 euro sau echivalentul în RON la data plății către denunțătorul I.I.

S-a stabilit ca onorariu avocațial pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 RON (av. B.S.), să se avanseze din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 191 C. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1100 RON din care, 100 RON reprezentând onorariu avocațial.

Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 102/P/2007 din 14 ianuarie 2010 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj consecutiv căruia, potrivit art. 329 C. proc. pen. s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului A.D. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. anterior rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, nedenunțarea unor infracțiuni, prev. de art. 262 alin. (1) C. pen. rap. la art. 25 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, favorizarea infractorului, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În esență, actul de inculpate a reținut că în cursul anului 2003, în calitate de inspector principal cu atribuții de cercetare penală în cadrul Biroului de Poliție Dragomirești, inculpatul a primit de la denunțătorul I.I., suma de 5.000 euro, din care 2000 euro urma să-i remită prim procurorului B.A. pentru a adopta o anume soluție într-un dosar în favoarea denunțătorului.

De asemenea, s-a mai constatat prin actul de sesizare a instanței că inculpatul, în calitate de șef al Poliției orașului Dragomirești, persoană cu atribuții de conducere și control, în cursul lunii aprilie 2006, deși încunoștințat de subordonatul său I.D.G. că prin procurorul B.A. a pretins prin intermediul său de la denunțătorul M.A. suma de 300 euro pentru a-i da o soluție favorabilă într-un dosar, a omis cu rea credință să încunoștiințeze Direcția Națională Anticorupție.

În fine, în sarcina inculpatului, procurorul a mai reținut că în cursul lunii mai 2006 în scopul îngreunării urmăririi penale, pe parcursul desfășurării anchetei față de prim procurorul B.A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești a favorizat-o pe aceasta, încercând să-l determine pe I.D.G. să-și schimbe declarația.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare conform dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen., dar și prin achitare în conformitate art. 396 alin. (3) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 376 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi - instanța a examinat și apreciat materialul probator, confirmând parțial existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorului acestora, în care sens a reținut următoarele:

I. În data de 28 iunie 2006 I.I. a formulat un autodenunț la Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj sesizând că, în cursul anului 2003, a remis ofițerului de poliție A.D., la acel moment inspector principal în cadrul Biroului de poliție Dragomirești, județul Maramureș, suma de 5.000 euro pentru ca acesta să propună trimiterea în judecată a unor persoane împotriva cărora denunțătorul formulase plângere penală, iar prim procurorul B.A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești să își însușească această propunere și să dispună trimiterea în judecată a persoanelor respective.

Autodenunțul a fost înregistrat la dosarul penal 35/P/2006 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, în care erau cercetați inculpații B.A., B.Ș. și învinuitul I.D.G. Ulterior, cu ocazia întocmirii rechizitoriului împotriva celor doi inculpați cauza a fost disjunsă.

Probele administrate în cauză au evidențiat faptul că la data de 04 martie 2003 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești a fost înregistrată sub numărul 64/P/2003 plângerea penală formulată de I.I. - senior, I.I. - junior, V.D., V.I. ș.a., împotriva lui V.S. și V.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., complicitate la fals intelectual prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. ș.a. Plângerea a fost trimisă la Postul de Poliție Săliștea de Sus, jud. Maramureș pentru a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.

Anterior, la data de 25 februarie 2003, la Parchetul Național Anticorupție a fost înregistrată o plângere formulată de mai multe persoane din localitatea Săliștea de Sus împotriva lui V.S. și V.F. având același obiect ca și plângerea menționată mai sus. Prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș plângerea a ajuns la Poliția Dragomirești în vederea efectuării cercetărilor.

Plângerea formulată de I.I. ș.a. a fost preluată de la Postul de Poliție Săliștea de Sus de Poliția orașului Dragomirești, fiind repartizată inculpatului A.D. Acesta a dispus prin rezoluția din data de 15 iulie 2003 conexarea celor două plângeri.

Pe parcursul desfășurării anchetei penale întrucât avea suspiciuni că prim procurorul B.A. i-ar favoriza pe V.F. și V.S. și nu ar dispune o soluție legală în cauză, denunțătorul I.I., în urma discuțiilor purtate cu inculpatul, i-a oferit acestuia suma de 5.000 euro, din care 3.000 euro pentru el și 2.000 euro pentru prim procuror, în scopul de a se dispune o soluție de trimitere în judecată a susnumiților.

Audiat în faza actelor premergătoare inculpatul A.D. a negat că ar fi primit suma de 5.000 euro de la denunțătorul I.I. sau că i s-ar fi oferit bani de către acesta în scopul emiterii unei propuneri de trimitere în judecată a lui V.F. și V.S. Inculpatul a afirmat că nu a purtat niciodată discuții cu I.I. pe tema soluției ce urma să o propună el, sau să o dispună B.A. în dosarul 64/P/2003.

S-a arătat că declarațiile inculpatului sunt combătute de celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, potrivit depozițiilor denunțătorului I.I., acesta a susținut că i-a remis inculpatului suma de 5.000 euro în scopul menționat mai sus, suma de 3.000 euro în biroul inculpatului fără a fi de față și alte persoane, iar la un interval de 3 - 4 luni și restul sumei de 2.000 euro.

S-a arătat că susținerile denunțătorului I.I. sunt întărite și de depoziția martorului N.F., toate aspectele legate de remiterea sumei de bani menționată anterior fiindu-i aduse la cunoștință de către denunțător.

Audiat în cursul urmăririi penale martorul N.F.I. a afirmat că I.I. i-a spus că i-a dat inculpatului A.D. suma de 5.000 euro drept mită, bani ce urma să îi împartă cu B.A. De asemenea acesta a mai declarat că a ascultat o casetă înregistrată de către I.I. din care rezulta că inculpatul A.D. și B.A. recunoșteau că au primit banii.

Pe parcursul cercetării judecătorești martorul N.F. nu a mai putut fi audiat întrucât a decedat astfel că instanța a procedat la citirea declarației acestuia potrivit prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Existența mai multor discuții între I.I. și N.F.I. referitoare la remiterea unor sume de bani cu titlu de mită anumitor funcționari publici în scopul soluționării favorabile a plângerii pe care I.I. o depusese la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești este confirmată și de către I.I., ginerele denunțătorului. Acesta a declarat că, în calitate de director economic la S.C. T. S.R.L., a făcut mai multe deplasări împreună cu I.I. și N.F.I., ocazie cu care a asistat la mai multe discuții între aceștia referitoare la faptul că I.I. ar fi dat mită unui polițist și unui procuror din Dragomirești pentru soluționarea favorabilă a dosarului penal în care parte vătămată era el.

În ceea ce privește suma de 3.000 euro înmânată inculpatului de către I.I., acesta a susținut că a luat-o cu titlu de împrumut de la o rudă, respectiv de la martorul I.V. Audiat în cauză I.V. a confirmat că l-a împrumutat pe I.I. cu suma de 3.000 euro, fără a cunoaște care a fost motivul pentru care i-au fost solicitați acești bani.

Concluzionând pe baza acestor probe administrate în cauză instanța de fond a reținut că s-a probat în cauză că inculpatul a acceptat oferta făcută de I.I. și a primit de la acesta în două tranșe suma de 5.000 euro. Din această sumă, 3.000 euro i-a revenit lui, iar restul, conform înțelegerii dintre cei doi, ar fi urmat să îi revină prim procurorului B.A., care avea în supraveghere dosarul penal cu numărul 64/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești.

Prin Procesul-verbal din data de 15 iulie 2003 inculpatul a început urmărirea penală față de V.F., V.S. și I.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. și 25 C. pen. rap. la art. 291 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 290 C. pen.

Prin Referatul de terminare a urmăririi penale nr. 0056 din 31 iulie 2003 inculpatul A.D. a propus trimiterea în judecată a lui V.F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen., încetarea urmăririi penale față de V.F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. și față de I.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., întrucât ar fi intervenit prescripția răspunderii penale. Totodată a propus, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a lui V.S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen.

Prin Ordonanța cu numărul 64/P/2003, din data de 02 octombrie 2003, prim procurorul B.A. a dispus încetarea urmăririi penale față de I.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. și față de V.F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. Totodată a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui V.F. și V.S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen.

Fiind nemulțumit de soluția dispusă de către prim procurorul B.A., I.I. s-a deplasat la biroul acesteia unde a purtat o discuție în contradictoriu cu susnumita pe tema soluției dispuse în cauză.

Ulterior, I.I. s-a întâlnit și cu inculpatul care i-a restituit denunțătorului suma de 2.000 euro, ce i-ar fi fost înapoiată de prim procurorul B.A., în ideea că nu a dispus trimiterea în judecată a lui V.F. și V.S. în dosarul nr. 64/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești.

Suma de 3.000 euro primită de inculpatul A.D. de la I.I. nu i-a mai fost restituită denunțătorului.

În ceea ce privește soluția dispusă de prim procurorul B.A. în dosarul nr. 64/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești, aceasta a fost infirmată de către Tribunalul Maramureș, care prim Decizia penală nr. 187/A din 20 iunie 2007 pronunțată în dos. nr. 17061100/2007 a dispus condamnarea inculpatei V.F. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la uz de fals și V.S. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. Acestora li s-a aplicat amenda penală în cuantum de 1.000 RON.

Decizia Tribunalului Maramureș a rămas definitivă prin Decizia nr. 641/R/2007 emisă în dosarul nr. 1706/100/2007 de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Inculpatul A.D. a dat declarații în fața organelor de urmărire penală numai în calitate de făptuitor, iar după începerea urmăririi penale acesta și-a exercitat dreptul de a nu da declarații în cauză.

În fața instanței de judecată inculpatul, prin apărătorul său a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen. în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În susținerea apărărilor formulate inculpatul a solicitat în primul rând să se dispună înlăturarea înregistrărilor efectuate în cauză întrucât acestea nu întrunesc cerințele art. 91 C. proc. pen. iar pe de altă parte să se constate că depoziția denunțătorului nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză pentru a se putea stabili starea de fapt.

Instanța de fond a reținut că apărările formulate de inculpat sub acest aspect sunt neîntemeiate.

Astfel, s-a reținut că depozițiile denunțătorului se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză fiind probată atât împrejurarea remiterii sumei de bani de către denunțător cât și întâlnirile ulterioare existente între denunțător și inculpat. Despre împrejurarea remiterii sumei de bani avea cunoștință și martorul N.F., iar discuțiile dintre acesta și denunțător cu privire la aceeași împrejurare, a remiterii banilor, au fost auzite și de martorul I.I., ginerele denunțătorului.

S-a arătat că, deși inculpatul a afirmat că nu are nicio legătură cu aspectele relatate de denunțător în autodenunț, conduita adoptată de acesta, ulterior citării la organele de urmărire penală este de natură să infirme aceste susțineri. Astfel între inculpat și denunțător a avut loc o întâlnire la ferma acestuia din urmă în data de 10 septembrie 2006 . Din probele existente la dosarul cauzei rezultă că inculpatul, după plecarea sa de la fermă a revenit în scurt timp și i-a solicitat denunțătorului să meargă la N.F. în Borșa pentru a vedea dacă acesta a fost citat la DNA. Împrejurarea că după prima discuție inculpatul a revenit la fermă unde a discutat din nou cu I.I. este confirmat de martorul R.I. De asemenea, discuțiile dintre cei doi au fost înregistrate de denunțător iar din conținutul înregistrărilor rezultă că discuțiile au fost purtate pe marginea remiterii sumei de 5.000 euro și a audierii la DNA.

Susținerea inculpatului potrivit căreia înregistrările efectuate în cauză nu întrunesc cerințele prevăzute de art. 91 C. proc. pen. a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.

S-a arătat că, la data de 8 septembrie 2006 s-a procedat la ridicarea a trei minicasete audio ce conțineau înregistrări ale unor convorbiri ambientale purtate de denunțător cu B.A., cu un judecător și cu inculpatul. La data de 12 septembrie .2006 a fost ridicată de la denunțător o înregistrare ambientală din 10 septembrie 2006 ce conținea o convorbire purtată de acesta cu A.D. De asemenea, la 12 septembrie 2006 a fost emisă o ordonanță provizorie de interceptare a convorbirilor purtate în mediul ambiental de inculpat cu I.I. iar ulterior s-a dispus confirmarea acestei măsuri prin încheierea nr. 17/2006 a Curții de Apel Cluj.

Toate probele menționate au fost efectuate în cuprinsul actelor premergătoare ulterior fiind încheiat Procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare din 6 octombrie 2009. Înregistrările efectuate în cauză respectă cerințele prevăzută. de art. 911 C. proc. pen. respectiv 916 C. proc. pen. astfel că susținerile inculpatului s-a apreciat că sunt nefondate.

II. La data de 12 aprilie 2006 organele de cercetare penală din cadrul Poliției orașului Dragomirești au început urmărirea penală față de M.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., existând suspiciune a că asigurarea obligatorie auto internațională pe care a prezentat-o lucrătorilor de poliție la momentul în care a fost oprit în trafic ar fi fost falsă. Dosarul în care era cercetat M.A. a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești sub numărul 85/P/2006. Ofițerul de poliție judiciară care efectua acte de cercetare penală în acea cauză era sub inspectorul de poliție I.D.G. de la Poliția orașului Dragomirești, dosarul aflându-se sub supravegherea prim procurorului B.A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești.

În cursul lunii aprilie 2006, după începerea urmăririi penale față de M.A., prim procurorul B.A. a pretins de la acesta, prin intermediul subinspectorului de poliție I.D.G., suma de 300 euro, pentru a-i da o amendă administrativă în dosarul în care acesta era cercetat penal.

După ce sub inspectorul I.D.G. i-a comunicat lui M.A. solicitarea formulată de prim procurorul B.A., acesta l-a încunoștințat pe inculpatul A.D., care la acel moment avea gradul profesional de subcomisar și ocupa funcția de șef al Poliției orașului Dragomirești, și i-a relatat faptul că prim procurorul a cerut mită de la M.A.

Deși i s-a adus la cunoștință această situație, inculpatul, în calitatea pe care o avea, cu rea credință, nu a luat nicio măsură și a omis să încunoștințeze de îndată procurorul sau alt organ de urmărire penală ori șeful ierarhic așa cum prevăd codul de procedură penală și Legea privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție precum și Legea 360/2002 privind statutul polițistului (art. 41 lit. g)).

Audiat în cursul urmăririi penale, A.D. a avut o atitudine nesinceră, încercând să creeze impresia că a fost în eroare în sensul că deși subinspectorul I.D.G. i-a adus la cunoștință la momentul respectiv că prim procurorul B.A. i-a spus că pe M.A. l-ar costa 300 euro amenda administrativă el nu și-a dat seama că ar fi vorba de mită ci a considerat că ar fi vorba de cuantumul amenzii. Aceleași aspecte au fost susținute de inculpat și cu ocazia audierii sale în calitate de martor în dosarul 35/P/2006 în care era cercetată B.A.

S-a arătat că apărarea formulată de inculpat este infirmată de probele administrate în cauză.

Astfel, I.D.G. a susținut în mod constant faptul că i-a spus inculpatului A.D. că prim procurorul B.A. i-a cerut lui M.A., prin intermediul său, suma de 300 euro pentru a-i da o soluție favorabilă în cauză.

Cu privire la aceste aspecte I.D.G. a adoptat aceeași poziție și în momentul în care a fost audiat în calitate de învinuit în dosarul nr. 35/P/2006.

Mai mult, I.D.G. a precizat că i-a cerut inculpatului A.D. să îi ia dosarul sau să-i transmită prim procurorului B.A. că nu vrea să fie implicat în asemenea activități, însă acesta i-a solicitat să își continue activitatea de cercetare penală în cauză, să propună soluția legală și să nu mai ia legătura cu B.A.

Martorul a declarat că nu mai reține dacă inculpatul A.D. i-a spus că B.A. a mai procedat în acest fel, însă "la nivel de zvon public", se cunoștea că B.A. percepe mită de la persoanele cercetate" .

S-a reținut că afirmațiile inculpatului A.D. potrivit cărora ar fi înțeles că era vorba de cuantumul amenzii și nu de o sumă de bani solicitată în mod necuvenit sunt contrazise chiar de propriile declarații. Astfel, inculpatul a precizat că, după ce I.D.G. l-a încunoștințat despre acea situație, i-a solicitat subordonatului său să nu-i comunice lui M.A. să meargă la procuror și să nu mai ia legătura cu acesta ci doar să-l citeze la momentul prezentării dosarului la procuror.

Mai mult, în declarația pe care a dat-o la data de 08 iunie 2006, inculpatul A.D. a precizat că din momentul în care I.D.G. i-a adus la cunoștință aspectele mai sus menționate, i-a interzis ca de la acea dată să i-a legătura cu M.A. pentru a-și "proteja ofițerul".

Or, în ipoteza în care a luat "măsuri" pentru a-și proteja subordonatul rezultă în mod indubitabil că inculpatul a înțeles foarte clar că suma de 300 euro reprezenta mită și nu cuantumul amenzii administrative cum a susținut în mod nereal.

De altfel, în condițiile în care suma de 300 euro reprezenta cuantumul amenzii, nu s-ar fi justificat din partea unui comandant de poliție să-i impună subordonatului său, care efectua acte de cercetare într-un dosar în care era începută urmărirea penală, să nu mai ia legătura cu învinuitul sau cu procurorul care supraveghea cauza.

Totodată s-a avut în vedere și poziția adoptată de I.D.G. în fața inculpatului A.D. care nu a fost una obișnuită, ci a solicitat ca dosarul să-i fie repartizat altei persoane întrucât nu dorea să fie implicat în activitatea infracțională desfășurată de B.A.

Or, în cazul în care I.D.G. i-ar fi relatat susnumitului că B.A. i-ar fi spus că urmează să îi aplice lui M.A. pentru fapta comisă o amendă administrativă în cuantum de 300 euro în echivalent RON, acesta nu ar fi avut niciun motiv întemeiat să îi transmită acest lucru lui M.A. și nici să îi raporteze de îndată șefului său cu scopul de a i se lua dosarul pentru a nu mai continua să efectueze cercetările în cauză.

III. În data de 27 aprilie 2006 D.N.A. - Serviciul teritorial Cluj a început urmărirea penală față de fostul prim procuror B.A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reținându-se că a pretins mită de la M.A. pentru a-i da o soluție favorabilă în dosarul numărul 85/P/2006.

La data de 12 iunie 2006 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de aceasta. În aceiași cauză s-a început urmărirea penală și față de I.D.G. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în raport de fapta de mai sus.

În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a reținut că, pe parcursul desfășurării urmăririi penale față de prim procurorul B.A., inculpatul A.D., în cursul lunii mai 2006, profitând de funcția pe care o avea, a urmărit să o favorizeze pe susnumita, încercând să-l determine pe subordonatul său, subinspectorul I.D.G., să își schimbe declarația pe care o dăduse în fața organelor de urmărire penală, în sensul de a declara că în momentul în care prim procurorul ar fi specificat că pe M.A. amenda administrativă l-ar costa 300 euro, a avut în vedere cuantumul amenzii și nu folosul necuvenit.

Cu ocazia audierii, în faza actelor premergătoare, inculpatul A.D. a negat că a încercat în vreun fel să o favorizeze pe B.A.. Acesta a declarat că pe parcursul derulării urmăririi penale nu i-a sugerat niciodată lui I.D.G. să își schimbe declarațiile în favoarea lui B.A. ci, doar a discutat cu acesta în legătură cu cazul respectiv.

S-a apreciat de către instanța de fond că materialul probator administrat în cauză nu confirmă, dincolo de orice dubiu, existența infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.

Astfel, potrivit declarației martorului I.D.G. acesta a purtat o discuție cu inculpatul A.D. referitoare la suma de 300 de euro cerută de B.A. Martorul nu a putut preciza însă dacă inculpatul i-a sugerat să declare în fața organelor de urmărire că la momentul în care B.A. a precizat că amenda este în cuantum de 300 de euro a avut în vedere cuantumul amenzii și nu folosul necuvenit. Tot în cuprinsul declarației formulate în cursul urmăririi penale martorul amintit a precizat că nu reține ca inculpatul A. să-i fi solicitat să își schimbe declarația formulată la DNA.

Aceeași poziție constantă a avut-o martorul I.D.G. și în fața instanței de judecată susținând că nu poate preciza cu certitudine dacă inculpatul i-a solicitat să dea declarație în sensul că suma de 300 euro era de fapt cuantumul amenzii administrative.

Chiar dacă înregistrarea ambientală a discuțiilor dintre I.D.G. și A.D. din 10 mai 2006 relevă existența unor discuții legate de suma de 300 euro, în cauză nu s-a reținut existența infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 întrucât înregistrarea ambientală nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză iar declarația martorului I.D.G. nu conține date pe baza cărora s-ar putea reține existența acestei infracțiuni.

Ca atare instanța a apreciat că infracțiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru comiterea căreia a fost trimis în judecată inculpatul nu există, iar soluția ce se impune în cauză este cea prevăzută de art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. pen.

Starea de fapt expusă rezultă din cuprinsul următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare, denunț formulat de către I.I.; declarații învinuit A.D.; declarații I.I.; declarație martor N.F.I.; declarație martor R.I.; declarații martor I.V.; declarații martor I.I.; declarație martor T.G.; declarație B.A.; procese-verbale de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental de I.I. cu învinuitul A.D. și B.A., convorbiri înregistrate de către denunțător; proces-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental de I.I. cu învinuitul A.D., convorbiri înregistrate de organele de urmărire penală; declarații martor I.D.G.; procese-verbale de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental de I.D.G. cu învinuitul A.D.; procese-verbale de ridicare a unor casete audio de la I.I., autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice și a celor purtate în mediu ambiental și încheiere emisă de instanța de judecată; ordonanță de interceptare cu titlu provizoriu a unor convorbiri telefonice și purtate în mediu ambiental; listing telefonic; copie a dosarului penal nr. 76/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești; extras de pe fișa postului învinuitului A.D. cu principalele atribuții de serviciu.

Pe baza tuturor probelor administrate în cauză instanța a reținut următoarele:

În cauză s-a reținut săvârșirea de către inculpat a formei speciale a infracțiunii prev. de art. 262 C. pen. rap. la art. 25 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 și nu infracțiunea prev. de art. 263 C. pen. deoarece omisiunea sesizării, cu rea credință, a organelor judiciare se referea la comiterea de către anumite persoane a unei infracțiuni de corupție, despre care învinuitul a luat cunoștință de la un subordonat al său, în exercițiul atribuțiilor de serviciu respectiv în calitate de șef al Poliției orașului Dragomirești.

Totodată în calitatea pe care o deținea, inculpatul avea, potrivit fișei postului atribuții de control, cu privire la activitatea desfășurată de lucrătorii de poliție din subordinea sa, atribuții de control care aveau un caracter permanent. Faptele de corupție comise de prim procuror și de I.D.G. vizau o cauză penală ce era instrumentată de către instituția pe care inculpatul o conducea și de activitatea căreia răspundea în mod direct.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor stabilite instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de dispozițiile speciale, gradul de pericol social al faptelor săvârșite dar și persoana inculpatului. S-a reținut că, deși inculpatul a avut o poziție constantă de nerecunoaștere a faptelor comise în pofida probelor de la dosar iar după începerea urmăririi penale s-a prevalat de dreptul său de a nu da declarații în cauză, acesta a avut, până la data comiterii faptei o conduită corespunzătoare, este căsătorit și are un copil. De asemenea, actele medicale depuse la dosarul cauzei confirmă existența unor probleme de natură medicală cu care se confruntă inculpatul.

Toate aceste aspecte au condus la concluzia că, în cauză se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

În consecință instanța a apreciat că o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. c) C. pen. respectiv 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de nedenunțarea unor infracțiuni prev. de art. 262 alin. (1) C. pen. raportat la art. 25 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 vor fi de natură să asigure reeducarea inculpatului.

În temeiul art. 33, 34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. c) C. pen..

Având în vedere pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Cu ocazia audierilor, I.I. a solicitat să i se restituie suma de 3.000 euro pe care i-a remis-o inculpatului A.D. în cursul anului 2003.

În temeiul art. 255 alin. (3), (5) C. pen. raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000, instanța a dispus restituirea către I.I. a sumei de 3.000 euro sau echivalentul în RON la data plății deoarece acesta s-a autodenunțat înainte ca organele de urmărire penală să se fi sesizat în cauză cu privire la această infracțiune.

În temeiul art. 189 și 191 C. pen. s-a stabilit onorariu avocațial parțial în favoarea Baroului Cluj în sumă de 100 RON, sumă ce va fi avansată din FMJ și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Procurorul a criticat soluția pentru greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. b) C. pen. anterior și pentru greșita reținere a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. anterior - art. 76 C. pen. anterior în cazul infracțiunii prev.de art. 254 C. pen. anterior rap.la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și nedenunțarea unor infracțiuni, prev. de art. 262 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 25 alin. (4) din Legea nr. 78/2000.

În expunerea scrisă a motivelor de recurs, se arată de către procuror că pe parcursul desfășurării urmăririi penale față de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești B.A., inculpatul A.D., în luna mai 2006, profitând de funcția pe care o avea, a urmărit să o favorizeze pe aceasta, încercând să-l determine pe subordonatul său, subinspector I.D.G. să-și schimbe declarația inițială din fața organelor de urmărire penală în sensul de a declara că în momentul în care prim-procurorul anchetat ar fi specificat că pe M.A. (denunțător) amenda administrativă l-ar costa 300 euro, a avut în vedere cuantumul amenzii și nu folosul necuvenit.

Se consideră că soluția de achitare este rezultatul unei greșite aprecieri a probelor cauzei - declarație martor I.D.G., înregistrările ambientale I.D.G. - inculpat A.D.

În acest sens s-a arătat că declarația lui I.D.G., atât în calitate de învinuit cât și de martor, confirmă acuzația adusă inculpatului A.D., iar susținerile potrivit cărora inculpatul ar fi înțeles că era vorba de cuantumul amenzii și nu de o sumă de bani solicitată necuvenit sunt contrazise de materialul probator administrat în cauză, inclusiv de propriile declarații ale inculpatului.

S-a menționat că inculpat a afirmat că după ce I.D.G. l-a încunoștințat despre modul în care proceda procurorul B.A., inculpatul i-a cerut subordonatului său să nu-i comunice lui M.A. să meargă la procuror și să nu mai ia legătura cu B.A., ci doar să-l citeze pe acesta la momentul prezentării dosarului la procuror.

Or, în ipoteza în care inculpatul a luat măsuri pentru a-și proteja subordonatul, rezultă în mod indubitabil că inculpatul a înțeles foarte bine că suma de 300 euro reprezintă mită și nu cuantumul amenzii administrative cum acesta a susținut nereal.

Totodată, procurorul subliniază că se impune a fi avută în vedere și poziția adoptată de I.D.G. în fața inculpatului A.D., împrejurarea că acesta i-a solicitat să i se ia acel dosar întrucât nu dorea să fie implicit în activitatea infracțională derulată de B.A.

În sprijinul concluziei că inculpatul a știut că nu era vorba de o amendă administrativă, ci de o sumă de bani pretinsă cu titlu de mită se evocă conținutul înregistrărilor ambientale a discuțiilor purtate de inculpat cu subordonatul I.D.G. la data de 10 mai 2006, când inculpatul a încercat să-i inducă acestuia convingerea că o schimbare de poziție i-ar fi favorabilă, în sens contrar, Direcția Națională Anticorupție putând a-l cerceta pentru complicitate la luare de mită.

Se apreciază că în concret inculpatul a profitat de poziția procesuală avută la acea dată de I.D.G., dar și de faptul că îi era acestuia șef ierarhic superior, de lipsa de experiență a lui I.D.G. în practica de cercetare penală.

În opinia procurorului, din înregistrarea ambientală rezultă că cei doi nu au avut o simplă discuție pe marginea dosarului în care era cercetată B.A. și soțul acesteia, ci inculpatul a încercat să pună o anumită presiune psihică asupra subordonatului pentru a-l determina să adopte o anumită atitudine față de organele de urmărire penală în interesul favorizării magistratei.

În referire la critica purtând asupra omisiunii primei instanțe de a aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturi,or prev.de art. 64 lit. b) C. pen. anterior pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, se arată că în raport cu natura și gravitatea infracțiunii, consecințele acesteia, se impunea aplicarea unei asemenea interdicții, existând nedemnitate în exercitarea dreptului de a ocupa o funcție precum cea pe care inculpatul A.D. o ocupa.

Referitor la critica privind individualizarea pedepsei și stabilirea modalității de executare, reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciar, procurorul evidențiază că probele administrate în cauză sunt de natură a reliefa un comportament general neconform al inculpatului. Într-un asemenea context în care ofițerul de poliție era implicat în acțiunile denunțătorului, îl sprijinea pe acesta pentru rezolvarea unor probele juridice, urmărind obținerea unei sume de bani într-o manieră ilicită, se consideră că prima instanță nu a valorificat în procesul de individualizare toate elementele ce caracterizează fapta și autorul ei.

În viziunea procurorului, în considerentele sentinței atacate nu se regăsesc argumente convingătoare cu privire la necesitatea reținerii art. 74 lit. a) C. pen. anterior, la alegerea unei modalități de executare a pedepsei neprivative de libertate, ceea ce face ca perspectiva reeducării inculpatului, a corijării conduitei sale să fie incertă în lipsa unei sancțiuni care, prin forța cu adevărat punitivă, să determine atingerea scopurilor legale ale pedepsei.

În concluzie, s-a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în cauză și schimbarea modalității de executare prin stabilirea regimului de detenție a pedepsei.

Recurentul inculpat, prin apărătorul său ales, a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție achitarea sa pentru infracțiunea de luare de mită, în raport cu art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. a) C. proc. pen. și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 261 alin. (1) C. pen. anterior rap.la art. 25 alin. (4) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 262 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 25 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 apărarea a cerut să se constate intervenită prescripția specială a răspunderii penale, context în care ar urma a se dispune încetarea procesului penal.

Astfel, se apreciază că sentința penală atacată este netemeinică și nelegală în ceea ce privește greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și nedenunțarea unor infracțiuni.

Apărarea arată că pentru a dispune condamnarea inculpatului A.D., instanța de judecată a considerat că declarațiile denunțătorului se coroborează cu declarațiile martorilor, fiind probat în cauză că s-a remis suma de bani, invocându-se în acest sens și înregistrările ambientale. Inculpatul a contestat încă de la început toate înregistrările existente la dosarul cauzei, întrucât prezintă ștersături, adăugiri, fiind în fapt o compilație a denunțătorului.

În expunerea situației de fapt apărarea arată următoarele:

La data de 22 iunie 2006 numitul I.I. a formulat un denunț în cadrul dosarului nr. 36/P/2006 în care susținea că în cursul anului 2003 ar fi dat mită procurorului B.A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești. În cuprinsul denunțului acesta a arătat că a ajuns la procurorul B.A. prin intermediul judecătorului B. care i-ar fi spus să ia legătura cu doamna procuror, (judecător care decedase între timp).

Obiectul dosarului 36/P/2006 era cercetarea procurorului B.A. pentru săvârșirea unor fapte de corupție.

Cu ocazia audierilor ulterioare acesta a revenit și a arătat că în fapt ar fi oferit mită procurorului B.A. prin intermediul ofițerului de caz A.D. pentru a se dispune trimiterea în judecata a lui V.S. și alții care erau cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals.

Pentru a-și putea susține depoziția acesta a depus o serie de înregistrări personale efectuate cu mai multe persoane, dintre care: inculpatul, procurorul, judecătorul și altele.

În aceste condiții s-a disjuns cauza formându-se dosarul 76/P/2006 și s-a dispus efectuarea unor acte premergătoare față de făptuitorul A.D.

Martorul N. la care face referire instanța de judecata în considerentele hotărârii a fost audiat prima și ultima dată la data de 29 septembrie 2006 în cadrul dosarului nr. 76/P/ 2006.

Acesta a arătat că a fost angajat în cadrul firmelor denunțătorului în perioada 1999 - 2003. Cu acest prilej a constatat că șeful său, denunțătorul, care achiziționa des terenuri, ar avea probleme cu unul dintre terenuri, respectiv era revendicat.

N.F. arata ca el este cel care ar fi constatat că actul folosit de cei care revendicau, familia S., ar fi fals prin inserarea unei ștampile de la fostul CAP - Săliștea de Sus.

Tot acesta a arătat că personal ar fi redactat plângerea penală în numele lui I.I. împotriva lui V.S. și alții sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals prin virtutea calității sale de jurist. În vederea formulării plângerii, acesta a arătat că ar fi făcut demersuri la Primăria din Săliștea de Sus de unde ar fi obținut procesul-verbal de preluare a inventarului CAP-ului de unde rezulta că ștampila instituției nu ar fi fost niciodată predată, aspect care i-a ridicat suspiciuni că actul ștampilat este fals.

N.F. a arătat că I.I. s-ar fi plâns că procurorul de caz B.A. cât și ofițerul de cercetare i-ar fi cerut sume de bani pentru instrumentarea dosarului (din câte retine aspectele s-au întâmplat în anul 2003).

Tot acesta a arătat că l-a sfătuit pe I.I. să înregistreze convorbirile cu aceștia și mai mult chiar ar fi ascultat o înregistrare din care rezulta că "aceștia recunoșteau că au primit banii."

În susținerea condamnării instanța de fond a făcut trimitere și la declarația martorului R.I., cumnatul denunțătorului, care a arătat că l-ar fi văzut pe inculpat purtând o discuție cu denunțătorul I.I. în incinta fermei denunțătorului, discuție despre care I.I. i-ar fi precizat în zilele următoare că avea legătura "cu niște bani pe care i-ar fi dat acestuia" însă nu-și amintește în ce împrejurări.

Alături de susținerile denunțătorului, confirmate în opinia instanței de juristul acestuia și de cumnatul său, instanța a reținut și existenta unor înregistrări ambientale, fără să indice cel puțin care ar fi acestea și motivul pentru care le consideră legale, concludente, pertinente și utile cauzei.

În finalul motivării în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, instanța a concluzionat că pornind de "la conduita inculpatului" ulterior citării de către DNA, a considerat că aceasta este de natură să infirme susținerile acestuia și să conducă la confirmarea susținerilor denunțătorului.

Instanța a respins susținerile inculpatului strict pe baza unei conduite, nicidecum pe baza probatoriului administrat în cauză.

S-a arătat că în prezenta cauză denunțul numitului I.I. nu se coroborează cu alte probe fie ele legal sau nelegal administrate după cum urmează:

Potrivit art. 254 alin. (1) C. pen. luarea de mită constă în fapta funcționarului care direct sau indirect pretinde, ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge în scopul de a îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Din analiza textului incriminator rezultă că prima modalitate de săvârșire a infracțiunii constă în fapta subiectului activ de a pretinde bani sau alte foloase.

A pretinde cuiva înseamnă a cere cuiva în mod stăruitor, respectiv să formuleze o anumită pretenție.

Or, conform denunțului înregistrat la data de 28 iunie 2006, I.I. a arătat "de la postul de politie din Săliștea domnul a fost invitat la politia Dragomirești unde s-o aflat în lucru la început la domnul A. polițist iar apoi la domnul procuror B.A. Deoarece am auzit că aceasta nu dorește să soluționeze cazul am intervenit prin frate judecător B. decedat în prezent care m-o pus în legătură cu procuror B.A.

Am discutat cu procuroarea când aceasta era de serviciu și i-am spus să facă dreptate și să cerceteze falsul că eu am să-i plătesc oricât afirma.

Să precizeze ce sumă de bani ii voi da ea nu o refuzat oferta mea de bani și mi-o spus că va soluționa dosarul penal. Eu i-am zis să-i spună lui domnu judecător B. cât îmi cere.

După un timp, circa 1 lună, două, judecătorul mi-o spus că o vorbit cu procuroarea și mă costa 2000 de euro. I-am dat suma de 2000 euro la judecător dar după circa o luna judecătorul m-o chemat la el la judecătorie în biroul lui și mi-a spus că procuroarea mi-a trimis banii înapoi în plic.

Eu am intervenit dar escroaca asta mi se pare ca a luat o suma mai mare de bani de la numitul V.S. cu care se are mai bine deoarece acesta a mai avut procese penale.

Cu ocazia discuției avute cu procuroarea am înregistrat unele convorbiri pe o casetă pe care eu o scot și o s-o depun la organul de constatare.

Menționez după cum mi sus precizat aceeași sumă de două mii de euro ... numai doamnei procuror B.A. și când mi-a înapoiat în plic și mi-o zis ți-o trimis asta banii înapoi."

La data de 08 septembrie 2006 numitul I.I. a fost audiat în calitate de făptuitor în dosarul 35/P /2006.

La aceeași data în dosarul nr. 35/P/.2006 a fost emisă Rezoluția de Disjungere a cauzei cu privire la autodenunțul formulat de I.I. și înregistrarea sa separată ca dosar penal, formându-se dosarul 76/P/2006.

Cu aceasta ocazie acesta a revenit asupra denunțului înregistrat, în sensul că ar fi acordat suma de 5.000 euro în două tranșe inculpatului A.D. iar nu judecătorului. A arătat că doamna procuror i-ar fi spus că dosarul se afla la politia Dragomirești, la domnul A.D., cu indicația că acesta va da soluția în cauză. În acest context denunțătorul a afirmat că ar fi mers în audiență la inculpat pentru a se interesa de stadiul cercetărilor. I.I. a afirmat că avea cunoștința de la lucrătorul politie care s-a ocupat inițial de dosar că nu ar avea nicio șansă să-i fie soluționat corect dosarul dacă nu intervine în sensul de a-i da bani procuroarei motiv pentru care a susținut că i-ar fi spus inculpatului că este dispus să-i ofere procuroarei B.A. și lui suma de 5000 euro în scopul de a da o soluție corectă în cauză. Denunțătorul a afirmat că inculpatul nu l-ar fi dezaprobat.

Având în vedere acest aspect I.I. a susținut că s-ar fi deplasat la poliție la A. având asupra sa 3.000 euro pe care i-a înmânat în birou fără să fie altcineva de față. Ulterior tot denunțătorul a arătat că la un interval de 3 - 4 luni ar fi remis suma de 2000 euro inculpatului A. cu ocazia unei întâlniri pe drumul dintre Săliștea de Sus și Dragomirești.

I.I. a susținut că suma de 2000 euro ar fi fost pentru procurorul de caz B.A.

Tot acesta a arătat că ar fi aflat de la inculpat că procurorul a dat o soluție de scoatere față de persoanele împotriva cărora a formulat plângerea, ocazie cu care i-ar fi restituit într-un plic suma de 2000 euro din partea procuroarei. În susținerea afirmațiilor sale a arătat că ar fi înregistrat toate aceste convorbiri iar inculpatul A. s-ar fi oferit să restituie așa zisa sumă de 3000 euro care ar fi fost destinată lui. Mai mult a afirmat că ar fi înregistrat toate aceste discuții, atât cele când s-au solicitat sumele de bani cât și discuțiile ulterioare.

Pentru prima dată cu această ocazie a indicat persoana care ar putea confirma poziția sa, respectiv martorul N.F. fost jurist al său care cunoaște detaliile și ar fi ascultat cele 3 înregistrări.

Cu ocazia audierii sale la data de 14 septembrie 2006 în dosarul 76/P/2006 - disjuns din dosarul 35/P/2006, I.I. a arătat că ar fi fost contactat de către inculpat care i-a adus la cunoștința că a fost citat la DNA. Denunțătorul și de această dată a afirmat că ar fi înregistrat convorbirea purtată la ferma sa cu inculpatul și că la acea dată nu ar fi vrut să recunoască inculpatului că a formulat un autodenunț în ceea ce-l privește ci ar fi susținut că a formulat un denunț împotriva procuroarei B.A. și împotriva judecătorului B.

Cu această ocazie făptuitorul a precizat: "deși A.D. susține acum că el nu mi-a cerut banii și eu din proprie inițiativa i-am dat, lucrurile stau altfel în sensul că încă de la început de când dosarul a fost preluat de el sa îi facă treaba. S-a plâns că este mult de lucru în cauză ... în aceste condiții am trecut la negocieri și m-am arătat dispus să plătesc cât trebuie pentru rezolvarea dosarului în mod corect. De altfel, după ce i-am dat prima tranșă din suma de 3000 euro acesta a început să lucreze în cauză.".

- aceasta afirmație este interesantă cu atât mai mult cu cât niciodată A.D. nu a avut o poziție în acest sens prin care să susțină că ar fi acceptat sume de bani ... această afirmație a denunțătorului putea fi făcută doar în contextul în care organele de urmărire penală cu ocazia reaudierii i-ar fi precizat că A.D. ar avea o astfel de poziție. Chiar și din așa zisele interceptări ambientale, cu ștersături ș adăugiri nu rezultă o astfel de susținere din partea inculpatului.

Într-un târziu la data de 27 noiembrie 2006 I.I. a arătat în completarea declarației că "și-a adus aminte" că suma de 3000 euro ar fi împrumutat-o de la numitul I.V. din Săliștea de Sus, sumă pe care ar fi împrumutat-o în vara anului 2003. Tot cu aceasta ocazie și-a adus aminte că și ginerele său I.I. ar cunoaște de