ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1322/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 8 din 22 ianuarie 2009, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționara SC K.U.V.O. împotriva rezoluției din 9 noiembrie 2007 dată în dosarul nr. 47/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori B.B., A.S., Z.L. de la Judecătoria Vaslui sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248, art. 249 alin. (1), art. 289 alin. (1), art. 264, față de subinspector IPJ Vaslui B.I. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246, art. 242 alin. (1) și (3), art. 272, art. 247, art. 248, art. 249 alin. (1) C. pen., față de comisar șef poliție IPJ Vaslui, Z.M.

sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246, art. 247, art. 248, art. 249 alin. (1), art. 289 alin. (1) C. pen. și față de inspector IPJ Vaslui N.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246, art. 247, art. 248, art. 249 alin. (1) C. pen. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență următoarele: La data de 19 mai 2005, O.I., cetățean german a formulat plângere penală împotriva lui F.M. solicitând tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215, art. 288, art. 290, art. 291 și art. 292 C. pen. În motivarea sesizării, s-a arătat că în decembrie 2000 F.M. s-a deplasat în Germania, pentru a achiziționa un autoturism marca „Mercedes”. Aici l-a cunoscut pe O.I.

care l-a ajutat, în sensul că acesta a lansat comanda, l-a achiziționat pe numele său, a contractat la cererea lui F.M. un împrumut la bancă, cu care a achitat autoturismul la momentul ieșirii din fabricație, convins că i se vor restitui banii. Autoturismul a fost încredințat în baza unui contract de leasing folosit de F.M., introdus în țară în baza unor acte false, și fără să-și achite obligațiile financiare ce însumau la data plângerii 37881 Euro. Actele premergătoare efectuate în cauză de procuror B.B., nu au confirmat săvârșirea faptelor penale reclamate în plângere între părți existând un litigiu civil, așa încât prin rezoluția din 13 septembrie 2005 dată în dosarul 1074/P/2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. b) C. proc.

pen., soluție confirmată de Judecătoria Vaslui care prin sentința penală nr. 2394 din 27 septembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 4180/2006, a respins plângerea petiționarului și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 923/R din 17 noiembrie 2006 (fila 79 dos. 47/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași). Referitor la dispoziția aceluiași magistrat procuror de a propune conexarea prin referatul din 28 iunie 2005, lucrarea penală nr. 1074/P/2005 la cea înregistrată sub nr. 1211/P/2005, unitate de parchet, la data de 19 mai 2005. Măsura s-a justificat întrucât viza aceleași fapte și aceeași persoană, iar normele procesual penale impun în astfel de situații de conexitate, conexarea numărului mai mare la cel mai mic, împrejurare adusă la cunoștința petiționarului.

Același petiționar, la data de 14 august 2005, a înaintat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, o altă plângere împotriva numitului F.M. reclamând aceleași fapte, plângere care a fost trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui și depusă în dosarul nr. 1074/P/2005. Plângerile astfel conexate au fost examinate sub aspectul tuturor faptelor penale sesizate, așa încât magistratul procuror B.B., a dispus prin rezoluția din 13 septembrie 2005 fără să-și îndeplinească abuziv atribuțiile de serviciu prin actele procesuale dispuse în această fază nepublică a procesului penal. Referitor la magistratul procuror A.S. față de care petiționarul a susținut că a comis abuz în serviciu, constând în aceea că nu a studiat actele, corect s-a reținut în actele premergătoare că nu există date din care să rezultă săvârșirea infracțiunii.

În sensul descris, de amintit că magistratul procuror în exercitarea controlului permis de dispozițiile art. 275-278, a respins ca nefondată plângerea petiționarului împotriva rezoluției dată în dosarul nr. 1074/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, soluție confirmată așa cum s-a expus anterior printr-o hotărâre penală definitivă. Neconfirmată de probe s-a apreciat și susținerea petentului potrivit căreia, procurorul A.S., ar fi săvârșit infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., întrucât nu a dispus înregistrarea plângerii formulată împotriva avocatului C.C. Astfel s-a reținut că în anul 2005, O.I. s-a adresat Parchetului de pe lângă Tribunalului Vaslui cu plângere, ce a fost înregistrată la 23 mai 2005 la această unitate de parchet sub nr. 1001/VIII/1.

De aici a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui și înregistrată sub nr. 667/VIII/1 din 25 octombrie 2005 și pentru verificarea faptelor sesizată, înaintată Poliției Municipiului Vaslui. Întrucât cercetările penale efectuate de organele care au fost sesizate nu au identificat niciun indiciu din care să rezulte săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), art. 291, art. 292 C. pen., de către pretinsul făptuitor, C.C., la data de 4 septembrie 2006, cauza a fost înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, propunere însușită de magistratul procuror Z.L. la 5 septembrie 2006. Soluția dispusă a fost menținută prin rezoluția nr. 1455/II/2 din 15 decembrie 2006 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, în cadrul procedurii reglementate de art. 275-278 C. proc.

pen. Ulterior, petiționarul s-a adresat instanței competente Judecătoria Vaslui cu plângere în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. respinsă ca nefondată prin sentința penală nr. 350 din 23 februarie 2007, hotărâre rămasă definitivă prin nerecurare (fila 102 dosar nr. 47/P/2007. Reține prima instanță că niciuna din persoanele reclamate în plângere, magistrații procurori sau ofițeri de poliție în cadrul IPJ Vaslui, nu și-au exercitat abuziv atribuțiile de serviciu, cu prilejul efectuării actelor premergătoare, soluționării dosarelor penale 1074/P/2005, 1121/P/2005 și 436/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, având ca obiect plângerile penale formulate de O.I. în calitate de parte vătămată.

Modul în care au fost înregistrate plângerile sub număr unic sau separat, termenele în care au fost soluționate, apreciat prea scurt de petiționar și rezoluțiile dispuse și menținute de instanța care a efectuat controlul judiciar, nu au putut fi interpretate ca activități exercitate defectuos de nici unul din pretinșii făptuitori, așa încât să prejudicieze petiționarul în calitate de parte vătămată. Împotriva sentinței, petiționara a formulat recurs, susținând prin memoriul depus la dosar nelegalitatea și netemeinicia hotărârii. În opinia recurentei petiționare, există probe care confirmă existența infracțiunilor sesizate, în numeroasele plângeri adresate organelor de urmărire penale, care însă nu au fost examinate.

Soluționând recursul petiționarei, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată nefondată calea de atac. Dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., sunt norme legale în baza cărora se supune unui control judiciar, exclusiv temeinicia rezoluției de netrimitere în judecată. Prima instanță, a apreciat în baza propriului examen, corect asupra acestor aspecte de temeinicie, câtă vreme, actele premergătoare efectuate în verificarea aspectelor sesizate, nu au confirmat existența unor date certe din care să rezulte săvârșirea de către intimați a infracțiunilor sesizate. Aceștia în virtutea atribuțiilor de serviciu, cu respectarea normelor de drept procesual penal au verificat sesizările adresate de O.I., și înregistrate sub numerele anterioare amintite, actele premergătoare, finalizându-se cu soluții de netrimitere în judecată a pretinșilor făptuitori F.M.

sau C.C. Criticile formulate în sensul unei insuficiente activități de cercetare penală, desfășurată de ofițerii de poliție sau procurorii investiți nu pot fi avute în vedere, întrucât, în faza actelor premergătoare, procurorul este singurul în măsură să aprecieze asupra necesității efectuării acestora, sub aspectul felurilor, în raport de natura infracțiunii sesizate, în vederea dispunerii unei soluții. De altfel, rezultă fără dubiu că temeinicia cercetărilor penale efectuate în toate cele trei cauze a fost confirmată de Judecătoria Vaslui care a exercitat un control judiciar asupra rezoluțiilor, pronunțând sentințele penale 2394 din 27 septembrie 2006, 350 din 23 februarie 2007, ambele rămase definitive, fie prin respingerea recursului formulat de O.I., fie prin nerecurare.

Practic, prin prezentele demersuri, petiționara își exprimă nemulțumirea față de modul în care au fost rezolvate plângerile penale care îl vizează pe F.M. și C.C., încercându-se o repunere în discuție a acestora, situație ce nu este permisă de dispoziții legale, câtă vreme au intrat în puterea lucrului judecat. Concluzionând, instanța de fond, temeinic și legal a respins plângerea petiționarei, menținând rezoluția atacată, așa încât recursul va fi respins conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară SC K.U.V.O., prin reprezentant O.I. împotriva sentinței penale nr. 8 din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2009.