ÎCCJ, decizie (scj.ro #83140)

.   Neacordarea daunelor cominatorii. Condiții.

Cuprins pe

materii :

Drept comercial. Obligații comerciale.

Index

alfabetic:

obligații comerciale

-

daune

cominatorii

-

executare

Daunele

cominatorii nu se acordă când este posibilă executarea

obligațiilor în natură, pe cale silită, prin intermediul

executorilor judecătorești, sau de către creditor pe contul

debitorului. De asemenea acestea nu se acordă în situația când refuzul

debitorului de a executa este clar exprimat, situație în care

instanța judecătorească va stabili direct despăgubirea

pentru prejudiciul suferit de către creditor.

ICCJ,

Secția Comercială, Decizia nr.1322 din 7 mai 2009

Reclamanta AVAS a chemat în judecată pârâta SC B.H.

solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie

obligată la efectuarea investiției potrivit clauzei nr.7.8.2 din

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni sub sancțiunea plății

de daune cominatorii de la data rămânerii definitive a hotărârii

judecătorești, precum și la plata echivalentului în lei a sumei

reprezentând penalități de întârziere datorate pentru neîndeplinirea

obligațiilor asumate prin contractul încheiat.

În

susținerea cererii reclamanta a arătat că, prin contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni încheiat între FPS și A.S. SC M. SA

s-a convenit vânzarea pachetului de acțiuni reprezentând un procent

determinat din capitalul social al acestei societăți.

Ca urmare a convenției de cesiune a contractului

arătat încheiat între pârâtă în calitate de cesionar și A.S. SC

M. SA în calitate de cedent a fost încheiat actul adițional nr.2 prin care

s-a convenit completarea punctului 7.8. din contractul inițial, cu

alineatele 7.8.1. și 7.8.2. potrivit cărora investițiile urmau a

se realiza de către cesionari, prin preluarea obligațiilor

contractuale conform anexei.

Din volumul investițional asumat prin contract pârâta a

realizat în anii 2001-2002 investiții rămânând o diferență

nerealizată.

Prin sentința nr.12352 din 30 octombrie 2007, Tribunalul

București, Secția a VI-a comercială, a admis în parte

acțiunea obligând pârâta să efectueze investițiile aferente

anilor 2001-2002, precum și la plata penalităților de întârziere

pentru neîndeplinirea în termen a obligațiilor investiționale

scadente. A fost respins capătul de cerere privind plata daunelor

cominatorii.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut neîndeplinirea

obligațiilor investiționale asumate prin contractul încheiat, cu

sancțiunea penalizatoare prevăzută de clauza penală.

Solicitarea

reclamantei de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii până la

îndeplinirea obligației acesteia de efectuare a investițiilor a fost

respinsă ca neîntemeiată, întrucât există posibilitatea

executării în natură a obligației asumate prin intermediul

executorilor judecătorești, sau de creditoarea reclamantei în contul

debitoarei pârâte.

Împotriva

acestei soluții au promovat apel ambele părți, reclamanta

arătând că nu se poate confunda natura juridică a daunelor

cominatorii care reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului pentru

executarea în natură a obligației, cu amenda civilă la care

creditorul poate apela în momentul în care înțelege să

declanșeze procedura executării civile, sau ca îndeplinirea de

către creditor a obligației în numele și pe seama debitorului.

Criticile

pârâtei fac referire la faptul că instanța de fond nu a luat în

considerație aportul în natură realizat constând în mijloace fixe

amplasate la secțiile de producție precum și în mijloace de transport

indispensabile activității de comercializare a produselor proprii.

De asemenea

pârâta a susținut că, în mod eronat instanța de fond nu a luat

în considerație imposibilitatea practică de continuare a

realizării investițiilor la care s-a obligat datorită faptului

că activele aflate în patrimoniul societății au fost revendicate

și o parte din acestea retrocedate irevocabil foștilor proprietari în

baza Legii nr.10/2001.

Curtea de Apel București, Secția a V-a comercială,

prin decizia nr.253 din 30 mai

2008 a

respins apelurile ca nefondate.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control

judiciar a reținut că pârâta nu putea fi obligată la plata

daunelor cominatorii câtă vreme este în discuție obligația de a

face, fiind posibilă executarea acesteia în natură, iar pârâta

debitoare și-a exprimat în mod expres refuzul de a o executa datorită

imposibilității de realizare a investițiilor. Se puteau acorda

în baza clauzei penale inserate, despăgubiri.

În ce privește apelul pârâtei, s-a reținut că

retrocedarea activelor nu poate fi asimilată unei cauze de forță

majoră care să fi determinat suspendarea obligației de realizare

a investițiilor astfel cum ea a fost asumată prin contractul de

vânzare-cumpărare încheiat.

Împotriva soluției instanței de apel au declarat recurs

ambele părți.

Reclamanta AVAS critică soluția motivat de faptul

că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii

fiind invocate dispozițiile art.304 pct.9 C. proc. civ..

Astfel se susține că trăsătura

esențială a daunelor cominatorii este aceea că ele apar ca un

mijloc de constrângere prin amenințarea pe care o reprezintă, spre

a-l determina pe debitor să-și execute obligația asumată,

fiind un mijloc indirect de asigurare a executării în natură a

obligațiilor, cu posibilitatea de a fi aplicate chiar și în cazul

obligațiilor intuitu personae.

S-a susținut că motivarea instanței de apel în

sensul că nu pot fi acordate daune cominatorii ci despăgubiri în baza

clauzei penale inserate în contractul dintre părți este eronată,

întrucât caracterul celor două instituții este diferit. (...)

Recursul

reclamantei este nefondat.

Daunele

cominatorii reprezintă sume de bani pe care debitorul unei obligații

de a face sau a nu face este obligat prin hotărâre

judecătorească să le plătească creditorului pentru

fiecare zi de întârziere până la executarea în natură a

obligațiilor sale. Acestea constituie un mijloc juridic de constrângere a

debitorului de a-și executa în natură obligația, iar nu un

mijloc de despăgubire a creditorului.

Daunele

cominatorii nu se acordă când este posibilă executarea

obligațiilor în natură, pe cale silită, prin intermediul

executorilor judecătorești, sau de către creditor pe contul

debitorului. De asemenea acestea nu se acordă în situația când

refuzul debitorului de a executa este clar exprimat, situație în care

instanța judecătorească va stabili direct despăgubirea

pentru prejudiciul suferit de către creditor.

În condițiile în care părțile au

fixat în cadrul contractului despăgubirile la care pârâta s-a obligat

pentru fiecare zi de întârziere în executarea convenției, având în vedere

toate daunele și au limitat prin acordul lor de voință,

cuantumul acestora criticile recurentei reclamante sunt nejustificate. (...)