ÎCCJ, decizie (scj.ro #83089)

Acțiune

în pretenții. Capete de cerere distincte. Procedura de conciliere

C.

proc. civ., art. 720

1

În cazul în care printr-o acțiune în pretenții au fost

formulate mai multe capete de cerere, care derivă din același

contract de vânzare-cumpărare acțiuni, nu se poate susține

că pentru o parte dintre acestea procedura de conciliere a fost

realizată, iar pentru cealaltă parte aceeași procedură a

fost formal realizată, clauzele contractului cu privire la executarea

obligațiilor, respectiv la efectuarea investițiilor trebuind să

primească o interpretare unitară și sistematică.

Secția

comercială, Decizia nr. 2152 din 8 iunie 2010

Prin

sentința nr. 3013 din 24 februarie 2009, Tribunalul București,

Secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta AVAS în contradictoriu cu pârâta SC P.R. SA

Brașov; a respins capetele 1,2,3 și 4 din cerere ca prematur

formulată; a obligat-o pe pârâtă să plătească

reclamantei suma de 343.830,80 lei și să transmită reclamantei

un certificat emis de cenzori/auditorul financiar al SC P.R. SA Brașov,

care să confirme corectitudinea sumelor ce trebuie onorate AVAS în temeiul

art. 15 alin. (1) din OUG nr. 115/2003, pentru perioada 26 octombrie 2003 - 26

octombrie 2006.

Instanța

de fond a reținut că reclamanta a încheiat cu P.A. (M.) Sdn. Bhd. un

contract de vânzare-cumpărare acțiuni la 26 septembrie 2003 având ca

obiect pachetul de acțiuni reprezentând 94,271 % din capitalul social.

Prin

actul adițional nr. 5 din 24 februarie 2004 s-a convenit asupra unei

cesiuni prin novație cu schimbare de debitor, calitatea de

cumpărător fiind preluată de SC P.R. SA Brașov cu

drepturile, obligațiile, asigurările și garanțiile

aferente.

Pretențiile

formulate la capătul 5 din cerere s-au apreciat întemeiate, pârâta

recunoscând atât la conciliere cât și prin întâmpinare că

datorează reclamantei suma de 343.830,80 lei, cotă de 15% din

prețul încasat din vânzarea activelor din cadrul parcului industrial

și 10% din chiriile încasate pe o perioadă de trei ani de la data

intrării în vigoare a OUG nr. 115/2003.

În

corelație cu pct. 5 s-a apreciat ca întemeiat și pct. 7 al cererii,

reclamanta fiind îndreptățită să obțină de la

persoanele implicate în procesul de privatizare informațiile și

documentele necesare pentru determinarea cu certitudine a drepturilor sale de

creanță, prevăzute de art. 15 alin. (1) din OUG nr. 115/2003.

Capătul

de cerere nr. 6 s-a apreciat ca neîntemeiat, investițiile efectuate

aferente fiecărui an investițional fiind certificate ca realizate cu

certificatul emis de auditorul SC D.E. SRL Brașov.

Cât

privește capetele de cerere 1,2,3,4, au fost respinse ca prematur

formulate prin încheierea din 9 ianuarie 2010 fiind admisă excepția

prematurității în raport de art. 720

1

C. proc. civ., cu motivarea că nu au fost comunicate de către

reclamantă suficiente date pentru determinarea pretențiilor, purtând

o corespondență formală, vătămarea produsă

pârâtei constând în chemarea precipitată a acesteia în judecată

și nu poate fi înlăturată decât prin anularea formelor de

convocare.

Curtea

de Apel București, Secția a V-a comercială, prin decizia nr. 365

din 29 septembrie 2009, a respins apelul declarat de reclamanta AVAS ca

nefondat, criticile formulate de aceasta cu privire la aplicarea la art. 720

1

C. proc. civ. fiind înlăturate față de caracterul imperativ al

prevederilor art. 720

1

C. proc. civ. S-au respins de asemenea

și criticile cu privire la respingerea cererii de plată a

investițiilor și la modalitatea în care ele au fost realizate.

În

contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta AVAS pentru

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în a cărui dezvoltare a invocat greșita aplicare a prevederilor art. 720

1

C. proc. civ.

A

arătat recurenta că în cuprinsul convocării de conciliere a

detaliat pretențiile solicitate și temeiul legal iar în cauză nu

s-a dovedit existența unei vătămări care să nu

poată fi acoperită decât prin reluarea concilierii.

Totodată,

recurenta a susținut că greșit a fost respins capătul de

cerere privind investițiile în raport de prevederile contractuale

fără a se analiza certificatul nr. 792 din 21 martie 2005 și nr.

3902 din 15 martie 2006.

Intimata

SC P.R. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca

tardiv declarat, nul conform art. 302

1

lit. c)

C. proc.

civ. sau ca nefondat.

A

mai arătat intimata că recursul a fost declarat cu

depășirea termenului de 15 zile și că nu cuprinde motivele

de nelegalitate.

Cu

privire la investițiile la care s-a obligat prin contract a susținut

că acestea au fost efectuate.

Verificând

cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. excepțiile invocate, Înalta Curte a constatat că recursul a fost declarat

în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. în raport de data

comunicării deciziei atacate: 2 noiembrie 2009 și de data

înregistrării recursului: 16 noiembrie 2009 și că cererea de

recurs astfel declarată este întemeiată pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. prin raportare la prevederile art. 720

1

C. proc. civ., situație în raport de care excepțiile invocate au fost

respinse ca neîntemeiate.

Recursul

este fondat.

Instanța

de apel a fost investită cu o cerere în pretenții și în

constatare generată de executarea contractului de vânzare-cumpărare

acțiuni pe care părțile l-au încheiat la 26 septembrie 2003 prin

care se solicită în concret: 1) obligarea la penalități

calculate conform art. 12.10 și datorate ca urmare a neîndeplinirii prevederilor

clauzei nr. 12.3 din contract; 2) penalități calculate conform

clauzei 12.8 și datorate ca urmare a îndeplinirii cu întârziere a

prevederilor art. 12.7 din contract pentru primii trei ani investiționali;

3) penalități datorate ca urmare a neîndeplinirii prevederilor

clauzei 12.11 din contract; 4) penalități calculate până la data

de 30 noiembrie 2007 în conformitate cu clauza nr. 14.5 datorate ca urmare

neîndeplinirii parțiale a prevederilor clauzei 13.1 din contract pentru

anul II investițional; 5) obligarea la plata sumei reprezentând 15% din

încasările din vânzări de active, respectiv 10% din încasările

din chirii din cadrul parcului industrial Roman, aferent perioadei 26 octombrie

2003-26 octombrie 2006, conform art. 15 alin. (1) din OUG nr. 115/2003; 6)

obligarea la efectuarea unui volum de investiții tehnologice asumate prin

clauza 13.1 din contract; 7) obligarea la transferul certificatului emis de

conducerea societății și vizat de cenzorii societății

care să confirme corectitudinea sumelor ce urmează a fi virate.

Cu

privire la primele patru capete de cerere, prin încheierea de

ședință din 9 ianuarie 2009, s-a admis excepția

prematurității în raport de prevederile art. 720

1

C. proc. civ., iar soluția asupra acestora s-a dat prin sentința

tribunalului în sensul respingerii lor ca premature.

Cum

în cauză s-a făcut dovada realizării procedurii de conciliere

prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ. cu procesul-verbal

din 20 februarie 2003, precedată de convocarea transmisă pârâtei în

16 ianuarie 2009 și de răspunsul la acesta al pârâtei cu adresa din

20 februarie 2008, nu se poate susține, decât fără temei,

că procedura de conciliere a fost formal realizată pentru parte din

pretenții.

Astfel

cum se observă, toate capetele de cerere formulate de reclamantă,

respectiv pretențiile, au un izvor comun și anume contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni încheiat de părți la 26

septembrie 2003 așa încât nu se poate susține că pentru parte

din acestea s-a realizat procedura de conciliere iar pentru altă parte,

aceeași procedură a fost formal realizată.

Dată

fiind interdependența pretențiilor solicitate constituite în capete

de cerere distincte, ca urmare a izvorului lor comun și anume contractul

de privatizare ale cărui clauze cu privire la executarea

obligațiilor, respectiv la efectuarea investițiilor trebuie să

primească o interpretare unitară și sistematică, Înalta

Curte în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a admis recursul declarat, a casat hotărârile pronunțate în cauză

și a trimis cauza pentru rejudecare la tribunal pentru soluționare pe

fond.