ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2152/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2152/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra recursului de față, din
actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 3013 din 24 februarie
2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea
formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictor cu pârâta SC P.R. SA BRAȘOV; a
respins capetele 1, 2, 3 și 4 din cerere ca prematur formulată; a obligat-o pe
pârâtă să plătească reclamantei suma de 343.830,80 lei și să transmită
reclamantei un certificat emis de cenzori/auditorul financiar al SC P.R. SA
BRAȘOV, care să confirme corectitudinea sumelor ce trebuie onorate A.V.A.S. în
temeiul art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 115/2003, pentru perioada 26 octombrie
2003 -26 octombrie 2006.
Instanța de fond a reținut că reclamanta
a încheiat cu P.A.M.S.B. un contract de vânzare-cumpărare acțiuni la 26
septembrie 2003 având ca obiect pachetul de acțiuni reprezentând 94,271% din
capitalul social.
Prin actul adițional nr. 5 din 24
februarie 2004 s-a convenit asupra unei cesiuni prin novație cu schimbare de
debitor, calitatea de cumpărător fiind preluată de SC P.R. SA BRAȘOV cu
drepturile, obligațiile, asigurările și garanțiile aferente.
Pretențiile formulate la capătul 5 din
cerere s-au apreciat întemeiate, pârâta recunoscând atât la conciliere cât și
prin întâmpinare că datorează reclamantei suma de 343.830,80 lei, cotă de 15%
din prețul încasat din vânzarea activelor din cadrul parcului industrial și 10%
din chiriile încasate pe o perioadă de trei ani de la data intrării în vigoare
a O.U.G. nr. 115/2003.
În corelație cu pct. 5 s-a apreciat ca
întemeiat și pct. 7 al cererii, reclamanta fiind îndreptățită să obțină de la
persoanele implicate în procesul de privatizare informațiile și documentele
necesare pentru determinarea cu certitudine a drepturilor sale de creanță,
prevăzute de art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 115/2003.
Capătul de cerere nr.6 s-a apreciat ca
neîntemeiat, investițiile efectuate aferente fiecărui an investițional fiind
certificate ca realizate cu certificatul emis de auditorul SC D.E. SRL Brașov.
Cât privește capetele de cerere 1, 2, 3, 4,
au fost respinse ca prematur formulate prin încheierea din 9 ianuarie 2010
fiind admisă excepția prematurității în raport de art. 720
1
C. proc.
civ., cu motivarea că nu au fost comunicate de către reclamantă suficiente date
pentru determinarea pretențiilor, purtând o corespondență formală, vătămarea
produsă pârâtei constând în chemarea precipitată a acesteia în judecată și nu
poate fi înlăturată decât prin anularea formelor de convocare.
Curtea de Apel București, secția a V-a
comercială, prin decizia nr. 365 din 29 septembrie 2009, a respins apelul
declarat de reclamanta A.V.A.S. ca nefondat, criticile formulate de aceasta cu
privire la aplicarea la art. 720
1
C. proc. civ. fiind înlăturate
față de caracterul imperativ al prevederilor art. 720
1
C. proc. civ.
S-au respins de asemenea și criticile cu privire la respingerea cererii de
plată a investițiilor și la modalitatea în care ele au fost realizate.
În contra deciziei menționate a declarat
recurs reclamanta A.V.A.S. pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ. în a cărui dezvoltare invocă greșita aplicare a prevederilor art. 720
1
C. proc. civ.
Arată recurenta că în cuprinsul
convocării de conciliere a detaliat pretențiile solicitate și temeiul legal iar
în cauză nu s-a dovedit existența unei vătămări care să nu poată fi acoperită
decât prin reluarea concilierii.
Totodată, arată recurenta greșit a fost
respins capătul de cerere privind investițiile în raport de prevederile
contractuale fără a se analiza certificatul nr. 792 din 21 martie 2005 și 3902
din 15 martie 2006.
Intimata SC P.R. SA a depus întâmpinare
la dosar prin care a solicitat respingerea recursului, ca tardiv declarat, nul
conform art. 302
1
lit. c) C. proc. civ. sau ca nefondat.
Arată intimata că recursul a fost
declarat cu depășirea termenului de 15 zile și că nu cuprinde motivele de
nelegalitate.
Cu privire la investițiile la care s-a
obligat prin contract arată că acestea conform înscrisurilor de la dosar au
fost efectuate.
Verificând cu prioritate, în raport de
dispozițiile art. 137 C. proc. civ. excepțiile invocate, Înalta Curte constată
că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. în
raport de data comunicării deciziei atacate: 2 noiembrie 2009 și de data
înregistrării recursului: 16 noiembrie 2009 și că cererea de recurs astfel
declarată este întemeiată pe dispozițiile art. 304.9 C. proc. civ. prin
raportare la prevederile art. 720
1
C. proc. civ., situație în raport
de care excepțiile invocate vor fi respinse ca neîntemeiate.
Recursul este fondat.
Instanța de apel a fost investită cu o
cerere în pretenții și în constatare generată de executarea contractului de
vânzare cumpărare acțiuni pe care părțile l-au încheiat la 26 septembrie 2003
prin care se solicită în concret: 1) obligarea la penalități calculate conform art.
12.10 și datorate ca urmare a neîndeplinirii prevederilor clauzei nr. 12.3 din
contract; 2) penalități calculate conform clauzei 12.8 și datorate ca urmare a
îndeplinirii cu întârziere a prevederilor art. 12.7 din contract pentru primii
trei ani investiționali; 3) penalității datorate ca urmare a neîndeplinirii
prevederilor clauzei 12.11 din contract; 4) penalități calculate până la data
de 30 noiembrie 2007 în conformitate cu clauza nr. 14.5 datorate ca urmare
neîndeplinirii parțiale a prevederilor clauzei 13.1 din contract pentru anul II
investițional; 5) obligarea la plata sumei reprezentând 15% din încasările din
vânzări de active, respectiv 10% din încasările din chirii din cadrul parcului
industrial Roman, aferent perioadei 26 octombrie 2003-26 octombrie 2006,
conform art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 115/2003; 6) obligarea la efectuarea
unui volum de investiții tehnologice asumate prin clauza 13.1 din contract; 7)
obligarea la transferul certificatului emis de conducerea societății și vizat
de cenzorii societății care să confirme corectitudinea sumelor ce urmează a fi
virate.
Cu privire la primele patru capete de
cerere prin încheierea de ședință din 9 ianuarie 2009 s-a admis excepția
prematurității în raport de prevederile art. 720
1
C. proc. civ., iar
soluția asupra acestora s-a dat prin sentința tribunalului în sensul
respingerii lor ca premature.
Cum în cauză s-a făcut dovada realizării
procedurii de conciliere prevăzută de art. 720
1
C. proc. civ. cu
procesul verbal din 20 februarie 2003, precedată de convocarea transmisă
pârâtei în 16 ianuarie 2009 și de răspunsul la acesta al pârâtei cu adresa din
20 februarie 2008, nu se poate susține, decât fără temei, că procedura de
conciliere a fost formal realizată pentru parte din pretenții.
Astfel cum se observă, toate capetele de
cerere formulate de reclamantă, respectiv pretențiile, au un izvor comun și
anume contractul de vânzare cumpărare acțiuni încheiat de părți la 26
septembrie 2003 așa încât nu se poate susține că pentru parte din acestea s-a
realizat procedura de conciliere iar pentru altă parte, aceiași procedură a
fost formal realizată.
Dată fiind interdependența pretențiilor
solicitate constituite în capete de cerere distincte, ca urmare a izvorului lor
comun și anume contractul de privatizare ale cărui clauze cu privire la
executarea obligațiilor, respectiv la efectuarea investițiilor trebuie să
primească o interpretare unitară și sistematică, Înalta Curte în raport de
prevederile art. 304.9 C. proc. civ., va admite recursul declarat, va casa
hotărârile pronunțate în cauză și va trimite cauza pentru rejudecare la
tribunal pentru soluționare pe fond.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepțiile invocate de
intimata-pârâtă S.C. P.R. S.A. Brașov invocate prin întâmpinare.
Admite
recursul declarat de recurenta-reclamantă A.V.A.S. București împotriva deciziei
nr. 365 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Casează decizia atacată precum și
sentința comercială nr. 3083 din 24 februarie 2009 a Tribunalului București secția
a VI-a comercială, și trimite cauza la Tribunalul București, secția a VI-a comercială,
pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.