ÎCCJ, decizie (scj.ro #83364)

10.

Contract de vânzare-cumpărare de acțiuni. Dreptul de

proprietate asupra acțiunilor nominative. Forme de transmitere

Cuprins pe

materii:

Drept comercial. Societățile pe acțiuni.

Înregistrarea transferului de acțiuni în registrul acționarilor

Index alfabetic:

-acțiuni

nominative

-contract de

vânzare-cumpărare de acțiuni

-cedent

-cesionar

-dreptul de

proprietate al acțiunilor

-înregistrarea

transferului de acțiuni

-piața de capital

Legea

nr.31/1990,art.98 alin.(1) și (2)

Potrivit art.98

alin.(1) și (2) din Legea nr.31/1990, dreptul de proprietate asupra

acțiunilor nominative emise în formă materială se transmite prin

declarație făcută în registrul acționarilor și prin

mențiunea făcută pe titlu , semnată de cedent și de

cesionar

sau de mandatarii lor. Dreptul

de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă

dematerializată se transmite prin declarația făcută în

registrul acționarilor, semnată de cedent și de cesionar sau de

mandatarii lor. Prin actul constitutiv se pot

prevedea și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate

asupra acțiunilor.

Dreptul de proprietate

asupra acțiunilor emise în formă dematerializată și

tranzacționate pe o piață organizată

se transmite în conformitate

cu

OUG

nr.28/2002.

(Secția comercială, decizia nr.1355 din 17 aprilie

2007)

Prin cererea de chemare în

judecată din 7 noiembrie 2005, aflată pe rolul Tribunalului

București, Secția a VI-a comercială, reclamanta AVAS

București, în contradictoriu cu pârâta SC D.A.I. SRL București, a

solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să

dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 110.383,56 de lei reprezentând

penalități, calculate conform clauzei 18.1 din contractul de vânzare

– cumpărare de acțiuni nr.59 din 23 decembrie 2003, ca urmare a nerespectării

clauzei nr.14.9 din același contract.

Prin

întâmpinare, pârâta a invocat excepția nulității absolute a

art.3.1 din contract, cu motivarea că art.98 din Legea nr.31/1990

republicată stabilește imperativ faptul că înregistrarea

transferului de acțiuni în registrul acționarilor are caracter

constitutiv de drepturi.

Tribunalul

București, Secția a VI-a comercială, prin sentința nr.752

din 1 martie 2006, a respins excepția nulității absolute a

art.3.1 din contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni încheiat

între părți și a admis acțiunea formulată de

reclamanta AVAS București, pârâta fiind obligată să

plătească reclamantei suma de 11.383,56 de lei, reprezentând

penalități contractuale.

Cu privire la

excepția invocată, instanța de fond a reținut că art.98

din Legea nr.31/1990 republicată, reglementează numai forma de

transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor, fără a

stabili rata la care operează transferul dreptului de proprietate iar, cu

privire la fondul cauzei, că pârâta și-a executat obligația

contractuală cu întârziere astfel că datorează penalitatea

prevăzută la art.18.1 din contract.

Împotriva

acestei hotărâri, pârâta a declarat apel,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

București, Secția a VI-a comercială, prin decizia nr.436 din 13

septembrie 2006, a respins ca nefondat apelul pârâtei, reținând, în

esență, legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât

sub aspectul soluționării excepției cât și cu privire la

dezlegarea fondului cauzei.

Împotriva

acestei decizii, pârâta

a declarat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta

își subsumează criticile motivelor de modificare, reglementate de

art.304 punctele 8 și 9 C.proc.civ., vizând în esență

următoarele aspecte:

- art.304.pct.9 C.proc.civ.: cât

privește excepția, instanța de apel a apreciat, în mod

greșit, că art.98 din Legea nr.31/1990 nu are caracter imperativ,

deoarece registrul acționarilor nu poate avea caracter constitutiv de

drepturi, ci doar rolul de a asigura evidența acționarilor;

- art.304.pct.9 C.proc.civ.: în ceea ce

privește fondul cauzei, instanța de apel a interpretat, în mod

greșit, clauza penală a cărei executare a cerut-o AVAS prin

acțiunea de fond, întrucât aceasta nu are ca obiect daune moratorii,

astfel cum a reținut instanța de apel.

Înalta Curte, examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate, a constatat că recursul

este nefondat.

În ceea ce privește

soluționarea excepției nulității clauzei contractuale, ce

stabilește începutul termenului de executare a obligației pretins a

fi încălcată, Înalta Curte a constatat că aceasta a fost

corect

soluționată de

instanța de control judiciar.

Potrivit art.98 din Legea nr.31/1990

republicată, dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative

emise în formă materială se transmite prin declarație

făcută în registrul acționarilor și prin mențiunea

făcută pe titlu, semnată de cedent și de cesionar sau de

mandatarii lor. Dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise

în formă dematerializată se transmite prin declarație

făcută prin registrul acționarilor, semnată de cedent

și cesionar, sau de mandatarii lor. Prin actul constitutiv se pot prevedea

și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra

acțiunilor.

Alineatul 2 al aceluiași articol

prevede că dreptul de proprietate asupra acțiunilor emise în forma

dematerializată sau în cadrul unui sistem alternativ de

tranzacționare se transmite potrivit prevederilor legislației

pieței de capital și potrivit alineatului 3, subscriitorii și

cesionarii ulteriori sunt răspunzători solidar de plata

acțiunilor timp de 3 ani, socotiți de la data când s-a făcut

mențiunea de transmitere în registrul acționarilor.

Potrivit art.3.1 din contractul de

vânzare – cumpărare de acțiuni, dreptul de proprietate asupra

acțiunilor vândute este transferat de la vânzător la

cumpărător împreună cu toate drepturile și obligațiile

prevăzute pentru acționari de legislația română și de

prezentul contract, la data creditării contului vânzătorului cu suma

reprezentând prețul de cumpărare a acțiunilor prevăzut la

art.4, inclusiv a sumelor rezultate din consolidarea în valută precum

și a eventualelor penalități de întârziere datorate și

calculate, conform art.5.4.

Analizând cele trei texte evocate, se

remarcă faptul că legea reglementează modul de transmitere a

dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative în timp ce textul

stabilit convențional reglementează și data la care

operează transferul dreptului de proprietate, respectiv data

creditării contului vânzătorului cu suma reprezentând prețul de

cumpărare prevăzut de părți.

Așadar, voința

părților, exprimată în clauza contractuală la art.3.1,

completează dispoziția legală mai sus evocată, nefiind de

natură a o încălca, fapt reținut corect de instanța de control

judiciar.

În ceea ce privește cea de-a doua

critică, Înalta Curte a constatat că nici aceasta nu poate fi

primită întrucât, în raport cu data de 12 ianuarie 2004, data

creditării contului vânzătorului – aspect corect reținut de

instanță – pârâta a încălcat clauza contractuală prevăzută

la art.14.9 din contract. Această încălcare este

sancționată însă de art.18 pct.1 din contract, potrivit

căruia părțile au convenit de comun acord că plata

penalității nu exonerează pe cumpărător de executarea

obligației principale.

Cum contul reclamantei a fost creditat

la data de 12 ianuarie 2004, iar transmiterea de către pârâtă a

dovezii de înregistrare a gajului s-a făcut la 12 februarie 2004, în mod

legal, instanța de control judiciar a apreciat că sunt incidente dispozițiile

art.18.1 din convenția părților.

În

considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art.312.2

C.proc.civ., a respins recursul declarat de pârâtă ca nefondat.