ÎCCJ, decizie (scj.ro #83341)

Dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative. Forme de transmitere Cprins pe materii: Drept comercial. Societăți comerciale. Privatizare Index alfabetic: - act constitutiv al societății -acțiuni nominative -contract de cesiune de acțiuni -dreptul de proprietate asupra acțiunilor - registrul acționarilotr Legea nr.31/1990, art.98 alin.(1) Legea nr.77/1994 a fost abrogată de OUG nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale Potrivit art.98 alin.(1) din Legea nr.31/1990, dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă materială se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor și prin mențiunea făcută pe titlu, semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor.

Dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declarația făcută în registrul acționarilor, semntă de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor. Prin actul constitutiv se pot prevedea și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor. (Secția comercială, decizia nr.533 din 2 februarie 2007) Prin acțiunea introductivă, înregistrată la 12 noiembrie 2003, pe rolul Tribunalului Brașov , reclamanții D. M., D.I.C., T. G., A. L., M. C., M. A., K.W.M., F.A., F.T., B.I., A.R.M., S. C., S. V., B.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC A.C. SA BRAȘOV, P. G. și D.N., să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune din 3 iunie 1998, prin care pârâtul D.N.

cedează cu titlu gratuit pârâtului P. G. un număr de 53.975 acțiuni deținute la SC A.C. SA. Prin sentința civilă nr.896/C din 14 aprilie 2004, Tribunalul Brașov, Secția comercială a respins acțiunea introductivă pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților și pentru lipsă de interes, apreciind că reclamanții nu au făcut dovada unui drept subiectiv pe care să-l proteguiască și a unui folos practic pe care să-l urmărească prin promovarea acțiunii. Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței a fost admis de Curtea de Apel Brașov , Secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia intermediară nr.203 din 12 octombrie 2004. Instanța de apel a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsa de interes, a anulat sentința și a acordat termen pentru evocarea fondului.

Cu privire la cele două excepții respinse, instanța de apel a reținut că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, iar reclamanții au dovedit un interes în cauză, rezultând din calitatea lor de membrii în cadrul Asociației A.C. Pas. Evocând fondul, prin decizia nr.68 pronunțată la 18 mai 2006, Curtea de apel Brașov a respins acțiunea introductivă, formulată de reclamanți, pe care i-a obligat la plata parțială a cheltuielilor de judecată solicitate de societatea comercială pârâtă.

Examinând motivele de nulitate absolută invocate, curtea de apel a reținut următoarele: La data încheierii contractului de cesiune (3 iunie 1998) cedentul era proprietarul unui număr de 78.654 de acțiuni, conform registrului acționarilor, acțiuni ce i-au fost distribuite prin contractul de societate din 22 august 1995. Cesionarul P. G. avea calitatea de asociat și membru PAS din 19 februarie 1998, așa cum se reține prin sentința civilă nr.3171 din 31 martie 2004 a Judecătoriei Brașov. Cu privire la lipsa formei cerută ad validitatem, pentru transferul acțiunilor, Curtea a reținut că dispozițiile art.98 alin.(1) din Legea nr.31/1990 au fost respectate, făcându-se mențiunea în registrul acționarilor emitentului.

Referitor la încălcarea clauzei 7.6 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat între F.P.S. și Asociația A.C. PAS, prin care acțiunile vândute au fost gajate până la plata integrală a prețului, Curtea a constatat că prețul fiind achitat, clauza a rămas fără obiect, iar F.P.S. nu a atacat contractele de cesiune de acțiuni încheiate până la data achitării prețului. În contra acestei decizii, reclamanții au declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive și constatării nulității absolute a contractului de cesiune,încheiat la 3 iunie 1998, de pârâții persoane fizice. Recurenții au invocat motivele de nelegalitate prevăzute în art.304 pct.7,8 și 9 C.proc.civ.

, susținând că - instanța a interpretat greșit contractul de cesiune, ca o vânzare-cumpărare de acțiuni întrucât părțile și-au cesionat numai vocația de a deveni acționari, transferul dreptului de proprietate impunea îndeplinirea formalităților prevăzute de art.98 din Legea nr.31/1990; - nu s-a avut în vedere că membrii Asociației PAS au dobândit la momentul privatizării vocația de a deveni acționari după plata integrală a acțiunilor, acestea urmând să fie distribuite în funcție de criteriile din statutul asociației; - registrul acționarilor, la care face referire instanța de apel, în care s-ar fi înregistrat tranzacția nu este un registru, în sensul Legii nr.31/1990; - acțiunile nu au fost distribuite prin contractul și statutul societății, în anul 1995, deoarece, conform art.33 din Legea nr.77/1994, distribuirea urma să se facă treptat, corespunzător cu sumele achitate pentru plata ratelor.

- pârâtul intimat P.G. nu putea dobândi acțiuni la societate, neavând , la data cesiunii, calitatea de membru PAS, cererea sa de aderare nefiind aprobată de Consiliul de administrație al asociației; - nu a fost respectată condiția ad validitatem a transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor, respectiv înscrierea în registrul acționarilor. Examinând hotărârea atacată, în contextul criticilor formulate, având în vedere actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat . Referitor la motivul prevăzut de pct.9 al art.304 C.proc.civ., recurenții au invocat încălcarea legii, sub aspectul lipsei calității de proprietar asupra acțiunilor a cedentului, lipsa calității de mebru PAS a intimatului cesionar P.G., nerespectarea formalităților ad validitatem pentru realizarea transferului de acțiuni și încălcarea interdicției de vânzare, impusă prin clauza 7.6 în contractul din 1995, încheiat cu FPS, criticile formulate fiind nefondate.

Preliminar analizei criticilor de nelegalitate, trebuie precizate aspectele legate de privatizarea societății SC A.C. SA, esențiale, în opinia Curții, în dezlegarea aspectelor de nelegalitate invocate. Societatea s-a privatizat în baza contractului de schimb de acțiuni contra certificate de proprietate, încheiat între FPP IV TRANSILVANIA și Asociația PAS la 29 mai 1995, pentru 30% din capitalul social al societății iar conform cererilor de subscriere acțiuni, depuse de membrii PAS, participanții (membrii PAS) care au subscris acțiuni se încadrează în prevederile Legii nr.77/1994 (art.3) și sunt proprietarii certificatelor de proprietate schimbate contra acțiuni (art.6.2). La 3 august 1995, se încheie contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, pentru restul de 70% din capitalul social, între FPS, în calitate de vânzător, și Asociația PAS, cumpărător, iar proprietatea acțiunilor vândute se transmitea la cumpărător pe data plății avansului.

La 22 august 1995, a avut loc adunarea generală a acționarilor societății, care a adoptat statutul și contractul societății, potrivit dispozițiilor Legii nr.31/1990 republicată, iar membrii PAS au devenit acționari fondatori figurând cu numărul de acțiuni dobândite ca urmare a privatizării. Prin urmare, distribuirea acțiunilor s-a făcut prin actele constitutive ale societății către un număr de 76 de acționari fondatori (membrii PAS), pârâtul D.N. figurând la poziția 76, cu un număr de 36.387 de acțiuni. Potrivit art.3 din contract, cotele de participare la capitalul social ale acționarilor fondatori sunt conform cererilor de subscriere acțiuni, acționarii fondatori acoperind financiar cotele părți subscrise la capitalul social.

Totodată, prin art.11 din statutul societății, acționarii au reglementat cesiunea acțiunilor între acționari sau terți, în condițiile prevăzute de Legea nr.31/1990. Ulterior încheierii actelor constitutive, s-a întocmit registrul acționarilor cuprinzând persoane fizice cu numărul de acțiuni deținute și au avut loc cesiuni de acțiuni. Rezultă că acțiunile ce au făcut obiectul contractului de cesiune autentificat la 3 iunie 1998, erau proprietatea cedentului pârâtul D.N., acționar fondator și președinte al Consiliului de Administrație PAS. În ceea ce privește calitatea de membru al Asociației PAS a cesionarului P. G. , aceasta a fost consfințită prin sentința civilă nr.3179 din 31 martie 2006 a Judecătoriei Brașov, care a constatat că, la 19 februarie 1998, s-a aprobat cererea acestuia de aderare la asociație.

De altfel, în raport cu art.11 din statutul societății, cesiunea acțiunilor fiind permisă și față de terți, chestiunea calității cesionarului de membru al asociației PAS apare ca lipsită de relevanță. Cesiunea a fost înregistrată în registrul acționarilor iar calitatea de președinte al Consiliului de administrație a asociației a cedentului, pârâtul D. N. impunea concluzia respectării condițiilor stipulate la art.11 din statutul societății. Încălcarea interdicției prevăzute la art.7.6 din contractul de vânzare cumpărare încheiat cu FPS, în 1995, putea fi invocată numai de FPS, în favoarea căreia a fost stipulată. Contractul cu FPS și-a încetat efectele sub aspectul obligațiilor impuse cumpărătorului în iunie 2003, prin îndeplinirea acestora odată cu ultima plată, conform adresei nr.50 din 28 aprilie 2003, emisă de APAPS, succesorul său.

Recurenții sunt în parte acționari fondatori care au dobândit acțiuni prin contractul de societate sau prin acte de cesiune înscrise în registrul acționarilor. Dacă în ceea ce-i privește, legea și-a produs efectele convenite, și ei nu pot susține referitor la contractul de cesiune atacat, motivul că acțiunile societății nu erau distribuite, în condițiile în care ei au beneficiat de această distribuire prin clauzele consimțite la încheierea contractului de societate. Față de cele ce preced, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.