ÎCCJ, decizie (scj.ro #83341)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83341) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Dreptul de proprietate
asupra acțiunilor nominative. Forme de transmitere
Cprins
pe materii:
Drept comercial. Societăți comerciale. Privatizare
Index
alfabetic:
-
act
constitutiv al societății
-acțiuni
nominative
-contract
de cesiune de acțiuni
-dreptul
de proprietate asupra acțiunilor
-
registrul acționarilotr
Legea
nr.31/1990, art.98 alin.(1)
Legea
nr.77/1994 a fost abrogată de OUG nr.88/1997 privind privatizarea
societăților comerciale
Potrivit
art.98 alin.(1) din Legea nr.31/1990, dreptul de proprietate asupra
acțiunilor nominative emise în formă materială se transmite prin
declarație făcută în registrul acționarilor și prin
mențiunea făcută pe titlu, semnată de cedent și de
cesionar sau de mandatarii lor.
Dreptul
de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă
dematerializată se transmite prin declarația făcută în
registrul acționarilor, semntă de cedent și de cesionar sau de
mandatarii lor.
Prin
actul constitutiv se pot prevedea și alte forme de transmitere a
dreptului de proprietate asupra acțiunilor.
(Secția
comercială, decizia nr.533 din 2 februarie 2007)
Prin
acțiunea introductivă, înregistrată la 12 noiembrie 2003, pe
rolul Tribunalului Brașov , reclamanții D. M., D.I.C., T. G., A. L.,
M. C., M. A., K.W.M., F.A., F.T., B.I., A.R.M., S. C., S. V., B.G. au
solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC A.C. SA BRAȘOV, P. G. și
D.N., să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune din
3 iunie 1998, prin care pârâtul D.N. cedează cu titlu gratuit pârâtului
P. G. un număr de 53.975 acțiuni deținute la SC A.C. SA.
Prin
sentința civilă nr.896/C din 14 aprilie 2004, Tribunalul Brașov,
Secția comercială a respins acțiunea introductivă pentru
lipsa calității procesuale active a reclamanților și
pentru lipsă de interes, apreciind că reclamanții nu au
făcut dovada unui drept subiectiv pe care să-l proteguiască
și a unui folos practic pe care să-l urmărească prin
promovarea acțiunii.
Apelul
declarat de reclamanți împotriva sentinței a fost admis de Curtea de
Apel
Brașov
, Secția comercială și de
contencios administrativ, prin decizia intermediară nr.203 din 12
octombrie 2004.
Instanța
de apel a respins excepțiile lipsei calității procesuale active
și lipsa de interes, a anulat sentința și a acordat termen
pentru evocarea fondului.
Cu
privire la cele două excepții respinse, instanța de apel a
reținut că nulitatea absolută poate fi invocată de orice
persoană interesată, iar reclamanții au dovedit un interes în
cauză, rezultând din calitatea lor de membrii în cadrul Asociației
A.C. Pas.
Evocând
fondul, prin decizia nr.68 pronunțată la 18 mai 2006, Curtea de apel
Brașov
a
respins acțiunea introductivă, formulată de reclamanți, pe
care i-a obligat
la plata
parțială a cheltuielilor
de judecată solicitate de societatea comercială pârâtă.
Examinând
motivele de nulitate absolută invocate, curtea de apel a reținut
următoarele:
La data
încheierii contractului de cesiune (3 iunie 1998) cedentul era proprietarul
unui număr de 78.654 de acțiuni, conform registrului
acționarilor, acțiuni ce i-au fost distribuite prin contractul de
societate din 22 august 1995.
Cesionarul
P. G. avea calitatea de asociat și membru PAS din 19 februarie 1998,
așa cum se reține prin sentința civilă nr.3171 din 31
martie 2004 a Judecătoriei Brașov.
Cu
privire la lipsa formei cerută ad validitatem, pentru transferul
acțiunilor, Curtea a reținut că dispozițiile art.98
alin.(1) din Legea nr.31/1990 au fost respectate, făcându-se
mențiunea în registrul acționarilor emitentului.
Referitor
la încălcarea clauzei 7.6 din contractul de vânzare-cumpărare de
acțiuni încheiat între F.P.S. și Asociația A.C. PAS, prin care
acțiunile vândute au fost gajate până la plata integrală a
prețului, Curtea a constatat că prețul fiind achitat, clauza a
rămas fără obiect, iar F.P.S. nu a atacat contractele de
cesiune de acțiuni încheiate până la data achitării
prețului.
În contra
acestei decizii, reclamanții au declarat recurs, în termen legal,
solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii
acțiunii introductive și constatării nulității
absolute a contractului de cesiune,încheiat la 3 iunie 1998, de pârâții
persoane fizice.
Recurenții
au invocat motivele de nelegalitate prevăzute în art.304 pct.7,8 și
9 C.proc.civ. , susținând că
-
instanța a interpretat greșit contractul de cesiune, ca o
vânzare-cumpărare de acțiuni întrucât părțile și-au
cesionat numai vocația de a deveni acționari, transferul dreptului de
proprietate impunea îndeplinirea formalităților prevăzute de
art.98 din Legea nr.31/1990;
- nu s-a
avut în vedere că membrii Asociației PAS au dobândit la momentul
privatizării vocația de a deveni acționari după plata
integrală a acțiunilor, acestea urmând să fie distribuite în
funcție de criteriile din statutul asociației;
-
registrul acționarilor, la care face referire instanța de apel, în
care s-ar fi înregistrat tranzacția nu este un registru, în sensul Legii
nr.31/1990;
-
acțiunile nu au fost distribuite prin contractul și statutul
societății, în anul 1995, deoarece, conform art.33 din Legea
nr.77/1994, distribuirea urma să se facă treptat, corespunzător
cu sumele achitate pentru plata ratelor.
-
pârâtul intimat P.G. nu putea dobândi acțiuni la societate, neavând , la
data cesiunii, calitatea de membru PAS, cererea sa de aderare nefiind
aprobată de Consiliul de administrație al asociației;
- nu a
fost respectată condiția ad validitatem a transferului dreptului de
proprietate asupra acțiunilor, respectiv înscrierea în registrul
acționarilor.
Examinând
hotărârea atacată, în contextul criticilor formulate, având în vedere
actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că
recursul este nefondat .
Referitor
la motivul prevăzut de pct.9 al art.304 C.proc.civ., recurenții au
invocat încălcarea legii, sub aspectul lipsei calității de
proprietar asupra acțiunilor a cedentului, lipsa calității de
mebru PAS a intimatului cesionar P.G., nerespectarea formalităților
ad validitatem pentru realizarea transferului de acțiuni și
încălcarea interdicției de vânzare, impusă prin clauza 7.6 în
contractul din 1995, încheiat cu FPS, criticile formulate fiind nefondate.
Preliminar
analizei criticilor de nelegalitate, trebuie precizate aspectele legate de
privatizarea societății SC A.C. SA, esențiale, în opinia
Curții, în dezlegarea aspectelor de nelegalitate invocate.
Societatea
s-a privatizat în baza contractului de schimb de acțiuni contra
certificate de proprietate, încheiat între FPP IV TRANSILVANIA și
Asociația PAS la 29 mai 1995, pentru 30% din capitalul social al
societății iar conform cererilor de subscriere acțiuni, depuse
de membrii PAS, participanții (membrii PAS) care au subscris acțiuni
se încadrează în prevederile Legii nr.77/1994 (art.3) și sunt
proprietarii certificatelor de proprietate schimbate contra acțiuni
(art.6.2).
La 3
august 1995, se încheie contractul de vânzare cumpărare de acțiuni,
pentru restul de 70% din capitalul social, între FPS, în calitate de
vânzător, și Asociația PAS, cumpărător, iar
proprietatea acțiunilor vândute se transmitea la cumpărător
pe data plății avansului.
La 22
august 1995, a avut loc adunarea generală a acționarilor
societății, care a adoptat statutul și contractul
societății, potrivit dispozițiilor Legii nr.31/1990
republicată, iar membrii PAS au devenit acționari fondatori figurând
cu numărul de acțiuni dobândite ca urmare a privatizării.
Prin
urmare, distribuirea acțiunilor s-a făcut prin actele constitutive
ale societății către un număr de 76 de acționari
fondatori (membrii PAS), pârâtul D.N. figurând la poziția 76, cu un
număr de 36.387 de acțiuni.
Potrivit
art.3 din contract, cotele de participare la capitalul social ale
acționarilor fondatori sunt conform cererilor de subscriere acțiuni,
acționarii fondatori acoperind financiar cotele părți subscrise
la capitalul social.
Totodată,
prin art.11 din statutul societății, acționarii au reglementat
cesiunea acțiunilor între acționari sau terți, în
condițiile prevăzute de Legea nr.31/1990.
Ulterior
încheierii actelor constitutive, s-a întocmit registrul acționarilor
cuprinzând persoane fizice cu numărul de acțiuni deținute
și au avut loc cesiuni de acțiuni.
Rezultă
că acțiunile ce au făcut obiectul contractului de cesiune
autentificat la 3 iunie 1998, erau proprietatea cedentului pârâtul D.N.,
acționar fondator și președinte al Consiliului de
Administrație PAS.
În ceea
ce privește calitatea de membru al Asociației PAS a cesionarului P.
G. , aceasta a fost consfințită prin sentința civilă
nr.3179 din 31 martie 2006 a Judecătoriei Brașov, care a constatat
că, la 19 februarie 1998, s-a aprobat cererea acestuia de aderare la
asociație.
De
altfel, în raport cu art.11 din statutul societății, cesiunea
acțiunilor fiind permisă și față de terți,
chestiunea calității cesionarului de membru al asociației PAS apare
ca lipsită de relevanță.
Cesiunea
a fost înregistrată în registrul acționarilor iar calitatea de
președinte al Consiliului de administrație a asociației a
cedentului, pârâtul D. N. impunea concluzia respectării condițiilor
stipulate la art.11 din statutul societății.
Încălcarea
interdicției prevăzute la art.7.6 din contractul de vânzare
cumpărare încheiat cu FPS, în 1995, putea fi invocată numai de FPS,
în favoarea căreia a fost stipulată. Contractul cu FPS și-a
încetat efectele sub aspectul obligațiilor impuse cumpărătorului
în iunie 2003, prin îndeplinirea acestora odată cu ultima plată,
conform adresei nr.50 din 28 aprilie 2003, emisă de APAPS, succesorul
său.
Recurenții
sunt în parte acționari fondatori care au dobândit acțiuni prin
contractul de societate sau prin acte de cesiune înscrise în registrul
acționarilor.
Dacă
în ceea ce-i privește, legea și-a produs efectele convenite, și
ei nu pot susține referitor la contractul de cesiune atacat, motivul
că acțiunile societății nu erau distribuite, în
condițiile în care ei au beneficiat de această distribuire prin
clauzele consimțite la încheierea contractului de societate.
Față
de cele ce preced, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.