ÎCCJ, decizie (scj.ro #83640)

Contract de cesiune de acțiuni. Condiții

Legea nr.31/1990, art.98, art.172 lit.a)

Potrivit art.98 din

Legea nr.31/1990, dreptul de proprietate asupra

acțiunilor

nominative se transmite prin declarația făcută în registrul acționarilor,

declarație subscrisă  de  cedent și de cesionar sau  de

mandatarii lor, și prin mențiunea făcută pe acțiune,or, înscrisul intitulat

contract de cesiune de acțiuni, încheiat între reclamantul cesionar și

cedentul  FPS, nu îndeplinește  aceste cerințe legale,atâta timp

cât  nu a  fost înregistrat în evidențele părților pentru a fi

opozabil pârâtei și nu a fost semnat și parafat de cedent, pentru ca pretinsa

cesiune sa-și producă  efectele juridice, așa încât  societatea

pârâtă nu putea fi obligată, în temeiul art.172 lit.a) din Legea nr.31/1990, să

înscrie în registrul  societății  contractul de cesiune.

(Secția comercială, decizia nr.4264 din 6 noiembrie 2003)

Prin sentința civilă

nr.421 dn 12 iunie 2000 a Tribunalului Olt a fost admisă acțiunea reclamantului

I. C., iar pârâta SC V SA Sâmburești, județul Olt, a fost obligată să

înregistreze în Registrul societății și Registrul Comerțului al C.C.I.A. Olt un

număr de 74 acțiuni cesionate reclamantului de către F.P.S. București, în baza

contractului de cesiune din 3 iunie 1997.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca

nefondat, prin decizia nr.1677 din 8 decembrie 2000 a Curții de Apel Craiova,

reținându-se că refuzul pârâtei de a înregistra cele 74 acțiuni pe numele

reclamantului este nejustificat, câtă vreme prețul acțiunilor a fost achitat

chiar de către pârâtă cu ordinul de plată din 3 iunie 1997, iar transmiterea

dreptului de proprietate asupra acțiunilor nu este condiționată de aprobarea

cesiunii de către adunarea grenerală, ci este suficientă declarația făcută în

registrul acționarilor.

Nemulțumită

de

această

decizie

,

pârâta

a

declarat

recurs ,

susținând

că

soluțiile

date

încalcă

prevederile

legale

deoarece

contractul

invocat

și

prezentat

de

reclamant

, care la data

încheierii

deținea

funcția

de director

general al

pârâtei

,

nu

este

înregistrat

în

evidențele

pârâtei

,

n-a

fost

supus

aprobării

adunării

generale

a

acționarilor

și

nu

a

fost

înregistrat

în

Registrul

Comerțului

..

Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului,

susținând că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina din 9

iulie 2001 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva sa, pentru

infracțiunile prevăzute de art.288 și 291 C.pen , în temeiul art.10 lit.d) C.

proc.pen.

Pârâta a dezvoltat motivele de recurs formulate inițial și a precizat că cele

invocate inițial se încadrează în motivele prevăzute în art.304 pct.8, 9 și 10

C. proc.civ., atașând acte noi.

Recursul este fondat.

Reclamantul și-a fondat acțiunea pe cele stipulate în înscrisul intitulat „contract

de cesiune acțiuni” încheiat între reclamant, în calitate de cesionar și FPS

București, reprezentat de R. C. și D. N., în calitate de cedent, act pe care

atât prima instanță cât și cea de apel și-au întemeiat soluțiile

pronunțate.       Din analiza acestui înscris

rezultă că nu a fost înregistrat nici în evidențele pârâtei , deși reclamantul

era manager general,  dar nici în evidențele FPS București sau Direcției

Teritoriale Olt a FPS după cum rezultă din actul nou depus în recurs, încât nu

poate fi opozabil pârâtei.

De altfel, din conținutul înscrisului rezultă că acesta nu îndeplinește

cerințele legale pentru a se considera că ar fi operat pretinsa cesiune,

deoarece, deși în preambul figurează ca cedent, F.P.S., prin doi reprezentanți,

în final, contractul e semnat numai de o singură persoană pentru cedent, iar

ștampila nu este a F.P.S. ci a unității pârâte, al cărui director era chiar

pârâtul.

Chiar dacă în recurs reclamantul a depus un act din care rezultă neînceperea

urmăririi penale împotriva sa, rezoluție dispusă în temeiul art.10 lit.d)

C.proc.pen., Curtea a apreciat că această rezoluție nu împiedică instanța

civilă să analizeze legalitatea contractului,

contract care nu poate avea ca efect transmiterea proprietății statului asupra

unor acțiuni câtă vreme contractul nu este semnat și parafat de cedent, care

infirmă existența acestui contract.

Instanțele greșit au apreciat ca valabil acest contract deși nu poate produce

efecte juridice câtă vreme nu este semnat de cedent și mai mult, reclamantul

nici nu a plătit prețul respectivelor acțiuni, ci societatea pârâtă, după cum

reține chiar instanța de apel.

Admițând acțiunea, instanțele au pronunțat soluțiile cu încălcarea

dispozițiilor art.98 din Legea nr.31/1990, potrivit cărora dreptul de

proprietate asupra acțiunilor nominative se transmite prin declarația făcută în

registrul acționarilor, declarație subscrisă de cedent și de cesionar sau de

mandatarii lor și prin mențiunea făcută pe acțiune, cerințe legale nedovedite

în speță și în lipsa cărora societatea pârâtă nu putea fi obligată să înscrie

în registrul acționarilor,ținut în temeiul dispozițiilor art.172 lit.a) din

Legea nr.31/1990, pretinsa cesiune.

În

consecință, recursul  a fost  admis ca fondat.