ÎCCJ, decizie (scj.ro #83078)

Societate pe acțiuni. Acțiuni nominative. Revendicare mobiliară. Termenul de prescripție aplicabil. Cuprins pe materii: Drept comercial. Prescripție extinctivă. Index alfabetic: revendicare mobiliară - prescripție - posesie - bună-credință - imprescriptibilitate - societate pe acțiuni C. civ ., art.474, art.480, art.1909 Legea nr.31/1990, art.91, art.98 alin.1, art.99 Potrivit art.91 din Legea nr.31/1990 republicată, în societatea pe acțiuni, capitalul social este reprezentat prin acțiunile emise de societate care, după modul de transmitere, pot fi nominative sau la purtător. Regula cuprinsă în art.1909 C. civ . se aplică numai bunurilor mobile care pot fi posedate, adică bunurile mobile corporale.

Dintre bunurile corporale, numai titlurile la purtător cad sub incidența art.1909 C. civ . iar acțiunile nominative, fiind bunuri mobile incorporale nu intră sub incidența acestor prevederi. Secția comercială, Decizia nr . 916 din 5 martie 2010 Reclamanta AVAS a chemat în judecată pe pârâții R.Ș. și SC M.&C SA, solicitând instanței să dispună obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie pachetul de 42.440 acțiuni deținut de pârâtul R.Ș. la SC M.&C SA București. Prin sentința civilă nr.2735/22 aprilie 2004 a Judecătoriei Sector 6 București a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, Secția comercială. Tribunalul București, Secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr.11405/29 octombrie 2008, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune iar cererea formulată de AVAS în contradictoriu cu pârâții R.Ș.

și SC M.&C SA București a fost respinsă ca prescrisă. Instanța de fond a reținut, în raport de precizarea acțiunii, respectiv acțiune în revendicare, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.1909 alin.2 C. civ . Termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, de 3 ani, prevăzut de art.1909 alin.2 C. civ ., începe să curgă de la data pierderii dreptului de proprietate de către reclamantă, aceasta invocând ca dată de referință data de 22 martie 2004, când pârâta SC M.&C SA București a solicitat efectuarea mențiunilor rezultând din hotărârea AGA din 12 martie 2004 și din actul adițional la contractul de societate din data 17 martie 2004, prin care aceasta își arogă în mod public calitatea de proprietar al unui pachet de 42.440 acțiuni.

Cererea cu care reclamanta a investit instanța este formulată la 10 iulie 2007, cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani reținut de instanță. Curtea de Apel București, Secția a VI-a comercială, prin decizia nr.129/2009, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta AVAS împotriva sentinței nr.11405/2008. Instanța de apel a reținut că, în mod corect, a fost aplicată norma specială instituită de dispozițiile art . 1909 C. civ . în raport cu dispozițiile art . 1890 C. civ . care constituie norma generală. Față de prevederile exprese ale dispozițiilor art.1909 C. civ ., nu s-a putut reține imprescriptibilitatea acțiunii în revendicare mobiliară, similar acțiunii în revendicare imobiliară.

Deoarece dispozițiile art.1909 C. civ . nu disting cu privire la buna sau reaua-credință a posesorului bunului mobil, nu are relevanță aspectul relei sau bunei-credințe a posesorului bunurilor mobile revendicate. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs reclamanta AVAS invocand art.304 pct.9 C. proc . civ . Recurenta a arătat că instanța a interpretat și aplicat greșit legea, întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.1909 C. civ . Și, în consecință, nici termenul de prescripție de 3 ani. SC M.&C SA este posesor de rea-credință a acțiunilor în litigiu, iar posesia de rea-credință nu are valoarea unui titlu de proprietate. Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.545/1994, AVAS a vândut către SC C.P.I.

SA un număr de 174.472 acțiuni la SC M.&C SA. Prin sentința nr.5305/2002 a Tribunalului București, irevocabilă prin decizia nr.1374/2003 a Curții de Apel București, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr.545/1994, părțile fiind puse în situația anterioară. La data de 7 noiembrie 2003, AVAS a solicitat SC M.&C SA înscrierea ca acționar în Registrul Acționarilor. Ulterior cererii de reînscriere , SC M.&C SA reprezentată de pârâtul R.Ș. a formulat cerere de executare silită prin poprire împotriva debitoarei SC C.P.I. SA , asupra acțiunilor despre care știa că nu mai aparțin acesteia, ci sunt proprietatea AVAS. Încheierea de încuviințare a executării silite a popririi a fost pronunțată de Judecătoria Sector 6 la data de 10 decembrie 2003. Reaua-credință a SC M.&C SA rezultă și din faptul că, deși avea la cunoștință faptul că SC C.P.I.

SA pierduse retroactiv calitatea de proprietar al acțiunilor, SC M.&C SA a acceptat să primească, în contul unei creanțe, un număr de 42.440 acțiuni al căror proprietar era AVAS, astfel cum rezultă din Hotărârea AGA din 12 martie 2004 și din cererea de înscrieri mențiuni nr.105023 din 22 martie 2004, prin care s-a solicitat modificarea structurii acționariatului , conform actului adițional din 17 martie 2004. Ca urmare, fiind vorba că posesorul de rea-credință, în cauză nu este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958 și nici dispozițiile art.1909 C. civ ., reținute greșit de ambele instanțe. Înalta Curte a constatat că recursul este fondat. Astfel, prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților SC M.&C SA București și R.Ș.

să lase în deplină proprietate și posesie pachetul de 42.440 acțiuni deținute de aceștia la SC M.&C SA. Temeiul de drept invocat în susținerea acțiunii și precizat la data de 3 aprilie 2008 au fost dispozițiile art.480 C. civ . privind revendicarea mobiliară. Este evident că cele 42.440 acțiuni revendicate de reclamantă sunt bunuri mobile prin determinarea legii, conform art.474 C. civ ., și incorporale . Potrivit art.91 din Legea nr.31/1990 republicată, în societatea pe acțiuni, capitalul social este reprezentat prin acțiunile emise de societate care, după modul de transmitere, pot fi nominative sau la purtător. Art.98 alin.(1) din Legea nr.31/1990, republicată, dispune că dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă materializată se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor și prin mențiunea făcut pe titlu, semnată de cedent și de cesionar.

Dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative, emise în formă dematerializată se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor, iar potrivit art.99 din același act normativ - dreptul de proprietate asupra acțiunilor la purtător se transmite prin simpla tradițiune a acestora. Regula cuprinsă în art.1909 C. civ . se aplică numai bunurilor mobile care pot fi posedate, adică bunurile mobile corporale. Dintre bunurile corporale, numai titlurile la purtător cad sub incidența art.1909 C. civ . Cele 42.440 acțiuni revendicate de AVAS sunt acțiuni nominative, bunuri mobile incorporale , care nu intră sub incidența dispozițiilor art . 1909 C. civ ., întrucât această regulă se aplică numai bunurilor mobile corporale.

Ca urmare, în mod greșit, atât instanța de fond cât și instanța de apel au dat eficiență unor dispoziții legale care nu sunt aplicabile în speță, ambele hotărâri fiind lipsite de temei legal. Având în vedere că ambele instanțe au soluționat cauza pe excepția prescripției, ce nu era aplicabilă în speță, fără a cerceta fondul cauzei, Înalta Curte, în temeiul art.312 alin.1 teza a-II-a C. proc . civ ., a admis recursul formulat de AVAS împotriva deciziei comerciale nr.129 a Curții de Apel București, Secția a VI-a comercială, a casat decizia și sentința apelată, cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului București, Secția a VI-a comercială.