ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 429/2011

Prin cererea înregistrată la 7 noiembrie 2007 la Tribunalul București, Secția a VI-a comercială, reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtei SC T.T. SRL la plata unor despăgubiri în cuantum de 97.500 euro, pentru nerespectarea obligației de majorare a capitalului social al SC M. SA. În baza Sentinței comerciale nr. 2734 din 26 februarie 2008 acțiunea a fost admisă, fiind totodată respinse excepțiile lipsei de interes și prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâtă. Apelul pârâtei a fost admis prin Decizia comercială nr. 407 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel București, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, menținându-se soluția dată excepțiilor ridicate de pârâtă.

Înalta Curte de Casație și Justiție a păstrat Decizia nr. 407 din 23 septembrie 2008 din apel, prin Decizia nr. 1809 din 9 iunie 2009. În rejudecare, cauza a fost soluționată prin Sentința comercială nr. 14371 din 18 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, acțiunea fiind admisă în parte, în sensul obligării pârâtei SC T.T. SRL să-i achite reclamantei A.V.A.S. suma de 52.500 euro cu titlu de penalități de întârziere, la cursul BNR din ziua plății.

Pentru a pronunța Sentința nr.14371 din 18 decembrie 2010, prima instanță a reținut că pârâta nu și-a respectat obligația asumată prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, de a majora capitalul social al SC M. SA la termenele contractuale convenite, astfel că, în baza art. 1073, 1082 C. civ., precum și a clauzei contractuale cuprinsă la art. 8.14.2, pârâta datorează penalități de întârziere de 30% din valoarea cu care trebuia majorat capitalul social doar pentru ultimii doi ani investiționali. Prin Decizia comercială nr. 401 din 30 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de pârâta SC T.T. SRL precum și reclamanta A.V.A.S.

În considerentele Deciziei nr. 401 din 30 iunie 2010 din apel s-a reținut că, deși reclamanta A.V.A.S. nu și-a motivat apelul, prin prisma caracterului devolutiv al acestuia, în urma analizării cauzei s-a reținut că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pentru considerentele de fapt si de drept reținute.

În privința apelului declarat de pârâtă, Curtea a reținut că problema de drept privitoare la prescripție a intrat în puterea lucrului judecat prin judecata din primul ciclu procesual, conform Sentinței nr. 2734 din 26 februarie 2008. Pe fond s-a reținut că nu s-a contestat de părți realizarea de către pârâtă a investițiilor prevăzute la art. 8.13.1 din contract, conform programului cuprins în anexa 7, însă nu a fost îndeplinită obligația majorării corespunzătoare a capitalului social, pentru care părțile au prevăzut clauza penală, motiv pentru care pârâta datorează penalități de întârziere contractuale, fiind de drept în întârziere, potrivit art. 1088 alin. (2) C. civ. și art. 43 C. com. Împotriva deciziei nr. 401 din 30 iunie 2010 părțile au declarat recurs.

Astfel, reclamanta A.V.A.S. a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a Deciziei nr. 401 din 30 iunie 2010, în sensul obligării paratei și la plata sumei de 45.000 euro cu titlu de penalități aferente anului 2004, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății. Conform art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta susține că, în mod nelegal instanțele de fond au reținut ca s-a probat existența unei cauze exoneratoare de răspundere a pârâtei pentru penalitățile aferente anului 2004, și care a constat în omisiunea înregistrării la Registrul Comerțului, până la data de 27 aprilie 2005, a majorării de capital social realizată de recurentă anterior Contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. CT 34 din 23 septembrie 2003. În fapt, pârâta a devenit proprietar cu drepturi depline asupra acțiunilor încă de la data plății prețului acestora, a realizat anticipat o parte a investițiilor asumate, însă neîndeplinirea formalităților de publicitate legale de majorare a capitalului social nu o poate exonera de plata penalităților de întârziere contractuale.

În al doilea rând, recurenta susține că, în mod nelegal instanța de apel a reținut nemotivarea apelului A.V.A.S., deși reclamanta a criticat, și în această fază procesuală, aplicarea greșită a prevederilor contractuale care impuneau pârâtei penalități de întârziere în cazul nemajorării capitalului social cu valoarea investițiilor asumate, la sfârșitul fiecărui termen din graficul de eșalonare cuprins în anexă. În motivarea recursului pârâtei, aceasta invocă greșita soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune prin invocarea autorității de lucru judecat în raport de soluția pronunțată în primul ciclu procesual. A doua critică vizează greșita aplicare a art. 982 C. civ., coroborat cu art. 983 C. civ., cu raportare la clauza contractuală stabilită la art. 8.16, conform căreia diferența dintre investiția realizată efectiv și cea asumată se va reporta la următoarea perioadă, diminuând corespunzător obligațiile aferente acesteia.

Recurenta critică nepronunțarea instanțelor asupra incidenței art. 128 din Legea nr. 31/1990 conform căruia, până la data de 1 decembrie 2006 când a fost abrogat, majorarea capitalului social nu putea fi efectuată, fiind interzisă. De asemenea, în opinia recurente, majorarea capitalului social cu valoarea investițiilor este în contradicție cu art. 224 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, SC M. SA fiind o societate listată pe RASDAQ până la finalul anului 2006, iar textul de lege invocat prevede că societatea comercială trebuie să asigure un tratament egal pentru toți acționarii care dețin acțiuni din aceeași clasă. Prin întâmpinarea depusă intimata SC T.T. SRL a solicitat respingerea recursului AVAS București.

Analizând recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele: În baza contractului de vânzare-cumpărare nr. CT 34 din 23 septembrie 2003 pârâta a achiziționat de la reclamantă un număr de 147.095 acțiuni deținute la SC M. SA, asumându-și obligația, conform art. 8.13.1 de a efectua în societatea privatizată investiții în valoare de 350.000 euro pe o durată de 3 ani, începând cu data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor, conform graficului de eșalonare prevăzut în anexa 7. S-a stipulat, așa cum corect au reținut instanțele, că, în cazul în care cumpărătorul realizează investiția dar nu majorează capitalul social al societății cumpărate la finele fiecărui an investițional, se vor calcula penalități de întârziere, care, potrivit art. 8.14.2 din contract s-au determinat prin procentul de 30% din suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui an.

Astfel, pentru investițiile aferente anului II în valoare de 85.500 euro, scadente la 10 octombrie 2005 s-au calculat penalități de 24.750 euro, iar pentru cele aferente anului III investițional, în sumă de 92.500 euro scadența a fost la 10 octombrie 2006, iar penalitățile s-au calculat la suma de 27.750 euro. Potrivit art. 969 C. civ., cu raportare la clauzele contractuale invocate, art. 1088 C. civ. și art. 43 C. com. se va reține că, în mod legal, pârâta a fost obligată la plata sumei de 52.500 euro penalități de întârziere, la cursul BNR din ziua plății.

Cât privește suma de 45.000 euro calculată cu titlu de penalități de întârziere pentru suma de 150.000 euro valoare a investițiilor pentru primul an, scadente la 10 octombrie 2004 se va reține că, în mod legal, instanțele de fond au reținut existența cauzei exoneratoare a pârâtei în privința îndeplinirii acestei obligații, de vreme ce însăși reclamanta era ținută de o obligație asemănătoare întrucât, deși a procedat la majorarea capitalului social al SC M. SA anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, nu a efectuat formalitățile de publicitate și opozabilitate, fapt evidențiat de adresa nr. 433 din 23 aprilie 2005 emisă de R.M. SA. Întrucât culpa reclamantei a fost corect reținută în speță ca și cauză exoneratoare pentru pârâtă în privința primului an investițional, critica recurentei sub acest aspect este nefondată și urmează a fi respinsă.

De asemenea, critica vizând nemotivarea apelului este neîntemeiata, deoarece corect s-a reținut că în apel nu s-au adus critici de substanță hotărârii primei instanțe, reclamanta reiterând doar motivele care au determinat-o să promoveze cererea de chemare în judecată a SC T.T. SRL, însă, sub acest aspect a fost reținut caracterul devolutiv al căii de atac a apelului, cauza fiind soluționată potrivit art. 292 alin. (2) C. proc. civ. în baza celor invocate de părți în prima instanța. În consecință, în baza celor mai sus reținute, nefiind fondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei va fi respins.

Cât privește recursul declarat de societatea pârâta se va reține că acesta nu a fost timbrat anticipat și nici după comunicarea prin citație a sumei de 3042 RON datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru și respectiv 5 RON timbru judiciar, astfel că, în aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 recursul acestei părți se va anula ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva Deciziei nr. 401 din 30 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC T.T. SRL Constanța împotriva Deciziei nr. 401 din 30 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2011.