ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 429/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 429/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Prin cererea
înregistrată la 7 noiembrie 2007 la Tribunalul București, Secția a VI-a
comercială, reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtei SC T.T. SRL la
plata unor despăgubiri în cuantum de 97.500 euro, pentru nerespectarea
obligației de majorare a capitalului social al SC M. SA.
În baza Sentinței
comerciale nr. 2734 din 26 februarie 2008 acțiunea a fost admisă, fiind
totodată respinse excepțiile lipsei de interes și prescripției dreptului
material la acțiune, invocate de pârâtă.
Apelul pârâtei a fost
admis prin Decizia comercială nr. 407 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel
București, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe,
menținându-se soluția dată excepțiilor ridicate de pârâtă.
Înalta Curte de
Casație și Justiție a păstrat Decizia nr. 407 din 23 septembrie 2008 din apel,
prin Decizia nr. 1809 din 9 iunie 2009.
În rejudecare, cauza
a fost soluționată prin Sentința comercială nr. 14371 din 18 decembrie 2010
pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, acțiunea fiind
admisă în parte, în sensul obligării pârâtei SC T.T. SRL să-i achite
reclamantei A.V.A.S. suma de 52.500 euro cu titlu de penalități de întârziere,
la cursul BNR din ziua plății.
Pentru a pronunța
Sentința nr.14371 din 18 decembrie 2010, prima instanță a reținut că pârâta nu
și-a respectat obligația asumată prin contractul de vânzare-cumpărare de
acțiuni, de a majora capitalul social al SC M. SA la termenele contractuale
convenite, astfel că, în baza art. 1073, 1082 C. civ., precum și a clauzei
contractuale cuprinsă la art. 8.14.2, pârâta datorează penalități de întârziere
de 30% din valoarea cu care trebuia majorat capitalul social doar pentru
ultimii doi ani investiționali.
Prin Decizia
comercială nr. 401 din 30 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a
comercială, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de pârâta SC T.T.
SRL precum și reclamanta A.V.A.S.
În considerentele Deciziei
nr. 401 din 30 iunie 2010 din apel s-a reținut că, deși reclamanta A.V.A.S. nu
și-a motivat apelul, prin prisma caracterului devolutiv al acestuia, în urma
analizării cauzei s-a reținut că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală
și temeinică, pentru considerentele de fapt si de drept reținute.
În privința apelului
declarat de pârâtă, Curtea a reținut că problema de drept privitoare la
prescripție a intrat în puterea lucrului judecat prin judecata din primul ciclu
procesual, conform Sentinței nr. 2734 din 26 februarie 2008.
Pe fond s-a reținut
că nu s-a contestat de părți realizarea de către pârâtă a investițiilor
prevăzute la art. 8.13.1 din contract, conform programului cuprins în anexa 7,
însă nu a fost îndeplinită obligația majorării corespunzătoare a capitalului
social, pentru care părțile au prevăzut clauza penală, motiv pentru care pârâta
datorează penalități de întârziere contractuale, fiind de drept în întârziere,
potrivit art. 1088 alin. (2) C. civ. și art. 43 C. com.
Împotriva deciziei nr.
401 din 30 iunie 2010 părțile au declarat recurs.
Astfel, reclamanta A.V.A.S.
a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a Deciziei nr. 401 din 30
iunie 2010, în sensul obligării paratei și la plata sumei de 45.000 euro cu
titlu de penalități aferente anului 2004, echivalent în lei la cursul BNR din
ziua plății.
Conform art. 304 pct.
9 C. proc. civ., recurenta susține că, în mod nelegal instanțele de fond au
reținut ca s-a probat existența unei cauze exoneratoare de răspundere a pârâtei
pentru penalitățile aferente anului 2004, și care a constat în omisiunea
înregistrării la Registrul Comerțului, până la data de 27 aprilie 2005, a
majorării de capital social realizată de recurentă anterior Contractului de
vânzare-cumpărare de acțiuni nr. CT 34 din 23 septembrie 2003.
În fapt, pârâta a
devenit proprietar cu drepturi depline asupra acțiunilor încă de la data plății
prețului acestora, a realizat anticipat o parte a investițiilor asumate, însă
neîndeplinirea formalităților de publicitate legale de majorare a capitalului
social nu o poate exonera de plata penalităților de întârziere contractuale.
În al doilea rând,
recurenta susține că, în mod nelegal instanța de apel a reținut nemotivarea
apelului A.V.A.S., deși reclamanta a criticat, și în această fază procesuală,
aplicarea greșită a prevederilor contractuale care impuneau pârâtei penalități
de întârziere în cazul nemajorării capitalului social cu valoarea investițiilor
asumate, la sfârșitul fiecărui termen din graficul de eșalonare cuprins în
anexă.
În motivarea
recursului pârâtei, aceasta invocă greșita soluționare a excepției prescripției
dreptului material la acțiune prin invocarea autorității de lucru judecat în
raport de soluția pronunțată în primul ciclu procesual.
A doua critică
vizează greșita aplicare a art. 982 C. civ., coroborat cu art. 983 C. civ., cu
raportare la clauza contractuală stabilită la art. 8.16, conform căreia
diferența dintre investiția realizată efectiv și cea asumată se va reporta la
următoarea perioadă, diminuând corespunzător obligațiile aferente acesteia.
Recurenta critică
nepronunțarea instanțelor asupra incidenței art. 128 din Legea nr. 31/1990
conform căruia, până la data de 1 decembrie 2006 când a fost abrogat, majorarea
capitalului social nu putea fi efectuată, fiind interzisă.
De asemenea, în
opinia recurente, majorarea capitalului social cu valoarea investițiilor este
în contradicție cu art. 224 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de
capital, SC M. SA fiind o societate listată pe RASDAQ până la finalul anului
2006, iar textul de lege invocat prevede că societatea comercială trebuie să
asigure un tratament egal pentru toți acționarii care dețin acțiuni din aceeași
clasă.
Prin întâmpinarea
depusă intimata SC T.T. SRL a solicitat respingerea recursului AVAS București.
Analizând recursul
declarat de reclamanta A.V.A.S. prin prisma motivelor invocate se vor reține
următoarele:
În baza contractului
de vânzare-cumpărare nr. CT 34 din 23 septembrie 2003 pârâta a achiziționat de
la reclamantă un număr de 147.095 acțiuni deținute la SC M. SA, asumându-și
obligația, conform art. 8.13.1 de a efectua în societatea privatizată investiții
în valoare de 350.000 euro pe o durată de 3 ani, începând cu data transferului
dreptului de proprietate asupra acțiunilor, conform graficului de eșalonare
prevăzut în anexa 7.
S-a stipulat, așa cum
corect au reținut instanțele, că, în cazul în care cumpărătorul realizează
investiția dar nu majorează capitalul social al societății cumpărate la finele
fiecărui an investițional, se vor calcula penalități de întârziere, care,
potrivit art. 8.14.2 din contract s-au determinat prin procentul de 30% din
suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui an.
Astfel, pentru
investițiile aferente anului II în valoare de 85.500 euro, scadente la 10
octombrie 2005 s-au calculat penalități de 24.750 euro, iar pentru cele
aferente anului III investițional, în sumă de 92.500 euro scadența a fost la 10
octombrie 2006, iar penalitățile s-au calculat la suma de 27.750 euro.
Potrivit art. 969 C.
civ., cu raportare la clauzele contractuale invocate, art. 1088 C. civ. și art.
43 C. com. se va reține că, în mod legal, pârâta a fost obligată la plata sumei
de 52.500 euro penalități de întârziere, la cursul BNR din ziua plății.
Cât privește suma de
45.000 euro calculată cu titlu de penalități de întârziere pentru suma de
150.000 euro valoare a investițiilor pentru primul an, scadente la 10 octombrie
2004 se va reține că, în mod legal, instanțele de fond au reținut existența
cauzei exoneratoare a pârâtei în privința îndeplinirii acestei obligații, de
vreme ce însăși reclamanta era ținută de o obligație asemănătoare întrucât,
deși a procedat la majorarea capitalului social al SC M. SA anterior încheierii
contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, nu a efectuat formalitățile de
publicitate și opozabilitate, fapt evidențiat de adresa nr. 433 din 23 aprilie 2005
emisă de R.M. SA.
Întrucât culpa
reclamantei a fost corect reținută în speță ca și cauză exoneratoare pentru
pârâtă în privința primului an investițional, critica recurentei sub acest
aspect este nefondată și urmează a fi respinsă.
De asemenea, critica
vizând nemotivarea apelului este neîntemeiata, deoarece corect s-a reținut că
în apel nu s-au adus critici de substanță hotărârii primei instanțe, reclamanta
reiterând doar motivele care au determinat-o să promoveze cererea de chemare în
judecată a SC T.T. SRL, însă, sub acest aspect a fost reținut caracterul
devolutiv al căii de atac a apelului, cauza fiind soluționată potrivit art. 292
alin. (2) C. proc. civ. în baza celor invocate de părți în prima instanța.
În consecință, în
baza celor mai sus reținute, nefiind fondat, potrivit art. 312 alin. (1) C.
proc. civ. recursul reclamantei va fi respins.
Cât privește recursul
declarat de societatea pârâta se va reține că acesta nu a fost timbrat
anticipat și nici după comunicarea prin citație a sumei de 3042 RON datorată cu
titlu de taxă judiciară de timbru și respectiv 5 RON timbru judiciar, astfel
că, în aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997
recursul acestei părți se va anula ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva Deciziei nr. 401
din 30 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.
Anulează ca netimbrat
recursul declarat de pârâta SC T.T. SRL Constanța împotriva Deciziei nr. 401
din 30 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 februarie 2011.