ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 802/2012

Ședința publică de la 21 februarie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC S.R. SRL prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu pârâta SC R.S. SA, a solicitat să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC R.S. SA nr. 2 din 24 august 2007; a Hotărârii nr. 1 din data de 4 martie 2008 a consiliului de administrație al pârâtei și a statutului și contractului de societate actualizate pe baza actelor menționate, precum și să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința comercială nr. 10596 din 7 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că majorarea capitalului social este o ipoteză prevăzută de lege strict în competența adunării generale extraordinare [(art. 113 lit. f) din Legea nr. 31/1990)], iar în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 204 coroborat cu cele ale art. 113 și 115 din aceeași lege, fiind respectate în speță toate cerințele legale. Apelul declarat de reclamanta SC S.R. SRL, împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 100 din 2 martie 2011. În argumentarea acestei decizii instanța de apel a constatat că prin hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor SC R.S.

SA nr. 2 din data de 24 august 2007 s-a decis la punctul 2 pe ordinea de zi majorarea capitalului social cu suma de 6.000.000 lei. Hotărârea a fost adoptată la a doua convocare cu 1.600.000 voturi reprezentând 100 % din totalul drepturilor de vot deținute de acționarii prezenți și reprezentați în adunarea generală extraordinară. Respingând susținerile apelantei referitoare la faptul că hotărârea a fost luată cu încălcarea dispozițiilor art. 212 alin. (2) din legea privind societățile comerciale, care impuneau condiția unanimității, instanța de apel a reținut că modificarea capitalului social se realizează în condițiile prevăzute de lege pentru modificarea actului constitutiv. Evident însă că, în cazul majorării capitalului social se modifică și actul constitutiv, astfel încât trebuie respectate dispozițiile legale care privesc strict această operațiune, iar nu cele care se referă la constituirea societăți.

La majorarea capitalului social prezintă interes și dispozițiile legale avute în vedere la formarea lui, cu ocazia constituirii societății. Regulile privind formarea capitalului social sunt, în principiu, aceleași, atât la constituirea societății, cât și la mărirea acestuia, pe parcursul existenței societății. Referitor la susținerea apelantei privind nemotivarea sentinței, instanța de apel a apreciat că tribunalul a analizat argumentele reclamantei din perspectiva motivului de nulitate reprezentat de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 212 alin. (1) din legea privind societățile comerciale, restul textelor de lege nu sunt decât tangențial invocate, iar eventuala lor încălcare nu ar fi condus la consecința anulării hotărârilor menționate.

Tocmai de ceea au fost analizate dispozițiile art. 212 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cu modificările și completările ulterioare. S-a constatat că așa cum în statutul societății R.S. SA nu sunt prevăzute cerințe de cvorum și de majoritate mai mari, nu a fost încălcată nici o dispoziție legală imperativă din art. 113 lit. f) și art. 115 din legea privind societățile comerciale Împotriva acestei decizii reclamanta SC S.R. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În susținerea motivului de recurs invocat recurenta reclamantă, reluând textual toate criticile cuprinse în cererea de apel, a arătat că instanța de fond a pronunțat decizia recurată cu încălcarea legii mai precis a dispozițiilor art. 212 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 5 alin. (1), (3), (6) și art. 61 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată.

Totodată, a susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că prin respingerea motivului de apel privind nemotivarea sentinței pronunțate la fond reținându-se că acestea nu trebuiau analizate pentru că nu duc la anularea hotărârii adunării generale privează societatea de un grad de jurisdicție întrucât acestea ar fi trebuit respinse de instanța de fond motivate în fapt și în drept, astfel încât societatea să poată formula critici cu privire la această soluție în calea de atac. Recurenta susține că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (2) și art. 129 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, republicată, dar și a dispozițiilor exprese și imperative ale art. 968 C. civ., hotărârea adunării generale având la bază o cauză ilegală.

Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii acțiunii și anulării hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor SC B.I. SA nr. 2 din 24 august 2007, a hotărârii nr. 1 din 04 martie 2008 a Consiliului de Administrație al intimatei-pârâte și a statutului și contractului de societate actualizate pe baza actelor menționate. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă SC B.I. SA, răspunzând punctual criticilor recurentei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: În primul rând trebuie subliniat că vor forma obiect al analizei instanței de recurs doar motivele care vizează nelegalitatea deciziei recurate deoarece, în actuala reglementare, art. 304 C. proc.

civ., permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele. Modul în care instanța de fond a interpretat probele administrate și a stabilit pe baza acestora o anumită situație de fapt nu mai poate constitui motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ. Așa fiind, criticile care vizează situația de fapt sau aprecierea probelor nu vor fi supuse analizei acestei instanțe. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., invocat de recurentă vizează lipsa temeiului legal sau încălcarea legii.

Dintre aceste ipoteze, recurenta a invocat încălcarea dispozițiilor art. 212 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 5 alin. (1), (3), (6), art. 61 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, art. 261 alin. (1) C. proc. civ., a dispozițiilor art. 129 alin. (2) și alin. (6) din Legea nr. 31/1990 și a dispozițiilor art. 968 C. civ. Legalitatea unei operațiuni de majorare a capitalului social, impune printre altele, verificarea respectării dispozițiilor care stabilesc competența adunării generale extraordinare în această materie și a celor care stabilesc cvorumul de prezență și vot (art. 115 din legea privind societățile comerciale) pentru adoptarea hotărârii de majorare.

Textul invocat de recurentă, ca fiind încălcat (art. 212 alin. (1) din legea privind societățile comerciale) potrivit cu care „societatea pe acțiuni își va putea majora capitalul social, cu respectarea dispozițiilor prevăzute pentru constituirea societății” instituie o regulă de principiu, în sensul respectării acelorași dispoziții legale, la constituire sau la majorarea capitalului, cu privire la subscrierea și vărsarea capitalului, menționarea felului aporturilor, a numărului de acțiuni acordate. Raționamentul recurentei în sensul că dispozițiile art. 212 alin. (1) se referă, implicit la regula unanimității pentru majorarea capitalului social, nu are fundament legal, deoarece prin această interpretare, înlătură, fără nici o explicație celelalte dispoziții care reglementează modificarea actului constitutiv prin majorarea capitalului social.

Cu alte cuvinte, interpretarea dispozițiilor art. 212 alin. (1) din legea privind societățile comerciale, nu se poate face în afara celorlalte prevederi aplicabile operațiunii de majorare de capital care poate fi dispusă numai de către adunarea generală extraordinară, în condițiile de prezență și de vot stabilite imperativ de art. 115 din actul normativ menționat. Singura excepție de la dispozițiile art. 115 este prevăzută expres în art. 210 alin. (4) din aceeași lege, care instituie regula unanimității numai pentru situația majorării capitalului social prin majorarea valorii nominale a acțiunilor, ipoteză care nu se aplică în speță.

Concluzia, însă, se impune cu forța evidenței, în chestiunea interpretării textului de lege, care face obiectul examinării, în sensul că, per a contrario, în situația majorării capitalului social prin emisiunea de acțiuni noi hotărârea adunării generale extraordinare se adoptă în condițiile de prezență și vot statuate de art. 115 din legea privind societățile comerciale, astfel cum corect a apreciat și instanța de apel. Critica de nemotivare nu subzistă, în condițiile în care instanța de apel a răspuns prin considerente clare, precise și la obiect, motivelor de nulitate invocate prin acțiune și reiterate în apel. Faptul că aceleași chestiuni de drept sunt reluate și încadrate formal în motive de apel distincte, nu obligă instanța să urmeze în considerentele hotărârii aceiași structură a expunerii cu atât mai mult cu cât instanța de apel menținând hotărârea fondului și-a însușit motivele de fapt și de drept reținute de prima instanță.

De altfel, recurenta nu a precizat în concret că decizia recurată ar fi nemotivată ci și-a exprimat nemulțumirea privind analiza făcută de instanța de fond. Respingerea de către instanța de apel a motivului referitor la nemotivarea sentinței privind motivele de nulitate întemeiate pe dispozițiile art. 129 alin. (2) și alin. (6) din Legea nr. 131/1990, republicată și cele privitoare la încălcarea art. 968 C. civ., apreciind că încălcarea acestora nu ar fi condus la consecința anulării hotărârilor menționate, nu poate duce la concluzia că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) C. proc. civ.

Nici critica privind încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (2) și (6) din Legea nr. 31/1990, republicată și art. 968 C. civ., nu poate fi reținută întrucât instanța de apel făcând analiza sentinței apelate a apreciat în mod corect că tribunalul a analizat argumentele reclamantei din perspectiva motivului de nulitate reprezentat de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 212 alin. (1) din legea privind societățile comerciale și că o eventuală încălcare a textelor de lege menționate nu ar fi condus la consecința anulării hotărârilor. Așa fiind, se constată că, instanța de apel a analizat și a răspuns tuturor criticilor formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, sub acest aspect decizia atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul să fie respins, ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.R. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 100 din 2 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2012.