ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 802/2012

Ședința publică de la 21 februarie 2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC S.R. SRL

prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

în contradictoriu cu pârâta SC R.S. SA, a solicitat să se constate nulitatea

absolută a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC R.S. SA nr.

2 din 24 august 2007; a Hotărârii nr. 1 din data de 4 martie 2008 a consiliului

de administrație al pârâtei și a statutului și contractului de societate

actualizate pe baza actelor menționate, precum și să se dispună obligarea

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința

comercială nr. 10596 din 7 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că majorarea capitalului social este

o ipoteză prevăzută de lege strict în competența adunării generale

extraordinare [(art. 113 lit. f) din Legea nr. 31/1990)], iar în speță sunt

aplicabile dispozițiile art. 204 coroborat cu cele ale art. 113 și 115 din aceeași

lege, fiind respectate în speță toate cerințele legale.

Apelul declarat de

reclamanta SC S.R. SRL, împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat,

de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr.

100 din 2 martie 2011.

În argumentarea

acestei decizii instanța de apel a constatat că prin hotărârea adunării

generale extraordinare a acționarilor SC R.S. SA nr. 2 din data de 24 august

2007 s-a decis la punctul 2 pe ordinea de zi majorarea capitalului social cu suma

de 6.000.000 lei. Hotărârea a fost adoptată la a doua convocare cu 1.600.000

voturi reprezentând 100 % din totalul drepturilor de vot deținute de acționarii

prezenți și reprezentați în adunarea generală extraordinară.

Respingând

susținerile apelantei referitoare la faptul că hotărârea a fost luată cu

încălcarea dispozițiilor art. 212 alin. (2) din legea privind societățile

comerciale, care impuneau condiția unanimității, instanța de apel a reținut că

modificarea capitalului social se realizează în condițiile prevăzute de lege

pentru modificarea actului constitutiv. Evident însă că, în cazul majorării

capitalului social se modifică și actul constitutiv, astfel încât trebuie

respectate dispozițiile legale care privesc strict această operațiune, iar nu cele

care se referă la constituirea societăți. La majorarea capitalului social

prezintă interes și dispozițiile legale avute în vedere la formarea lui, cu

ocazia constituirii societății. Regulile privind formarea capitalului social

sunt, în principiu, aceleași, atât la constituirea societății, cât și la

mărirea acestuia, pe parcursul existenței societății.

Referitor la

susținerea apelantei privind nemotivarea sentinței, instanța de apel a apreciat

că tribunalul a analizat argumentele reclamantei din perspectiva motivului de

nulitate reprezentat de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 212 alin. (1)

din legea privind societățile comerciale, restul textelor de lege nu sunt decât

tangențial invocate, iar eventuala lor încălcare nu ar fi condus la consecința

anulării hotărârilor menționate. Tocmai de ceea au fost analizate dispozițiile art.

212 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cu modificările și completările

ulterioare.

S-a constatat că așa

cum în statutul societății R.S. SA nu sunt prevăzute cerințe de cvorum și de

majoritate mai mari, nu a fost încălcată nici o dispoziție legală imperativă

din art. 113 lit. f) și art. 115 din legea privind societățile comerciale

Împotriva acestei

decizii reclamanta SC S.R. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea

motivului de recurs invocat recurenta reclamantă, reluând textual toate

criticile cuprinse în cererea de apel, a arătat că instanța de fond a pronunțat

decizia recurată cu încălcarea legii mai precis a dispozițiilor art. 212 alin.

(1) coroborate cu dispozițiile art. 5 alin. (1), (3), (6) și art. 61 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată.

Totodată, a susținut

că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin.

(1) C. proc. civ., în sensul că prin respingerea motivului de apel privind

nemotivarea sentinței pronunțate la fond reținându-se că acestea nu trebuiau

analizate pentru că nu duc la anularea hotărârii adunării generale privează

societatea de un grad de jurisdicție întrucât acestea ar fi trebuit respinse de

instanța de fond motivate în fapt și în drept, astfel încât societatea să poată

formula critici cu privire la această soluție în calea de atac.

Recurenta susține că

decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin.

(2) și art. 129 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, republicată, dar și a

dispozițiilor exprese și imperative ale art. 968 C. civ., hotărârea adunării

generale având la bază o cauză ilegală.

Pentru aceste motive recurenta

a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul

admiterii acțiunii și anulării hotărârii adunării generale extraordinare a

acționarilor SC B.I. SA nr. 2 din 24 august 2007, a hotărârii nr. 1 din 04

martie 2008 a Consiliului de Administrație al intimatei-pârâte și a statutului

și contractului de societate actualizate pe baza actelor menționate.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimata pârâtă SC B.I. SA, răspunzând punctual criticilor

recurentei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul

este nefondat pentru considerentele ce urmează:

În

primul rând trebuie subliniat că vor forma obiect al analizei instanței de

recurs doar motivele care vizează nelegalitatea deciziei recurate deoarece, în

actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ., permite reformarea unei hotărâri

în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că

instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt

stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele.

Modul

în care instanța de fond a interpretat probele administrate și a stabilit pe

baza acestora o anumită situație de fapt nu mai poate constitui motiv de recurs

în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ.

Așa

fiind, criticile care vizează situația de fapt sau aprecierea probelor nu vor

fi supuse analizei acestei instanțe.

Motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., invocat de recurentă

vizează lipsa temeiului legal sau încălcarea legii. Dintre aceste ipoteze,

recurenta a invocat

încălcarea dispozițiilor art. 212 alin.

(1) coroborate cu dispozițiile art. 5 alin. (1), (3), (6), art. 61 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990, republicată, art. 261 alin. (1) C. proc. civ., a

dispozițiilor art. 129 alin. (2) și alin. (6) din Legea nr. 31/1990 și a

dispozițiilor art. 968 C. civ.

Legalitatea unei

operațiuni de majorare a capitalului social, impune printre altele, verificarea

respectării dispozițiilor care stabilesc competența adunării generale

extraordinare în această materie și a celor care stabilesc cvorumul de prezență

și vot (art. 115 din legea privind societățile comerciale) pentru adoptarea

hotărârii de majorare.

Textul invocat de

recurentă, ca fiind încălcat (art. 212 alin. (1) din legea privind societățile

comerciale) potrivit cu care „societatea pe acțiuni își va putea majora

capitalul social, cu respectarea dispozițiilor prevăzute pentru constituirea

societății” instituie o regulă de principiu, în sensul respectării acelorași

dispoziții legale, la constituire sau la majorarea capitalului, cu privire la

subscrierea și vărsarea capitalului, menționarea felului aporturilor, a numărului

de acțiuni acordate.

Raționamentul

recurentei în sensul că dispozițiile art. 212 alin. (1) se referă, implicit la

regula unanimității pentru majorarea capitalului social, nu are fundament

legal, deoarece prin această interpretare, înlătură, fără nici o explicație

celelalte dispoziții care reglementează modificarea actului constitutiv prin

majorarea capitalului social.

Cu alte cuvinte,

interpretarea dispozițiilor art. 212 alin. (1) din legea privind societățile

comerciale, nu se poate face în afara celorlalte prevederi aplicabile

operațiunii de majorare de capital care poate fi dispusă numai de către

adunarea generală extraordinară, în condițiile de prezență și de vot stabilite

imperativ de art. 115 din actul normativ menționat.

Singura excepție de

la dispozițiile art. 115 este prevăzută expres în art. 210 alin. (4) din aceeași

lege, care instituie regula unanimității numai pentru situația majorării

capitalului social prin majorarea valorii nominale a acțiunilor, ipoteză care

nu se aplică în speță.

Concluzia, însă, se

impune cu forța evidenței, în chestiunea interpretării textului de lege, care

face obiectul examinării, în sensul că, per a contrario, în situația majorării

capitalului social prin emisiunea de acțiuni noi hotărârea adunării generale

extraordinare se adoptă în condițiile de prezență și vot statuate de art. 115

din legea privind societățile comerciale, astfel cum corect a apreciat și

instanța de apel.

Critica de nemotivare

nu subzistă, în condițiile în care instanța de apel a răspuns prin considerente

clare, precise și la obiect, motivelor de nulitate invocate prin acțiune și

reiterate în apel.

Faptul că aceleași

chestiuni de drept sunt reluate și încadrate formal în motive de apel

distincte, nu obligă instanța să urmeze în considerentele hotărârii aceiași

structură a expunerii cu atât mai mult cu cât instanța de apel menținând

hotărârea fondului și-a însușit motivele de fapt și de drept reținute de prima

instanță.

De altfel, recurenta

nu a precizat în concret că decizia recurată ar fi nemotivată ci și-a exprimat

nemulțumirea privind analiza făcută de instanța de fond.

Respingerea de către

instanța de apel a motivului referitor la nemotivarea sentinței privind

motivele de nulitate întemeiate pe dispozițiile art. 129 alin. (2) și alin. (6)

din Legea nr. 131/1990, republicată și cele privitoare la încălcarea art. 968 C.

civ., apreciind că încălcarea acestora nu ar fi condus la consecința anulării

hotărârilor menționate, nu poate duce la concluzia că decizia recurată a fost

pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) C. proc. civ.

Nici

critica privind încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (2) și (6) din Legea nr.

31/1990, republicată și art. 968 C. civ., nu poate fi reținută întrucât

instanța de apel făcând analiza sentinței apelate a apreciat în mod corect că

tribunalul a analizat argumentele reclamantei din perspectiva motivului de

nulitate reprezentat de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 212 alin.

(1) din

legea

privind societățile comerciale

și că o eventuală încălcare a

textelor de lege menționate nu ar fi condus la consecința anulării hotărârilor.

Așa fiind, se

constată că, instanța de apel a analizat și a răspuns tuturor criticilor

formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, sub acest

aspect decizia atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul să fie respins, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC S.R. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 100

din 2 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2012.