ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3202/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 6038 din 5 mai 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă acțiunea prin care reclamanta A.A.C. a solicitat anularea hotărârii A.G.E.A. din 6 februarie 2008 luată de acționarii pârâtei SC T.R.A. SRL cu privire la majorarea capitalului social. În esență instanța de fond a reținut că reclamanta dorește prin cererea formulată ca instanța să analizeze legalitatea hotărârii de majorare a capitalului social de către doi din cei trei asociați, atacată prin prisma motivelor concrete care au condus la adoptarea ei, a scopului real urmărit de cei ce au adoptat-o.

Instanța a reținut, de asemenea, că din convocatorul adunării rezultă clar intenția celorlalți doi asociați ai reclamantei de a majora capitalul social, de a cumpăra părțile sociale deținute de reclamantă și de a vinde aceste părți către un terț, astfel încât reclamanta să nu mai dețină părți sociale în societatea pârâtă, scopul urmărit nefiind ascuns de cei doi și nedepășind cadrul legal. Cum modalitatea aleasă de cei doi se înscrie în limitele legii care nu interzice reducerea numărului asociaților sau schimbarea deținătorilor părților sociale s-a apreciat că hotărârea A.G.E.A. adoptată la 6 februarie 2008 este legală, cererea reclamantei fiind respinsă. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 1 din 7 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Instanța de apel a reținut că reclamanta a votat împotriva majorării capitalului social, dar nu poate susține că hotărârea adoptată cu votul a 66% din totalul părților sociale și a capitalului este lovită de nulitate pentru cauză ilicită și imorală pentru că se urmărește astfel excluderea ei din societate, ea neputând participa la majorarea capitalului din lipsă de disponibilități materiale, majorarea decisă reducându-i astfel cota sa de participare la capitalul social, deoarece hotărârea reprezintă voința societară majoritară, obligatorie și pentru cei rămași în minoritate după adoptarea ei. Câtă vreme reclamanta a avut posibilitatea de a contribui la majorare prin aducerea unui aport corespunzător, nu se poate susține că prin majorarea decisă s-ar fi urmărit excluderea ei.

Nici cauza ilicită și imorală nu a fost reținută de instanța de apel, câtă vreme hotărârea adoptată a fost luată cu respectarea legii, iar reclamanta a avut posibilitatea de a opta între a contribui la majorarea capitalului social sau de a rămâne cu o cotă corespunzătoare după majorarea prin contribuția celorlalți asociați. Nemulțumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta critică decizia din apel pentru respingerea nulității absolute parțiale a hotărârii A.G.E.A. din 6 februarie 2008 pentru cauză ilicită și imorală, întrucât scopul urmărit de ceilalți doi asociați prin majorarea adoptată a fost excluderea ei din societate, ei știind foarte bine că ea nu deține disponibilități materiale pentru a contribui la majorare.

Mai mult nici nu se impunea majorarea capitalului social câtă vreme societatea are capital în limita legală și nu înregistrează pierderi, ba, din contră, are profit iar ceilalți doi asociați urmăresc să-și înstrăineze părțile sociale către o societate terță în care ei dețin majoritatea acțiunilor. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Deși recurenta și-a încadrat motivele de recurs în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Curtea apreciază, în considerarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. că dezvoltarea criticilor se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însăși recurenta precizând astăzi că invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 948 C. civ.

privitoare la condițiile esențiale pentru valabilitatea convențiilor. Curtea apreciază ca nefondate criticile recurentei deoarece, așa cum a reținut și instanța de apel, voința societară, manifestată prin hotărârile adoptate, diferă de voința individuală a fiecărui asociat, iar câtă vreme însăși reclamanta recurentă susține că i s-a oferit posibilitatea de a contribui la majorarea capitalului dar nu a făcut-o întrucât nu avea disponibilități materiale, nu poate fi reținut scopul ascuns, imoral și ilicit de a o exclude din societate din partea celorlalți doi asociați. Câtă vreme voința majoritară societară s-a impus, recurenta, rămasă în minoritate urmează a i se supune, interesul societar prevalând celui personal al asociaților.

Neprobând și neinvocând încălcarea vreunei norme legale în adoptarea hotărârii A.G.A., recurenta nu poate invoca nulitatea absolută pentru cauză ilicită și imorală, cu atât mai mult cu cât majorarea capitalului social este o problemă de oportunitate în buna funcționare a unei societăți comerciale, aspect ce nu poate fi cenzurat de către instanță. În consecință, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.A.C. împotriva deciziei comerciale nr. 1 din 7 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.