ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3202/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3202/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 6038 din 5 mai 2008 a
Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă acțiunea prin
care reclamanta A.A.C. a solicitat anularea hotărârii A.G.E.A. din 6 februarie
2008 luată de acționarii pârâtei SC T.R.A. SRL cu privire la majorarea
capitalului social.
În esență instanța de fond a
reținut că reclamanta dorește prin cererea formulată ca instanța să analizeze
legalitatea hotărârii de majorare a capitalului social de către doi din cei
trei asociați, atacată prin prisma motivelor concrete care au condus la
adoptarea ei, a scopului real urmărit de cei ce au adoptat-o.
Instanța a reținut, de
asemenea, că din convocatorul adunării rezultă clar intenția celorlalți doi
asociați ai reclamantei de a majora capitalul social, de a cumpăra părțile
sociale deținute de reclamantă și de a vinde aceste părți către un terț, astfel
încât reclamanta să nu mai dețină părți sociale în societatea pârâtă, scopul
urmărit nefiind ascuns de cei doi și nedepășind cadrul legal.
Cum modalitatea aleasă de
cei doi se înscrie în limitele legii care nu interzice reducerea numărului
asociaților sau schimbarea deținătorilor părților sociale s-a apreciat că
hotărârea A.G.E.A. adoptată la 6 februarie 2008 este legală, cererea
reclamantei fiind respinsă.
Apelul declarat de
reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia
comercială nr. 1 din 7 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a
comercială.
Instanța de apel a reținut
că reclamanta a votat împotriva majorării capitalului social, dar nu poate
susține că hotărârea adoptată cu votul a 66% din totalul părților sociale și a
capitalului este lovită de nulitate pentru cauză ilicită și imorală pentru că
se urmărește astfel excluderea ei din societate, ea neputând participa la majorarea
capitalului din lipsă de disponibilități materiale, majorarea decisă
reducându-i astfel cota sa de participare la capitalul social, deoarece
hotărârea reprezintă voința societară majoritară, obligatorie și pentru cei
rămași în minoritate după adoptarea ei.
Câtă vreme reclamanta a avut
posibilitatea de a contribui la majorare prin aducerea unui aport
corespunzător, nu se poate susține că prin majorarea decisă s-ar fi urmărit
excluderea ei.
Nici cauza ilicită și
imorală nu a fost reținută de instanța de apel, câtă vreme hotărârea adoptată a
fost luată cu respectarea legii, iar reclamanta a avut posibilitatea de a opta
între a contribui la majorarea capitalului social sau de a rămâne cu o cotă
corespunzătoare după majorarea prin contribuția celorlalți asociați.
Nemulțumită de această
decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru motivele
de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de
recurs recurenta critică decizia din apel pentru respingerea nulității absolute
parțiale a hotărârii A.G.E.A. din 6 februarie 2008 pentru cauză ilicită și
imorală, întrucât scopul urmărit de ceilalți doi asociați prin majorarea adoptată
a fost excluderea ei din societate, ei știind foarte bine că ea nu deține
disponibilități materiale pentru a contribui la majorare.
Mai mult nici nu se impunea
majorarea capitalului social câtă vreme societatea are capital în limita legală
și nu înregistrează pierderi, ba, din contră, are profit iar ceilalți doi
asociați urmăresc să-și înstrăineze părțile sociale către o societate terță în
care ei dețin majoritatea acțiunilor.
Recursul este nefondat
pentru considerentele ce se vor arăta:
Deși recurenta și-a încadrat
motivele de recurs în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Curtea
apreciază, în considerarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. că
dezvoltarea criticilor se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.
9 C. proc. civ., însăși recurenta precizând astăzi că invocă greșita
interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 948 C. civ. privitoare la
condițiile esențiale pentru valabilitatea convențiilor.
Curtea apreciază ca
nefondate criticile recurentei deoarece, așa cum a reținut și instanța de apel,
voința societară, manifestată prin hotărârile adoptate, diferă de voința
individuală a fiecărui asociat, iar câtă vreme însăși reclamanta recurentă
susține că i s-a oferit posibilitatea de a contribui la majorarea capitalului
dar nu a făcut-o întrucât nu avea disponibilități materiale, nu poate fi
reținut scopul ascuns, imoral și ilicit de a o exclude din societate din partea
celorlalți doi asociați.
Câtă vreme voința majoritară
societară s-a impus, recurenta, rămasă în minoritate urmează a i se supune,
interesul societar prevalând celui personal al asociaților.
Neprobând și neinvocând
încălcarea vreunei norme legale în adoptarea hotărârii A.G.A., recurenta nu
poate invoca nulitatea absolută pentru cauză ilicită și imorală, cu atât mai
mult cu cât majorarea capitalului social este o problemă de oportunitate în
buna funcționare a unei societăți comerciale, aspect ce nu poate fi cenzurat de
către instanță.
În consecință, recursul
reclamantei urmează a fi respins ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312 C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta A.A.C. împotriva deciziei comerciale nr. 1 din 7 ianuarie 2009 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 3 decembrie 2009.