ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3017/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 29840/3/2008, reclamantul S.G.R. a chemat în judecată pe pârâții SC M.T.G. SRL și O.R.C. Ilfov de pe lângă Tribunalul București, solicitând instanței să dispună anularea actelor subsecvente Hotărârii A.G.A. din 16 ianuarie 2007, radierea mențiunii din 5 aprilie 2007, efectuată de O.R.C. Ilfov de pe lângă Tribunalul București, repunerea reclamantului în situația anterioară prin revenirea la participația de 25% din capitalul social al pârâtei. La data de 12 noiembrie 2008, reclamantul și-a precizat cererea, arătând că solicită instanței, constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.A.

din 29 martie 2007 și a actului constitutiv actualizat în temeiul hotărârii, repunerea în situația anterioară prin revenirea sa la proporția de 25% din capitalul social și să se comunice hotărârea judecătorească la O.R.C. Ilfov în scopul radierii mențiunii din 5 aprilie 2007. La termenul de judecată din data de 18 februarie 2009, Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a O.R.C. Ilfov în privința capitalului de cerere având ca obiect nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 29 martie 2007 și a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune. Prin sentința nr. 5730 din 8 aprilie 2009, a fost admisă în parte acțiunea precizată de reclamantul S.G.R. în contradictoriu cu SC M.T.G.

SRL și O.R.C. Ilfov de pe lângă Tribunalul București, a fost constatată nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 29 martie 2007 și a actului constitutiv actualizat. A fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.A. și a actului constitutiv actualizat în temeiul acestei hotărâri și atestat, formulat în contradictoriu cu O.R.C. Ilfov de pe lângă Tribunalul București, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală. În motivarea sentinței, instanța a reținut în esență că hotărârea A.G.A. din 29 martie 2007, este un act juridic subsecvent hotărârii A.G.A. din 16 ianuarie 2007, hotărâre ce a fost anulată la data de 18 octombrie 2007 prin sentința nr. 11645, sentință rămasă definitivă prin decizia nr. 101/2008 a Curții de Apel București.

În virtutea principiului actului subsecvent, ca urmare a anulării actului principal se impune anularea hotărârii A.G.A. din 29 martie 2007. Pe de altă parte, s-a reținut că hotărârea din 29 martie 2007 este lovită de nulitate absolută și din cauza încălcării regulii unanimității prevăzută de dispozițiile art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și de clauzele actului constitutiv ale societății pârâte. Hotărârea din 29 martie 2007, prin care s-a modificat actul constitutiv al societății în privința capitalului social și a cotelor de capital social deținut de asociați, a fost luată fără votul reclamantului care nu a fost prezent la adunarea generală. Apelul formulat de pârâta SC M.T.G. SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 5730 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel, a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 127 din 25 februarie 2010. În motivarea deciziei, s-a reținut că prin hotărârea A.G.A.

din 16 ianuarie 2007 s-a hotărât majorarea capitalului social al societății pârâte cu suma 40.000 lei și că asociații care nu efectuează vărsăminte în termenul prevăzut, va rămâne cu numărul de părți sociale pe care le deținea înainte de majorare, urmând ca în final procentul acestora la capital să se diminueze corespunzător, iar prin hotărârea A.G.A. din 29 martie 2007, s-a concretizat măsura luată la 16 ianuarie 2007 în sensul stabilirii capitalului social determinat de vărsămintele efectuate. Hotărârea A.G.A. din 26 ianuarie 2007, a fost anulată prin sentința nr. 1165 din 18 octombrie 2007 irevocabilă, iar câtă vreme această hotărâre este nulă, rezultă că și hotărârea A.G.A. din 29 martie 2007, ca act subsecvent este nulă.

A fost înlăturat și motivul de apel vizând dispozițiile art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 6 din Actul constitutiv, având în vedere regula unanimității prevăzută în actul societății pârâte pentru hotărârile privind modificarea actului constitutiv. Împotriva deciziei comerciale nr. 5730 din 8 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, a formulat recurs pârâta SC M.T.G. SRL, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii formulată de intimatul reclamant S.G.R. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, considerând că hotărârea A.G.A.

din 16 ianuarie 2007, (anulată de Înalta Curte de Casație și Justiție), nu este un act principal în baza căruia s-a emis hotărârea A.G.A. din 29 martie 2007. Hotărârea A.G.A. din 29 martie 2007 este un act principal de sine stătător, fără a fi un act subsecvent aferent hotărârii A.G.A. din 16 ianuarie 2007 anulat de instanță. Aprecierea instanței de apel în sensul că hotărârea A.G.A. din 16 ianuarie 2007 a produs efecte și efectul este hotărârea A.G.A. din 29 martie 2007, are la bază aplicarea și interpretarea greșită a legii, inclusiv a termenilor legali incidenți în cauză, în condițiile în care hotărârea A.G.A. din 29 martie 2007 nu este într-un raport de subsecvențialitate cu hotărârea A.G.A.

din 16 ianuarie 2007. Ambele instanțe, au aplicat greșit dispozițiile legale în condițiile în care, modificarea capitalului social al societății s-a efectuat în spiritul legii și în conformitate cu prevederile actului constitutiv. În acest sens, majorarea capitalului social a fost adoptată în baza actului constitutiv, iar hotărârea din 29 martie 2007 a fost adoptată la a doua adunare generală, fiind aprobată de minim trei asociați și cu majoritatea prevăzută de actul constitutiv. Acolo unde actul constitutiv nu face nicio distincție de genul aprecierii constatate de instanțele de judecată, nici acestea nu putea face o apreciere de distincție între adunările generale pentru modificarea actului constitutiv și cele aferente altor decizii, prevedrile actului constitutiv făcând expres vorbire despre condițiile de cvorum și vot la a doua convocare.

Analizând în cadrul controlului de legalitate, decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiul de drept invocat, se constată că recursul este nefondat. Dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează două ipoteze: hotărârea recurată este lipsită de temei legal și hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Recurenta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 critică hotărârea atacată sub aspectul aplicări greșite a legii, critici ce nu pot fi primite. Astfel, prin hotărârea A.G.A. din 16 ianuarie 2007 a fost majorat capitalul social de SC M.T.G. SRL cu suma de 40.000 lei de la 1.600 lei la 46.000 lei, fiecare asociat urmând să depună câte 10.000 lei, în 30 de zile de la data comunicării hotărârii.

Conform hotărârii, asociații care nu efectuează vărsămintele vor rămâne cu numărul de părți sociale pe care le deține înainte de majorare, urmând ca procentul acestora să se diminueze corespunzător. Hotărârea A.G.A. din 16 ianuarie 2007 a fost anulată însă, prin sentința comercială nr. 11695 din 18 octombrie 2007 reținându-se încălcarea dispozițiilor art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și prevederile Actului Constitutiv. Înainte de pronunțarea sentinței nr. 11695 din 18 octombrie 2007, a fost adoptată hotărârea A.G.A. din 29 martie 2007 prin care a fost majorat capitalul social cu 30.000 lei de la 1.600 lei, stabilindu-se configurația capitalului social, ținând cont că doar trei din cei patru asociați au depus cota de 10.000 lei stabilită prin hotărârea A.G.A.

din 16 ianuarie 2007. În aceaste condiții, instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale, hotărârea A.G.A. din 29 martie 2007, fiind efectul hotărârii din 16 ianuarie 2007. Întrucât această hotărâre este nulă în raport de sentința comercială nr. 1165/2007, în mod corect, instanța a aplicat dispozițiile legale vizând principiul efectelor nulității mai precis principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial. Astfel, anularea hotărârii A.G.A. din 16 ianuarie 2007 ca act primar atrage anularea hotărârii A.G.A. din 29 martie 2007 ca act subsecvent, următor, datorită legăturii sale cu primul act, iar critica vizând aplicarea greșită pe aspectele arătate, nu are un fundament real.

Nici critica vizând aplicarea greșită a legii în raport de regula unanimității nu este întemeiată. Potrivit art. 221 din Legea nr. 31/1990 (în forma de la data de 29 martie 2007) societate cu răspundere limitată își va majora capitalul social cu respectarea dispozițiilor legale privitoare la constituirea societății. Și la capitolul 6 din actul constitutiv se prevede că: „adunarea generală hotărăște prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale. Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților”. Ca urmare, mojorarea capitalului social duce la modificarea actului constituit, fiind necesar votul unanim al asociaților, întrucât nici legea și nici actul constitutiv nu prevede vreo excepție de la regula unanimității prevăzută de art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Este adevărat că hotărârea din 29 martie 2007 a fost adoptată la a doua convocare dar la capitolul 6 din Actul Constitutiv s-a prevăzut că adunarea convocată din nou, poate decide asupra ordinii de zi dacă sunt prezenți minim trei asociați dar numai în situația în care nu a putut fi luată o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorității cerute, dar majoritatea nu este cerută decât la hotărârile prin care nu se modifică actul constitutiv. Interpretând dispozițiile capitolului 6 din actul constitutiv al societății reclamante ținând cont și de dispozițiile art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 se constată că pentru modificarea actului constitutiv este necesar votul unanim al asociaților, aspect reținut corect de ambele instanțe.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate invocate de recurenta SC M.T.G. SRL sunt nefondate, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M.T.G. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 127 din 25 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.