ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2309/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ fiscal, prin sentința comercială nr. 819/C din 11 iunie 2009 a respins cererea formulată de reclamanta B.M. în contradictoriu cu pârâta SC I.G.C. SRL Râmnicu Vâlcea. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta, să se constate nulitatea absolută a mai multor acte, respectiv încheierea din 30 iunie 2008 pronunțată de judecătorul delegat la O.R.C. Vâlcea, actul adițional din 30 iunie 2008, actul constitutiv din 30 iunie 2008 și hotărârea din data de 30 iunie 2008. Soțul reclamantei, B.D.

și G.I. au fost asociați în cadrul SC I.G.C. SRL, conform actului constitutiv, B.D. a decedat în anul 2008 iar celălalt asociat a adus mai multe modificări actelor firmei, respectiv a cooptat-o în societate pe soția sa, numita G.V.M. Aceste modificări au fost efectuate prin încheierea din 30 iunie 2008 pronunțată de judecătorul delegat la O.R.C. Vâlcea și hotărârea din 30 iunie 2008. Reclamanta nu are calitate procesuală pentru a solicita constatarea nulității actelor din prezentul litigiu, existând numai posibilitatea ca potrivit dispozițiilor art. 202 din Legea nr. 31/1990, în cazul dobândirii părților sociale prin succesiune, societatea să fie obligată la plata părții sociale către succesori, conform ultimului bilanț contabil.

Ulterior, prin sentința nr. 1001 din 18 august 2009 aceiași instanță a admis cererea pârâtei SC I.G.C. SRL de completare a dispozitivului sentinței comerciale nr. 819/C din 11 iunie 2008 a Tribunalului Vâlcea, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, în sensul că a obligat pe reclamanta B.M. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.785 lei către pârâtă. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 105/A-C din 11 noiembrie 2009 a respins apelurile reclamantei B.M. împotriva sentinței nr. 819/C din 11 iunie 2008 și a sentinței nr. 1001 din 18 august 2008 pronunțate de Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei nr. 105/A-C din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta B.M. care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea pentru rejudecare a cauzei, în vederea soluționării fondului. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a expus împrejurarea că instanța de apel greșit a reținut că reclamanta nu are calitate procesuală activă, deoarece nu justifică un interes legitim personal și actual. Nulitatea absolută a încheierii din 30 iunie 2008 constă în faptul că hotărârea A.G.A. din 30 iunie 2008 este lovită de nulitate absolută, fiind adoptată fără a exista un convocator și fără a fi modificată la O.R.C.

și publicată în Monitorul Oficial. Faptul că hotărârea adunării generale, Actul adițional și încheierea judecătorului delegat au fost întocmite la data de 30 iunie 2008 naște suspiciuni cu privire la obiectivitatea judecătorului delegat la O.R.C., mai ales că același judecător a soluționat cauza în primă instanță, existând astfel un motiv de incompatibilitate. Au fost îngrădite atât libertatea cât și dreptul de a dispune de părțile sociale dar și posibilitatea de apărarea dreptului de proprietate. Intimata - pârâtă SC I.G.C. SRL a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei B.M.

pentru următoarele considerente. Este de necontestat că potrivit cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC I.G.C. SRL declararea nulității absolute a încheierii din 30 iunie 2008 dată de judecătorul delegat al O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea, actului adițional din 30 iunie 2008, hotărârii din 30 iunie 2008 și actului constitutiv din 30 iunie 2008, pe care le-a considerat contrare legii, urmărindu-se prejudicierea sa în calitatea de unică moștenitoare legală a defunctului soț B.D., fost asociat al pârâtei. S-a motivat că nulitatea actelor enumerate anterior constă în cesionarea de către G.I. în favoarea soției sale G.V.M. a 618 părți sociale deținute în cadrul societății și care reprezintă și părțile sociale moștenite deținute de defunctul B.D.

Din verificarea întregii documentații existente la dosar, rezultă că prin hotărârea din 10 iunie 2008 a SC I.G.C. SRL asociatul administrator G.I. a hotărât începând cu această dată continuarea activității societății cu unic asociat, având în vedere decesul asociatului B.D., intervenit la data de 4 iunie 2008. Potrivit încheierii din 24 iunie 2008 judecătorul delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea a admis cererea formulată de SC I.G.C. SRL, prin administrator G.I., și a dispus înscrierea mențiunilor cuprinse în hotărârea din 10 iunie 2008 și în actul constitutiv actualizat. Relevant sub acest aspect este decizia nr. 703/R-C din 13 august 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respins ca nefondat recursul formulat de B.M.

împotriva încheierii din 24 iunie 2008 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea. Cu această ocazie s-a evidențiat că plata de către societate a valorii părților sociale deținute de B.D., este un aspect care nu influențează cererea de înscriere a mențiunilor, prin aceea că dreptul de a primi despăgubirile cuvenite, în calitatea de moștenitor al asociatului decedat, constituie conținutul unui alt raport juridic. Este adevărat că toate actele a căror nulitate absolută se cere a fi constatată respectiv încheierea din 30 iunie 2008, hotărârea din 30 iunie 2008, actul adițional din 30 iunie 2008 și actul constitutiv din 30 iunie 2008 sunt întocmite în aceiași zi, însă această împrejurare nu este de natură a conduce la suspiciune cu privire la obiectivitatea judecătorului delegat de pe lângă O.R.C.

În acest context s-a precizat, prin decizia nr. 965/R-C din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, că recurenta B.M. nu are legitimarea procesuală activă de a formula recurs împotriva încheierii din 21 august 2008 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea. Așa cum se regăsește și în jurisprudența în materie, decesul unui asociat în societatea cu răspundere limitată nu transferă această calitate succesorilor legali ori testamentari, ci doar dreptul subiectiv de a pretinde contravaloarea părților sociale deținute de autorul lor. Potrivit dispozițiilor art. 222 din Legea nr. 31/1990, care reglementează transmiterea părților sociale se prevede că în cazul dobândirii unei părți sociale prin succesiune, condițiile alin. (2) din același text nu sunt aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel.

În acest din urmă caz societatea este obligată la plata părții sociale către succesori, conform ultimului bilanț contabil aprobat. Actul constitutiv al SC I.G.C. SRL are precizat la art. 9 că eventualele modificări de repartiție care vor interveni ca urmare a majorării capitalului social, a transferului de părți sociale, a cooptării de noi asociați, a drepturilor succesorilor asociaților, vor fi reglementate prin acte adiționale. Din redactarea art. 9 din actul constitutiv apare cât se poate de evident că nu este stipulată situația continuării activității societății cu succesorii asociatului decedat. Nu poate fi primită nici critica recurentei vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 24 și art. 25 C. proc.

civ., deoarece nu există o situație de incompatibilitate, judecătorul fondului neluând parte la judecarea aceleiași pricini în apel sau în recurs și în caz de rejudecare după casare. Mai mult, pricinile invocate de reclamantă că pot conduce la o cerere de abținere, sunt cu obiecte diferite deduse judecății, nefiind aplicabil acest cadru legal. În baza art. 275 C. proc. civ. urmează a obliga recurenta la plata sumei de 1.785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC I.G.C. SRL, prin administrator judiciar CII B.E. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 105/A-C din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 105/A-C din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta la plata a 1.785 lei cheltuieli de judecată către intimata SC I.G.C. SRL Râmnicu Vâlcea, prin administrator judiciar CII B.E. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 iunie 2010.