ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2309/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2309/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vâlcea, secția comercială
și de contencios administrativ fiscal, prin sentința comercială nr.
819/C din 11 iunie 2009 a respins cererea formulată de reclamanta B.M. în
contradictoriu cu pârâta SC I.G.C. SRL Râmnicu Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut, în principal, că reclamanta a
solicitat în contradictoriu cu pârâta, să se constate nulitatea
absolută a mai multor acte, respectiv încheierea din 30 iunie 2008
pronunțată de judecătorul delegat la O.R.C. Vâlcea, actul
adițional din 30 iunie 2008, actul constitutiv din 30 iunie 2008 și
hotărârea din data de 30 iunie 2008.
Soțul reclamantei, B.D. și
G.I. au fost asociați în cadrul SC I.G.C. SRL, conform actului
constitutiv, B.D. a decedat în anul 2008 iar celălalt asociat a adus mai
multe modificări actelor firmei, respectiv a cooptat-o în societate pe
soția sa, numita G.V.M.
Aceste modificări au fost
efectuate prin încheierea din 30 iunie 2008 pronunțată de
judecătorul delegat la O.R.C. Vâlcea și hotărârea din 30 iunie
2008.
Reclamanta nu are calitate
procesuală pentru a solicita constatarea nulității actelor din
prezentul litigiu, existând numai posibilitatea ca potrivit dispozițiilor art.
202 din Legea nr. 31/1990, în cazul dobândirii părților sociale prin
succesiune, societatea să fie obligată la plata părții
sociale către succesori, conform ultimului bilanț contabil.
Ulterior, prin sentința nr. 1001
din 18 august 2009 aceiași instanță a admis cererea pârâtei SC
I.G.C. SRL de completare a dispozitivului sentinței comerciale nr. 819/C
din 11 iunie 2008 a Tribunalului Vâlcea, secția comercială și
contencios administrativ și fiscal, în sensul că a obligat pe
reclamanta B.M. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.785 lei
către pârâtă.
Curtea de Apel Pitești, secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin
decizia nr. 105/A-C din 11 noiembrie 2009 a respins apelurile reclamantei B.M. împotriva
sentinței nr. 819/C din 11 iunie 2008 și a sentinței nr. 1001
din 18 august 2008 pronunțate de Tribunalul Vâlcea, secția comercială
și de contencios administrativ și fiscal, fiind preluate în
esență argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei nr. 105/A-C din 11
noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială
și de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs
reclamanta B.M. care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre,
solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului,
casarea deciziei atacate și trimiterea pentru rejudecare a cauzei, în
vederea soluționării fondului.
În dezvoltarea motivelor de recurs
s-a expus împrejurarea că instanța de apel greșit a reținut
că reclamanta nu are calitate procesuală activă, deoarece nu
justifică un interes legitim personal și actual.
Nulitatea absolută a încheierii
din 30 iunie 2008 constă în faptul că hotărârea A.G.A. din 30
iunie 2008 este lovită de nulitate absolută, fiind adoptată
fără a exista un convocator și fără a fi
modificată la O.R.C. și publicată în Monitorul Oficial.
Faptul că hotărârea
adunării generale, Actul adițional și încheierea
judecătorului delegat au fost întocmite la data de 30 iunie 2008
naște suspiciuni cu privire la obiectivitatea judecătorului delegat
la O.R.C., mai ales că același judecător a soluționat cauza
în primă instanță, existând astfel un motiv de incompatibilitate.
Au fost îngrădite atât
libertatea cât și dreptul de a dispune de părțile sociale dar
și posibilitatea de apărarea dreptului de proprietate.
Intimata - pârâtă SC I.G.C. SRL
a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul
probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin
cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a
respinge ca nefondat recursul reclamantei B.M. pentru următoarele
considerente.
Este de necontestat că potrivit
cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat în contradictoriu
cu pârâta SC I.G.C. SRL declararea nulității absolute a încheierii din
30 iunie 2008 dată de judecătorul delegat al O.R.C. de pe lângă
Tribunalul Vâlcea, actului adițional din 30 iunie 2008, hotărârii din
30 iunie 2008 și actului constitutiv din 30 iunie 2008, pe care le-a
considerat contrare legii, urmărindu-se prejudicierea sa în calitatea de
unică moștenitoare legală a defunctului soț B.D., fost asociat
al pârâtei.
S-a motivat că nulitatea
actelor enumerate anterior constă în cesionarea de către G.I. în
favoarea soției sale G.V.M. a 618 părți sociale deținute în
cadrul societății și care reprezintă și
părțile sociale moștenite deținute de defunctul B.D.
Din verificarea întregii
documentații existente la dosar, rezultă că prin hotărârea din
10 iunie 2008 a SC I.G.C. SRL asociatul administrator G.I. a hotărât
începând cu această dată continuarea activității
societății cu unic asociat, având în vedere decesul asociatului B.D.,
intervenit la data de 4 iunie 2008.
Potrivit încheierii din 24 iunie
2008 judecătorul delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea a
admis cererea formulată de SC I.G.C. SRL, prin administrator G.I., și
a dispus înscrierea mențiunilor cuprinse în hotărârea din 10 iunie
2008 și în actul constitutiv actualizat.
Relevant sub acest aspect este
decizia nr. 703/R-C din 13 august 2008 pronunțată de Curtea de Apel
Pitești, secția comercială și de contencios administrativ
și fiscal, prin care a fost respins ca nefondat recursul formulat de B.M. împotriva
încheierii din 24 iunie 2008 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe
lângă Tribunalul Vâlcea.
Cu această ocazie s-a
evidențiat că plata de către societate a valorii
părților sociale deținute de B.D., este un aspect care nu
influențează cererea de înscriere a mențiunilor, prin aceea
că dreptul de a primi despăgubirile cuvenite, în calitatea de
moștenitor al asociatului decedat, constituie conținutul unui alt
raport juridic.
Este adevărat că toate
actele a căror nulitate absolută se cere a fi constatată
respectiv încheierea din 30 iunie 2008, hotărârea din 30 iunie 2008, actul
adițional din 30 iunie 2008 și actul constitutiv din 30 iunie 2008
sunt întocmite în aceiași zi, însă această împrejurare nu este
de natură a conduce la suspiciune cu privire la obiectivitatea
judecătorului delegat de pe lângă O.R.C.
În acest context s-a precizat, prin
decizia nr. 965/R-C din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal, că
recurenta B.M. nu are legitimarea procesuală activă de a formula
recurs împotriva încheierii din 21 august 2008 a judecătorului delegat la O.R.C.
de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Așa cum se regăsește
și în jurisprudența în materie, decesul unui asociat în societatea cu
răspundere limitată nu transferă această calitate
succesorilor legali ori testamentari, ci doar dreptul subiectiv de a pretinde
contravaloarea părților sociale deținute de autorul lor.
Potrivit dispozițiilor art. 222
din Legea nr. 31/1990, care reglementează transmiterea părților
sociale se prevede că în cazul dobândirii unei părți sociale
prin succesiune, condițiile alin. (2) din același text nu sunt
aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel. În acest din
urmă caz societatea este obligată la plata părții sociale
către succesori, conform ultimului bilanț contabil aprobat.
Actul constitutiv al SC I.G.C. SRL are
precizat la art. 9 că eventualele modificări de repartiție care
vor interveni ca urmare a majorării capitalului social, a transferului de
părți sociale, a cooptării de noi asociați, a drepturilor
succesorilor asociaților, vor fi reglementate prin acte adiționale.
Din redactarea art. 9 din actul
constitutiv apare cât se poate de evident că nu este stipulată
situația continuării activității societății cu
succesorii asociatului decedat.
Nu poate fi primită nici
critica recurentei vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 24
și art. 25 C. proc. civ., deoarece nu există o situație de
incompatibilitate, judecătorul fondului neluând parte la judecarea
aceleiași pricini în apel sau în recurs și în caz de rejudecare
după casare. Mai mult, pricinile invocate de reclamantă că pot
conduce la o cerere de abținere, sunt cu obiecte diferite deduse
judecății, nefiind aplicabil acest cadru legal.
În baza art. 275 C. proc. civ.
urmează a obliga recurenta la plata sumei de 1.785 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată către intimata SC I.G.C. SRL, prin
administrator judiciar CII B.E.
Pentru aceste rațiuni,
urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva
deciziei nr. 105/A-C din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de
Apel Pitești, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerință
din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 105/A-C din 11 noiembrie
2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de
contencios administrativ și fiscal.
Obligă recurenta la plata a
1.785 lei cheltuieli de judecată către intimata SC I.G.C. SRL Râmnicu
Vâlcea, prin administrator judiciar CII B.E.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 17 iunie 2010.