ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2776/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 februarie 2008 reclamantul P.A. în calitate de reprezentant legal al SC A. SRL Râmnicu Vâlcea în contradictoriu cu pârâtele C.C.I. Vâlcea și D.G.F.P. Vâlcea, solicită instanței constatarea nulității de drept a radierii societății și numirea unui lichidator care să procedeze la lichidarea acesteia. La data de 11 iunie 2008 reclamantul ca reprezentant legal al societății modifică acțiunea solicitând introducerea în cauză ca pârât a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea în locul C.C.I. Vâlcea, chemată în judecată din eroare, iar prin încheierea din 4 februarie 2009 instanța admite excepția lipsei calității procesuale pasive a O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Vâlcea invocată de către acesta. Prin sentința nr. 918 din 24 iunie 2009 Tribunalul Vâlcea, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, respinge cererea reclamantului, reținând că societatea comercială reclamantă a fost dizolvată de drept prin încheierea nr. 9196 din 24 septembrie 2001 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea, iar ulterior, prin încheierea nr. 16112 din 27 decembrie 2001 s-a dispus din oficiu radierea societății menționate, în temeiul Legii nr. 314/2001 art. 1 și art. 4 alin. (1) pentru nemajorarea capitalului social al societății la nivelul minim prevăzut de lege, că încheierile menționate nu au fost recurate, că pârâta D.G.F.P.

Vâlcea a adus la cunoștința asociatului unic P.A. aplicarea art. 7 din Legea nr. 314/2001 și a art. 477 C. civ., că art. 5 alin. (4) din legea menționată nr. 314/2001 nu sunt incidente deoarece actul contabil prezentat de reclamant, respectiv balanța analitică aferentă lunii iunie prin care acesta a înțeles să facă dovada existenței unor datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau față de alți creditori cu care ar avea litigii, a fost întocmită cu încălcarea Ordinului nr. 425/1998 privind Normele Metodologice de întocmire și utilizare a formularelor comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiară și contabilă, precum și modelele acestora – în vigoare la data întocmirii actului, actul menționat neputând servi ca document contabil pentru verificarea exactității înregistrărilor contabile.

Prin decizia nr. 107/A-C din 13 noiembrie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul P.A. în calitate de reprezentant legal al SC A. SRL împotriva sentinței primei instanțe, reținând că reclamantul apelant nu a făcut dovada că la data de 27 decembrie 2001, data radierii, SC A. SRL avea datorii la bugetul de stat, balanța de verificare analitică, depusă ca probă, fiind întocmită cu încălcarea dispozițiilor Ordinului nr. 425/1998, fiind incompletă, având modificări ale anului, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, precum și că încheierile judecătorului delegat prin care societatea în cauză a fost dizolvată și, apoi, radiată nu au fost atacate cu recurs.

Împotriva deciziei de mai sus P.A. în nume propriu și în calitate de reprezentant al SC A. SRL declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vederea completării raportului de expertiză contabilă, iar în subsidiar, desființarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată. În fundamentarea recursului său recurentul critică instanța de apel, în esență, pentru a fi omis să se pronunțe asupra cererii sale de suplimentare a raportului de expertiză contabilă, neluând în considerare nici înscrisurile contabile depuse în faza apelului, instanța neobservând nici că cele două încheieri ale judecătorului delegat la O.R.C.

nu i-au fost comunicate spre a putea declara recurs, în încheierea nr. 16112 din 27 decembrie 2001 nemenționându-se, de altfel, că aceasta poate fi atacată cu recurs, precum și pentru greșita aplicare a prevederilor art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001. Examinând recursul declarat de P.A. ca reprezentant al SC A. SRL prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta nu este fondat. Se constată, în acest sens, că recurentul critică instanța de apel în principal pentru greșita apreciere a probelor administrate în apel, respectiv a înscrisurilor noi depuse, critică ce vizează netemeinicia deciziei recurate și nu nelegalitatea acesteia, cenzurabilă în recurs, astfel că această critică urmează a nu fi examinată față de prevederile art. 304 alin. (1) C. proc.

civ. Cât privește critica referitoare la neexaminarea de către instanța de apel a cererii recurentului de completare a raportului de expertiză se constată că aceasta nu este fondată, solicitarea fiind formulată în subsidiar prin motivele de apel apelantul nemaiinsistând asupra acesteia, el cerând doar încuviințarea probei cu înscrisuri, așa cum s-a consemnat prin încheierea din 16 octombrie 2009. Nici criticile referitoare la greșita interpretare a actului dedus judecății și la greșita aplicare a legii de către instanța de apel nu sunt fondate, instanța aplicând corect dispozițiile Legii nr. 314 /2001. Se reține, în acest sens, că societatea recurentă nu și-a majorat în termenul legal capitalul social la limita minimă prevăzută de lege, astfel că nu-și poate invoca propria culpă, cu atât mai mult cu cât nici nu a atacat cu recurs încheierile judecătorului delegat la O.R.C.

Vâlcea de dizolvare, respectiv de radiere a societății. Cât privește aplicarea art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314 /2001 acesta vizează, între altele, așa cum judicios au reținut instanțele, situația în care societatea radiată ar fi avut - la momentul radierii - datorii la bugetul de stat, aspect contestat chiar de pârâtă care ar fi urmat să aibă calitatea de creditoare a acestor datorii și nedovedit de reclamant nici la fond și nici în apel, cum întemeiat a stabilit instanța criticată. De altfel de prevederile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 se pot prevala tocmai creditorii unor creanțe bugetare, existente la momentul dispunerii radierii, sau creditori ce se aflau în litigii cu societatea, aflate pe rolul instanțelor la menționatul moment, și nu societatea radiată - debitoare - care nu și-a îndeplinit obligația legală de majorare a capitalului social și nici nu a recurat în termen încheierile judecătorului delegat la O.R.C.

de dizolvare, respectiv de radiere, recurentul neputându-se prevala de propria culpă și propria pasivitate în exercitarea căii de atac a recursului, aceasta nefiind însă calificată de către instanță ca o procedură prealabilă obligatorie, cum eronat afirmă recurentul. Așadar, criticile formulate de recurentul P.A. ca reprezentant legal al societății radiate fiind nefondate, decizia atacată fiind legală și temeinică, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat. Cât privește recursul declarat de P.A. în nume propriu acesta urmează a fi respins ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă întrucât atât acțiunea introductivă de instanță, cât și declarația de apel, de altfel, au fost formulate de P.A.

numai ca reprezentant legal al societății comerciale SC A. SRL și nu și în nume propriu, acțiunea nefiind modificată în acest sens, astfel că, nefiind parte în proces, P.A. în nume propriu nu are nici calitatea procesuală activă de a declara recurs împotriva deciziei din apel în care, de asemenea, nu a figurat ca apelant și a cărui calitate procesuală activă nu a fost examinată, în fața instanței de fond examinându-se și fiind respinsă numai excepția calității procesuale active a lui P.A. ca reprezentant legal al societății radiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.A. ca reprezentant al SC A. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 107/A-C din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, și ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă cel declarat în nume propriu împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2010.