ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2776/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28 februarie 2008 reclamantul

P.A. în calitate de reprezentant legal al SC A. SRL Râmnicu Vâlcea în

contradictoriu cu pârâtele C.C.I. Vâlcea și D.G.F.P. Vâlcea, solicită instanței

constatarea nulității de drept a radierii societății și numirea unui lichidator

care să procedeze la lichidarea acesteia.

La data de 11 iunie 2008 reclamantul

ca reprezentant legal al societății modifică acțiunea solicitând introducerea

în cauză ca pârât a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea în locul C.C.I. Vâlcea,

chemată în judecată din eroare, iar prin încheierea din 4 februarie 2009

instanța admite excepția lipsei calității procesuale pasive a O.R.C. de pe

lângă Tribunalul Vâlcea invocată de către acesta.

Prin sentința nr. 918 din 24 iunie

2009 Tribunalul Vâlcea, secția comercială și contencios administrativ și fiscal,

respinge cererea reclamantului, reținând că societatea comercială reclamantă a

fost dizolvată de drept prin încheierea nr. 9196 din 24 septembrie 2001 a judecătorului

delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea, iar ulterior, prin încheierea nr.

16112 din 27 decembrie 2001 s-a dispus din oficiu radierea societății

menționate, în temeiul Legii nr. 314/2001 art. 1 și art. 4 alin. (1) pentru

nemajorarea capitalului social al societății la nivelul minim prevăzut de lege,

că încheierile menționate nu au fost recurate, că pârâta D.G.F.P. Vâlcea a adus

la cunoștința asociatului unic P.A. aplicarea art. 7 din Legea nr. 314/2001 și

a art. 477 C. civ., că art. 5 alin. (4) din legea menționată nr. 314/2001 nu

sunt incidente deoarece actul contabil prezentat de reclamant, respectiv

balanța analitică aferentă lunii iunie prin care acesta a înțeles să facă

dovada existenței unor datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor

sociale de stat sau față de alți creditori cu care ar avea litigii, a fost

întocmită cu încălcarea Ordinului nr. 425/1998 privind Normele Metodologice de

întocmire și utilizare a formularelor comune pe economie, care nu au regim

special, privind activitatea financiară și contabilă, precum și modelele

acestora – în vigoare la data întocmirii actului, actul menționat neputând

servi ca document contabil pentru verificarea exactității înregistrărilor

contabile.

Prin decizia nr. 107/A-C din 13

noiembrie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul P.A.

în calitate de reprezentant legal al SC A. SRL împotriva sentinței primei

instanțe, reținând că reclamantul apelant nu a făcut dovada că la data de 27

decembrie 2001, data radierii, SC A. SRL avea datorii la bugetul de stat,

balanța de verificare analitică, depusă ca probă, fiind întocmită cu încălcarea

dispozițiilor Ordinului nr. 425/1998, fiind incompletă, având modificări ale

anului, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. (4) din Legea nr.

314/2001, precum și că încheierile judecătorului delegat prin care societatea

în cauză a fost dizolvată și, apoi, radiată nu au fost atacate cu recurs.

Împotriva deciziei de mai sus P.A. în

nume propriu și în calitate de reprezentant al SC A. SRL declară recurs

solicitând, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7,

8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia și, în principal, trimiterea cauzei

spre rejudecare la instanța de apel în vederea completării raportului de

expertiză contabilă, iar în subsidiar, desființarea în totalitate a hotărârii

atacate în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată.

În fundamentarea recursului său

recurentul critică instanța de apel, în esență, pentru a fi omis să se pronunțe

asupra cererii sale de suplimentare a raportului de expertiză contabilă,

neluând în considerare nici înscrisurile contabile depuse în faza apelului,

instanța neobservând nici că cele două încheieri ale judecătorului delegat la O.R.C.

nu i-au fost comunicate spre a putea declara recurs, în încheierea nr. 16112

din 27 decembrie 2001 nemenționându-se, de altfel, că aceasta poate fi atacată

cu recurs, precum și pentru greșita aplicare a prevederilor art. 5 alin. (4)

din Legea nr. 314/2001.

Examinând recursul declarat de P.A. ca

reprezentant al SC A. SRL prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată

că acesta nu este fondat.

Se constată, în acest sens, că

recurentul critică instanța de apel în principal pentru greșita apreciere a

probelor administrate în apel, respectiv a înscrisurilor noi depuse, critică ce

vizează netemeinicia deciziei recurate și nu nelegalitatea acesteia,

cenzurabilă în recurs, astfel că această critică urmează a nu fi examinată față

de prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.

Cât privește critica referitoare la

neexaminarea de către instanța de apel a cererii recurentului de completare a

raportului de expertiză se constată că aceasta nu este fondată, solicitarea

fiind formulată în subsidiar prin motivele de apel apelantul nemaiinsistând

asupra acesteia, el cerând doar încuviințarea probei cu înscrisuri, așa cum s-a

consemnat prin încheierea din 16 octombrie 2009.

Nici criticile referitoare la

greșita interpretare a actului dedus judecății și la greșita aplicare a legii

de către instanța de apel nu sunt fondate, instanța aplicând corect

dispozițiile Legii nr. 314 /2001.

Se reține, în acest sens, că

societatea recurentă nu și-a majorat în termenul legal capitalul social la

limita minimă prevăzută de lege, astfel că nu-și poate invoca propria culpă, cu

atât mai mult cu cât nici nu a atacat cu recurs încheierile judecătorului

delegat la O.R.C. Vâlcea de dizolvare, respectiv de radiere a societății.

Cât privește aplicarea art. 5 alin. (4)

din Legea nr. 314 /2001 acesta vizează, între altele, așa cum judicios au

reținut instanțele, situația în care societatea radiată ar fi avut - la

momentul radierii - datorii la bugetul de stat, aspect contestat chiar de

pârâtă care ar fi urmat să aibă calitatea de creditoare a acestor datorii și

nedovedit de reclamant nici la fond și nici în apel, cum întemeiat a stabilit

instanța criticată. De altfel de prevederile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001

se pot prevala tocmai creditorii unor creanțe bugetare, existente la momentul

dispunerii radierii, sau creditori ce se aflau în litigii cu societatea, aflate

pe rolul instanțelor la menționatul moment, și nu societatea radiată -

debitoare - care nu și-a îndeplinit obligația legală de majorare a capitalului

social și nici nu a recurat în termen încheierile judecătorului delegat la O.R.C.

de dizolvare, respectiv de radiere, recurentul neputându-se prevala de propria

culpă și propria pasivitate în exercitarea căii de atac a recursului, aceasta

nefiind însă calificată de către instanță ca o procedură prealabilă obligatorie,

cum eronat afirmă recurentul.

Așadar, criticile formulate de

recurentul P.A. ca reprezentant legal al societății radiate fiind nefondate,

decizia atacată fiind legală și temeinică, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Cât privește recursul declarat de P.A.

în nume propriu acesta urmează a fi respins ca fiind formulat de o persoană

fără calitate procesuală activă întrucât atât acțiunea introductivă de instanță,

cât și declarația de apel, de altfel, au fost formulate de P.A. numai ca

reprezentant legal al societății comerciale SC A. SRL și nu și în nume propriu,

acțiunea nefiind modificată în acest sens, astfel că, nefiind parte în proces, P.A.

în nume propriu nu are nici calitatea procesuală activă de a declara recurs

împotriva deciziei din apel în care, de asemenea, nu a figurat ca apelant și a

cărui calitate procesuală activă nu a fost examinată, în fața instanței de fond

examinându-se și fiind respinsă numai excepția calității procesuale active a

lui P.A. ca reprezentant legal al societății radiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul P.A. ca reprezentant al SC A. SRL Râmnicu Vâlcea

împotriva deciziei nr. 107/A-C din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, și ca fiind formulat de o

persoană fără calitate procesuală activă cel declarat în nume propriu împotriva

aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 septembrie 2010.