ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3195/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3195/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2412 din 20
februarie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a
comercială, a fost admisă în parte cererea reclamantului L.S. din
București și, în contradictoriu cu pârâta SC T.D. SRL București,
s-a dispus anularea pct. 4 și 5 din hotărârea A.G.A. nr. 654 din 9
octombrie 2007, privitoare la majorarea capitalului social al SC T.D. SRL de la
100.000 lei la 2.100.000 lei prin emiterea unor noi părți sociale,
precum și la repartizarea noilor părți sociale către SC
B.I. SRL. Restul punctelor din aceeași hotărâre a asociaților a
fost menținut.
În esență,
instanța de fond a reținut – în temeiul dispozițiilor art. 20, art.
23 și art. 12 din statutul societății precum și al
dispozițiilor art. 192 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 –
că hotărârea adoptată pe cele două aspecte s-a adoptat cu
votul a trei dintre cei patru asociați, dispozițiile legale la care
face trimitere în art. 12 din Statut, prevăzând necesitatea votului
tuturor asociaților în cazul modificării capitalului social,
modificare ce reprezintă în fapt o modificare a actelor constitutive.
Apelul declarat de
pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin
decizia comercială nr. 381 din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel
București, secția a V-a comercială.
Instanța de apel a
reținut – prin interpretarea celor stipulate în art. 23 și art. 12
din Statut prin prisma dispozițiilor art. 982 C. civ. – că
voința comună a părților a fost aceea ca hotărârea de
majorare sau micșorare a capitalului social să se poată face
„potrivit dispozițiilor legale în vigoare”, adică în condițiile art.
192 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 ce impun votul tuturor
asociaților și nu în condițiile art. 210 alin. (4) din Legea nr.
31/1990 cum a susținut apelanta.
Cum hotărârea
asociaților ce formează obiectul judecății s-a luat doar
prin votul a trei asociați din patru, s-a reținut că în mod
temeinic și legal a fost anulată în cele două puncte.
Nemulțumită de
această decizie pârâta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru
nelegalitate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar
modificarea în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii
reclamantului.
În motivarea recursului
recurenta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,
invocă nulitatea deciziei din apel întrucât ea a fost dată cu
încălcarea formelor procedurale referitoare la publicitatea
ședinței prevăzută de art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990,
judecata făcându-se în ședință publică și nu în
camera de consiliu.
Or, potrivit
dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. toate actele îndeplinite cu
neobservarea formelor legale sunt sancționate cu nulitate.
Prin cea de-a doua
critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ. recurenta critică decizia din apel pentru că a fost dată cu
încălcarea dispozițiilor art. 210 alin. (1) și (4) din Legea nr.
31/1990, dispoziții la care face referire art. 221 din același act
normativ.
Deși instanța a
plecat de la premisă corectă, respectiv „dispozițiile legale în
vigoare” la care face trimitere art. 12 din statut, ajunge însă la o
concluzie eronată în sensul că ar fi fost necesar votul tuturor
asociaților și nu doar al majorității cum era corect,
majorarea capitalului social făcându-se prin emiterea unor noi
părți sociale.
Prin întâmpinare intimatul
reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar la 23 iunie 2009 P.I.
a formulat cerere de intervenție, calificată astăzi de Curte
drept o intervenție în nume propriu, susținând că este
acționarul mai multor societăți comerciale de distribuire a
băuturilor iar în cazul când va fi admisă acțiunea pârâta nu va
mai putea să reprezinte un competitor pentru societățile al
căror acționar este.
Această cerere a fost
respinsă ca inadmisibilă astăzi pentru considerentele deja
arătate.
Recursul pârâtei este
nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Critica întemeiată pe
dispozițiile art. 304 pct. 5 cu referire la art. 105 alin. (2) C. proc.
civ. nu poate fi primită deoarece, după cum rezultă din dosar,
judecata fondului s-a făcut în camera de consiliu, cu respectarea
dispozițiilor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, lege care
însă nu dispune și asupra procedurii judecării căilor de
atac.
În atare situație
recurenta nu poate invoca încălcarea formelor procedurale legale și
deci nulitatea deciziei din apel, dată în judecata efectuată în
ședință publică, deoarece, potrivit dispozițiilor art.
105 alin. (2) C. proc. civ. ar fi trebuit să probeze vătămarea
suferită și care nu ar fi putut fi înlăturată decât numai
prin anularea deciziei, fapt neprobat în speță.
Neîntemeiată este
și cea de-a doua critică întemeiată pe dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ. cu referire la încălcarea de către instanța
de apel a dispozițiilor art. 210 alin. (1) și (4) din Legea nr. 31/1990
deoarece acest text vizează majorarea capitalului social în
societățile pe acțiuni și nu în societățile cu
răspundere limitată, cum este pârâta recurentă.
Instanța de apel corect
a reținut, având în vedere cele stipulate în art. 12 din Statut, că
în speță erau incidente dispozițiile art. 192 alin. (2) din
Legea nr. 31/1990 potrivit cărora pentru hotărârile având ca obiect
modificarea actului constitutiv, majorarea capitalului social având un astfel
de efect, este necesar votul tuturor asociaților și nu al
majorității lor, cum greșit susține recurenta.
În consecință,
criticile fiind apreciate ca nefondate, recursul urmează a fi respins în
temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta SC T.D. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 381 din
6 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în
ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.