ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1809/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1809/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de față,

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 56 din 17 iunie

2008, Tribunalul Teleorman, secția penală, în baza art. 183 C. pen., l-a

condamnat pe inculpatul T.G. la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de loviri

cauzatoare de moarte.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie

prevăzută de art. 64 lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzute de

art. 71 C. pen.

A fost

admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă

L.F. și a fost obligat inculpatul să

plătească acesteia, cu titlu de daune morale, suma de 15.000 lei.

Au fost admise acțiunile civile

exercitate de celelalte părți civile și obligat inculpatul să plătească 10.000

lei, cu titlu de

despăgubiri materiale,

către L.T., 7.080, 84 lei și majorări aferente de la data rămânerii definitive

a hotărârii până la momentul

stingerii debitului, către Spitalul de

Urgență Floreasca București, 78

lei, cu

majorări corespunzătoare, către Spitalul Turnu Măgurele.

Inculpatul a fost

obligat la plata sumei de 600 lei cheltuieli

judiciare

către stat și la suma de 1000 lei cheltuieli către părțile civile

L.F.

și L.T.

S-a reținut, în esență,

că:

La

data de 7 octombrie 2006, organele de poliție din comuna Lunca au fost sesizate

(telefonic) de cadrele medicale de la Spitalul

Turnu Măgurele cu faptul că, la unitatea respectivă,

s-a prezentat L.T., în vârstă de 74 ani , care avea urme de violență pe

corp și căruia i s-a stabilit diagnosticul

„traumatism cranio-facial și

traumatism

toracic" și care a declarat verbal că a fost lovit de numitul

T.G.

Deoarece la data de

15 octombrie 2006 L.T. a decedat la Spitalul Clinic de Urgență București, cauza

a fost

înaintată, la 27 octombrie 2006,

spre soluționare, Parchetului de pe

lângă Tribunalul Teleorman.

Prin

Ordonanța nr. 1437 /P/2006 din 18 iulie 2007, Parchetul de

pe lângă Tribunalul Teleorman a dispus, în

baza art. 249 și art. 11

pct. 1, raportat

la art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 44 C. pen.

, scoaterea de sub

urmărire penală a învinuitului T.G.

, zis

„G.", cercetat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 183

C. pen., deoarece există una din cauzele

care

înlătură caracterul penal al faptei și anume, legitima apărare.

Împotriva

sus-menționatei Ordonanțe, numitul L.T. a formulat plângere la procurorul

ierarhic superior, plângere care a fost

respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 453/II/2/2007 din 3

septembrie 2007 a prim-procurorului aceluiași

parchet.

Tribunalul

Teleorman, secția penală, prin încheierea nr. 103 din

30 octombrie 2007, a admis

plângerea formulată de partea vătămată

L.T. și, în baza art. 278

1

alin. (8)

lit. c) C. proc. pen.,

a desființat Ordonanța nr. 143/P/2006 și rezoluția

procurorului ierarhic

superior

și a reținut cauza spre judecare în fond , apreciind că

dispozițiile art. 44 alin. (2) și (3) C. pen. exceda cauzei.

Pentru a pronunța

soluția de condamnare , instanța a reținut că:

Victima L.T., de 74

ani, văduv, locuia în comuna Lunca, județul Teleorman, în același imobil cu

unul dintre fiii săi,

partea vătămată L.F.

În vecinătate, la aproximativ 200 m,

locuiesc inculpatul T.G., soția sa,

G.T., și fiica lor T.N.; în aceeași curte, dar într-o locuință separată,

locuiește T.F., mama inculpatului, de 67 de ani, văduvă.

între cei doi bătrâni, L.T. și T.F., exista o

relație

afectivă, de notorietate la nivelul comunei, cunoscută și de

familiile lor.

În după

amiaza zilei de 5 octombrie 2006, victima L.T.

a consumat alcool împreună cu

vărul său L.M., spunându-i acestuia că merge peste noapte la T.F., fiind chemat

de

aceasta

prin intermediul martorei L.C.. După ora 21

00

,

victima a mers la locuința

martorei T.F., a escaladat gardul

de

uluci, înalt de 0,80 m, a pătruns în locuința martorei și a încuiat ușa pe

interior. Nepoata martorei și fiica inculpatului, T.N., aflată în stradă, l-a

observat și, pentru că nu era de acord cu relația celor doi bătrâni, i-a spus

inculpatului ceea ce văzuse că s-a întâmplat.

Inițial,

inculpatul Ie-a trimis pe fiica N. și pe soția sa G.

să-i spună lui L.T. să plece, dar cum ele l-au

informat că

ușa era încuiată, s-au îndreptat

toți trei spre locuința martorei T.F.

Supărat, inculpatul, însoțit de

soție și fiică, au mers la

fereastra camerei

unde locuia mama sa, a îndepărtat primul rând de

geamuri și a încercat

să deschidă pe-al doilea , moment în care a simțit apariția victimei care, la

rându-i, împingea spre inculpat, cu

intenția

de a nu-i da posibilitatea să deschidă geamul și, în această

împrejurare,

sticla de la geam s-a spart. în cele din urmă, inculpatul

a reușit să deschidă geamul prin care a pătruns

în interior martora

T.N., care a mers la ușă, a descuiat-o, și astfel,

au intrat în cameră și părinții săi.

Inculpatul,

fără să-i mai dea posibilitatea bătrânului să-și mai

îmbrace pantalonii,

l-a îmbrâncit și l-a lovit puternic cu pumnul în

zona ochiului stâng; inculpatul a continuat să îmbrâncească energic

victima, care, datorită vârstei și băuturilor alcoolice

consumate, s-a

dezechilibrat și a

căzut pe aleea de ciment în curtea locuinței, fiindu-i

astfel cauzate

leziuni în zona capului. Din schița de detalii cu

principalele aspecte evidențiate la domiciliul inculpatului, rezultă că

victima, datorită agresiunilor acestuia, a căzut de patru ori pe aleea

betonată;

după a patra cădere a victimei, în apropierea porții de

acces în curte, inculpatul a mai târât-o cea. 4 m și a abandonat-o în

șanț. Vecinii inculpatului, martorii T.A. și L.V.

,

auzind gălăgie, au venit la poarta acestuia și au văzut că

victima era plină de sânge pe față, cap și haine.

A doua zi, pe la ora

15

00

,

victima a fost transportată la Spitalul Turnu Măgurele, de unde,

în

aceeași zi a fost transferată la Spitalul Județean de Urgență Alexandria iar de

aici , la 7 octombrie, a fost transferată la Spitalul

Clinic de Urgență Floreasca, unde, la 15 octombrie 2006, a decedat.

Din

raportul medico-legal de necropsie ,emis de INML „Mina

Minovici" București, rezultă că moartea

numitului L.T., de

74 ani, survenită la 15

octombrie 2006 la Spitalul Clinic de Urgență

Floreasca, a fost violentă

și s-a datorat hemoragiei meningo-

cerebrale,

consecința unui traumatism cranio-cerebral cu dilacerare

cerebrală

frontală stânga și hematom subdural, pentru care s-a intervenit

neurochirurgical repetat, complicat în evoluție cu bronhopneumonie.

S-a apreciat că nu poate fi

reținută în favoarea inculpatului

legitima

apărare întrucât vătămările au fost provocate prin lovire cu și

de un corp dur, agresiunea a fost săvârșită atât

în locuința cât și pe aleea ce ducea spre ieșirea din imobil , iar singurul

care lovea era

inculpatul.

Totodată, s-a reținut

că, dată fiind și starea victimei, nu a

rezultat

că acesta ar fi exercitat vreo agresiune asupra unui membru

al familiei inculpatului sau că simpla prezență a

victimei în imobil ar fi

creat un pericol iminent pentru familia

acestuia astfel încât să-l determine pe inculpat să acționeze în legitimă

apărare.

Sub aspectul laturii civile,

instanța de fond a apreciat că

prejudiciul

moral este cert date fiind relațiile afective dintre victimă și

fiul acesteia, dar că suma pretinsă de, 50.000

lei, este exagerată.

împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de

pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpatul T.G., care a solicitat să fie achitat,

invocând legitima apărare.

La termenul din 20 noiembrie

2008, când au avut loc

dezbaterile,

reprezentantul Ministerului Public a solicitat să se ia act

de

retragerea apelului declarat în cauză.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin

Decizia penală nr. 271 A din 20 noiembrie 2008, a luat act de retragerea

apelului declarat de

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Teleorman și a respins ca nefondat

apelul declarat de

inculpat, considerând că situația de fapt a fost

judicios analizată de prima instanță și că inculpatul se face vinovat de

săvârșirea faptei.

Împotriva sus-identificatei

decizii, inculpatul T.G. a declarat, în termen legal, recursul de față,

solicitând, prin apărător, în principal, prin reținerea în favoarea sa a art.

44 alin. (

2

1

) C. pen., achitarea

în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

lit. e) C. proc.

pen., iar în subsidiar, prin reținerea

circumstanței

atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b)

C. pen., aplicarea unei pedepse a cărei executare

să poată fi

supendată în condițiile art. 86

1

C. pen.

Recursul

este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare:

întregului dosar al cauzei și a

considerentelor

hotărârilor pronunțate (la fond și în apel), rezultă că

împrejurările concrete în care a fost vătămată

integritatea corporală a

numitului

L.T. și mecanismul producerii leziunilor descrise în

actele medico- legale au fost corect stabilite,

reținându-se corect că

fapta

inculpatului este una prevăzută de legea penală, caracterizând,

obiectiv

și subiectiv, infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

(loviri sau vătămări cauzatoare de moarte);

achitarea inculpatului, în

baza art.

10 lit. e) C. proc. pen. [sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.],

prin reținerea legitimei apărări, nu poate intra în discuție.

Pentru a fi în prezența

legitimei apărări prevăzute de art. 44

alin.

(2

1

) C. pen., invocată de inculpat pentru prima dată în recurs,

acesta trebuia să săvârșească fapta pentru a

respinge pătrunderea fără drept a victimei, în unul sau altui din locurile

arătate de textul de

lege, prin violență, viclenie, efracție sau alte

asemenea mijloace. Așa cum rezultă din materialul probator, victima, L.T., a

mers la locuința mamei inculpatului și a intrat în imobil cu

consimțământul acesteia (fiind chiar chemat de

către aceasta, prin

intermediul numitei L.C.).

2.

Nici

solicitarea de reducere a pedepsei prin reținerea

circumstanței

atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu poate

fi primită.

Pentru a fi îndeplinite

prevederile art. 73 lit. b) C. pen., trebuie ca fapta să fie săvârșită sub

stăpânirea unei puternice

tulburări sau

emoții, determinată de o provocare din partea persoanei

vătămate, produsă prin violență , printr-o

atingere gravă a demnității

persoanei

sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. După cum reiese din

actele

dosarului, inculpatul a fost acela care, cu intenții vădit

vindicative, a pătruns în locuința mamei sale,

unde știa că se află și victima, un bătrân în vârstă de 74 de ani și sub

influența băuturilor

alcoolice

consumate cu puțin timp înainte, pe care, deși îl cunoștea,

l-a lovit și împins în mod repetat,

dezechilibrându-l și făcându-l astfel să cadă de mai multe ori și să se

lovească la cap de aleea betonată, după care l-a trântit la pământ în afara

curții și l-a abandonat în șanț, în tot acest timp victima nefiind în stare

măcar să reacționeze spre a

se apăra; așa fiind, nici condițiile

obiective, acte/acțiuni

provocatoare ale

victimei, nici cea subiectivă, o puternică tulburare

sau emoție a

făptuitorului, ale circumstanței atenuante legale a provocării [art. 73 lit. b)

C. pen.] nu sunt întrunite; de altfel ,

invocarea

alternativă a legitimei apărări prevăzute de art. 44 alin. (2

1

)

C. pen. și a circumstanței atenunate legale a provocării prevăzute

de art. 73 lit. b) C. pen. evidențiază o anumită

contradicție logică,

cea dintâi

excluzând " tulburarea " , care este un element definitoriu

pentru

cea de a doua.

3.

Î

n ce

privește însă pedeapsa, stabilită de instanța de fond la 6

ani

închisoare (cuantum în raport cu care executarea într-un loc

de deținere era inevitabilă), Înalta Curte

apreciază că este prea aspră,

în ce privește atât cuantumul cât și

modalitatea de executare și

urmează ca ,

făcându-se aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (2) C. pen.

,

aceasta să fie redusă la 4 ani închisoare și a se dispune, totodată, în baza

art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., suspendarea

executării acesteia sub supraveghere, pe un termen

de încercare de 7

ani.

Aplicarea

prevederilor art. 74 lit. a) C. pen. se impune

avându-se în vedere buna conduită a inculpatului anterior comiterii

infracțiunii, astfel cum aceasta rezultă și din

caracterizarea emisă de

primarul

comunei, de domiciliu, Lunca, județul Teleorman (fila 127

dosar instanță fond), și lipsa antecedentelor

penale, iar aplicarea

prevederilor art. 86

1

și art. 86

2

C. pen. se justifică în

raport cu starea

precară de sănătate a acestuia, este suferind de

neoplasm oro-faringian, care a impus tratament chirurgical și

telecobaltoterapie (filele 124-125 dosar instanță fond ).

Astfel fiind, recursul declarat

de inculpat urmează a fi admis și

a se casa,

în parte, în sensul celor ce au precedat, ambele hotărâri,

cheltuielile

judiciare rămânând în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul

declarat de inculpatul T.G.

împotriva

deciziei penale nr. 271 A din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Casează,

în parte, decizia atacată și sentința penală nr. 56 din

17 iunie 2008 a Tribunalului

Teleorman, secția penală, și rejudecând

Face

aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (2) C. pen. și reduce

pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea

prevăzută de art. 183 C. pen. de la 6 ani la 4 ani închisoare.

În

baza art. 86

1

și a art. 86

2

C. pen. dispune suspendarea

executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o durată de 7 ani,

termen de încercare.

Conform

art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare

condamnatul se va

supune măsurilor de supraveghere prevăzute la

alin. (1) lit. a)-d) din acest text de lege, urmând

ca inculpatul să se

prezinte la datele

fixate la Serviciul de Protecție al Victimelor și

Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă

Tribunalul Teleorman.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei închisorii se

suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Face aplicarea art. 359 C. proc. pen. și a art. 86

4

C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2009.