ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1809/2009

Asupra recursului de față, Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin sentința penală nr. 56 din 17 iunie 2008, Tribunalul Teleorman, secția penală, în baza art. 183 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.G. la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte. A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă L.F. și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia, cu titlu de daune morale, suma de 15.000 lei.

Au fost admise acțiunile civile exercitate de celelalte părți civile și obligat inculpatul să plătească 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, către L.T., 7.080, 84 lei și majorări aferente de la data rămânerii definitive a hotărârii până la momentul stingerii debitului, către Spitalul de Urgență Floreasca București, 78 lei, cu majorări corespunzătoare, către Spitalul Turnu Măgurele. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat și la suma de 1000 lei cheltuieli către părțile civile L.F. și L.T. S-a reținut, în esență, că: La data de 7 octombrie 2006, organele de poliție din comuna Lunca au fost sesizate (telefonic) de cadrele medicale de la Spitalul Turnu Măgurele cu faptul că, la unitatea respectivă, s-a prezentat L.T., în vârstă de 74 ani , care avea urme de violență pe corp și căruia i s-a stabilit diagnosticul „traumatism cranio-facial și traumatism toracic" și care a declarat verbal că a fost lovit de numitul T.G.

Deoarece la data de 15 octombrie 2006 L.T. a decedat la Spitalul Clinic de Urgență București, cauza a fost înaintată, la 27 octombrie 2006, spre soluționare, Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman. Prin Ordonanța nr. 1437 /P/2006 din 18 iulie 2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a dispus, în baza art. 249 și art. 11 pct. 1, raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 44 C. pen. , scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T.G. , zis „G.", cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen., deoarece există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei și anume, legitima apărare. Împotriva sus-menționatei Ordonanțe, numitul L.T. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 453/II/2/2007 din 3 septembrie 2007 a prim-procurorului aceluiași parchet.

Tribunalul Teleorman, secția penală, prin încheierea nr. 103 din 30 octombrie 2007, a admis plângerea formulată de partea vătămată L.T. și, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., a desființat Ordonanța nr. 143/P/2006 și rezoluția procurorului ierarhic superior și a reținut cauza spre judecare în fond , apreciind că dispozițiile art. 44 alin. (2) și (3) C. pen. exceda cauzei. Pentru a pronunța soluția de condamnare , instanța a reținut că: Victima L.T., de 74 ani, văduv, locuia în comuna Lunca, județul Teleorman, în același imobil cu unul dintre fiii săi, partea vătămată L.F. În vecinătate, la aproximativ 200 m, locuiesc inculpatul T.G., soția sa, G.T., și fiica lor T.N.; în aceeași curte, dar într-o locuință separată, locuiește T.F., mama inculpatului, de 67 de ani, văduvă.

între cei doi bătrâni, L.T. și T.F., exista o relație afectivă, de notorietate la nivelul comunei, cunoscută și de familiile lor. În după amiaza zilei de 5 octombrie 2006, victima L.T. a consumat alcool împreună cu vărul său L.M., spunându-i acestuia că merge peste noapte la T.F., fiind chemat de aceasta prin intermediul martorei L.C.. După ora 21 00 , victima a mers la locuința martorei T.F., a escaladat gardul de uluci, înalt de 0,80 m, a pătruns în locuința martorei și a încuiat ușa pe interior. Nepoata martorei și fiica inculpatului, T.N., aflată în stradă, l-a observat și, pentru că nu era de acord cu relația celor doi bătrâni, i-a spus inculpatului ceea ce văzuse că s-a întâmplat. Inițial, inculpatul Ie-a trimis pe fiica N. și pe soția sa G. să-i spună lui L.T.

să plece, dar cum ele l-au informat că ușa era încuiată, s-au îndreptat toți trei spre locuința martorei T.F. Supărat, inculpatul, însoțit de soție și fiică, au mers la fereastra camerei unde locuia mama sa, a îndepărtat primul rând de geamuri și a încercat să deschidă pe-al doilea , moment în care a simțit apariția victimei care, la rându-i, împingea spre inculpat, cu intenția de a nu-i da posibilitatea să deschidă geamul și, în această împrejurare, sticla de la geam s-a spart. în cele din urmă, inculpatul a reușit să deschidă geamul prin care a pătruns în interior martora T.N., care a mers la ușă, a descuiat-o, și astfel, au intrat în cameră și părinții săi.

Inculpatul, fără să-i mai dea posibilitatea bătrânului să-și mai îmbrace pantalonii, l-a îmbrâncit și l-a lovit puternic cu pumnul în zona ochiului stâng; inculpatul a continuat să îmbrâncească energic victima, care, datorită vârstei și băuturilor alcoolice consumate, s-a dezechilibrat și a căzut pe aleea de ciment în curtea locuinței, fiindu-i astfel cauzate leziuni în zona capului. Din schița de detalii cu principalele aspecte evidențiate la domiciliul inculpatului, rezultă că victima, datorită agresiunilor acestuia, a căzut de patru ori pe aleea betonată; după a patra cădere a victimei, în apropierea porții de acces în curte, inculpatul a mai târât-o cea. 4 m și a abandonat-o în șanț. Vecinii inculpatului, martorii T.A.

și L.V. , auzind gălăgie, au venit la poarta acestuia și au văzut că victima era plină de sânge pe față, cap și haine. A doua zi, pe la ora 15 00 , victima a fost transportată la Spitalul Turnu Măgurele, de unde, în aceeași zi a fost transferată la Spitalul Județean de Urgență Alexandria iar de aici , la 7 octombrie, a fost transferată la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca, unde, la 15 octombrie 2006, a decedat. Din raportul medico-legal de necropsie ,emis de INML „Mina Minovici" București, rezultă că moartea numitului L.T., de 74 ani, survenită la 15 octombrie 2006 la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca, a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo- cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu dilacerare cerebrală frontală stânga și hematom subdural, pentru care s-a intervenit neurochirurgical repetat, complicat în evoluție cu bronhopneumonie.

S-a apreciat că nu poate fi reținută în favoarea inculpatului legitima apărare întrucât vătămările au fost provocate prin lovire cu și de un corp dur, agresiunea a fost săvârșită atât în locuința cât și pe aleea ce ducea spre ieșirea din imobil , iar singurul care lovea era inculpatul. Totodată, s-a reținut că, dată fiind și starea victimei, nu a rezultat că acesta ar fi exercitat vreo agresiune asupra unui membru al familiei inculpatului sau că simpla prezență a victimei în imobil ar fi creat un pericol iminent pentru familia acestuia astfel încât să-l determine pe inculpat să acționeze în legitimă apărare. Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a apreciat că prejudiciul moral este cert date fiind relațiile afective dintre victimă și fiul acesteia, dar că suma pretinsă de, 50.000 lei, este exagerată.

împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpatul T.G., care a solicitat să fie achitat, invocând legitima apărare. La termenul din 20 noiembrie 2008, când au avut loc dezbaterile, reprezentantul Ministerului Public a solicitat să se ia act de retragerea apelului declarat în cauză. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 271 A din 20 noiembrie 2008, a luat act de retragerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, considerând că situația de fapt a fost judicios analizată de prima instanță și că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei.

Împotriva sus-identificatei decizii, inculpatul T.G. a declarat, în termen legal, recursul de față, solicitând, prin apărător, în principal, prin reținerea în favoarea sa a art. 44 alin. ( 2 1 ) C. pen., achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., iar în subsidiar, prin reținerea circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., aplicarea unei pedepse a cărei executare să poată fi supendată în condițiile art. 86 1 C. pen. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: 1. Din examinarea întregului dosar al cauzei și a considerentelor hotărârilor pronunțate (la fond și în apel), rezultă că împrejurările concrete în care a fost vătămată integritatea corporală a numitului L.T.

și mecanismul producerii leziunilor descrise în actele medico- legale au fost corect stabilite, reținându-se corect că fapta inculpatului este una prevăzută de legea penală, caracterizând, obiectiv și subiectiv, infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. (loviri sau vătămări cauzatoare de moarte); achitarea inculpatului, în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. [sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.], prin reținerea legitimei apărări, nu poate intra în discuție. Pentru a fi în prezența legitimei apărări prevăzute de art. 44 alin. (2 1 ) C. pen., invocată de inculpat pentru prima dată în recurs, acesta trebuia să săvârșească fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a victimei, în unul sau altui din locurile arătate de textul de lege, prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea mijloace.

Așa cum rezultă din materialul probator, victima, L.T., a mers la locuința mamei inculpatului și a intrat în imobil cu consimțământul acesteia (fiind chiar chemat de către aceasta, prin intermediul numitei L.C.). 2. Nici solicitarea de reducere a pedepsei prin reținerea circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi primită. Pentru a fi îndeplinite prevederile art. 73 lit. b) C. pen., trebuie ca fapta să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență , printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

După cum reiese din actele dosarului, inculpatul a fost acela care, cu intenții vădit vindicative, a pătruns în locuința mamei sale, unde știa că se află și victima, un bătrân în vârstă de 74 de ani și sub influența băuturilor alcoolice consumate cu puțin timp înainte, pe care, deși îl cunoștea, l-a lovit și împins în mod repetat, dezechilibrându-l și făcându-l astfel să cadă de mai multe ori și să se lovească la cap de aleea betonată, după care l-a trântit la pământ în afara curții și l-a abandonat în șanț, în tot acest timp victima nefiind în stare măcar să reacționeze spre a se apăra; așa fiind, nici condițiile obiective, acte/acțiuni provocatoare ale victimei, nici cea subiectivă, o puternică tulburare sau emoție a făptuitorului, ale circumstanței atenuante legale a provocării [art. 73 lit. b) C. pen.] nu sunt întrunite; de altfel , invocarea alternativă a legitimei apărări prevăzute de art. 44 alin. (2 1 ) C. pen.

și a circumstanței atenunate legale a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. evidențiază o anumită contradicție logică, cea dintâi excluzând " tulburarea " , care este un element definitoriu pentru cea de a doua. 3. Î n ce privește însă pedeapsa, stabilită de instanța de fond la 6 ani închisoare (cuantum în raport cu care executarea într-un loc de deținere era inevitabilă), Înalta Curte apreciază că este prea aspră, în ce privește atât cuantumul cât și modalitatea de executare și urmează ca , făcându-se aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (2) C. pen. , aceasta să fie redusă la 4 ani închisoare și a se dispune, totodată, în baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., suspendarea executării acesteia sub supraveghere, pe un termen de încercare de 7 ani.

Aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) C. pen. se impune avându-se în vedere buna conduită a inculpatului anterior comiterii infracțiunii, astfel cum aceasta rezultă și din caracterizarea emisă de primarul comunei, de domiciliu, Lunca, județul Teleorman (fila 127 dosar instanță fond), și lipsa antecedentelor penale, iar aplicarea prevederilor art. 86 1 și art. 86 2 C. pen. se justifică în raport cu starea precară de sănătate a acestuia, este suferind de neoplasm oro-faringian, care a impus tratament chirurgical și telecobaltoterapie (filele 124-125 dosar instanță fond ). Astfel fiind, recursul declarat de inculpat urmează a fi admis și a se casa, în parte, în sensul celor ce au precedat, ambele hotărâri, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 271 A din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează, în parte, decizia atacată și sentința penală nr. 56 din 17 iunie 2008 a Tribunalului Teleorman, secția penală, și rejudecând Face aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (2) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. de la 6 ani la 4 ani închisoare. În baza art. 86 1 și a art. 86 2 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare.

Conform art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) din acest text de lege, urmând ca inculpatul să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecție al Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Teleorman. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii. Face aplicarea art. 359 C. proc. pen. și a art. 86 4 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2009.