ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1281/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 156 din 1

octombrie 2002, Tribunalul Teleorman, secția penală, a respins, ca nefondată,

cererea de revizuire, formulată de condamnatul P.D.

Revizuientul a fost obligat la

700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariul

avocatului din oficiu s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre

s-a reținut, că prin sentința penală nr. 30 din 23 martie 1998 pronunțată de

Tribunalul Teleorman, secția penală, inculpatul P.D. a fost condamnat, pentru

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la o pedeapsă de 10 ani

închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de violare de domiciliu

același inculpat a mai fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, urmând

să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

Inculpatul a fost obligat în solidar

cu alți trei inculpați la plata despăgubirilor civile către Spitalul Municipiului

Turnu Măgurel și Spitalul Județean Alexandria și, de asemenea, la 3.000.000 lei

despăgubiri civile către partea civilă B.I.

S-a reținut, în fapt, urmare

probelor administrate, că, în ziua de 22 iunie 1997, martorul B.I. (fratele

victimei B.M.) s-a întâlnit cu inculpații P.D. și S.M.S., pe un câmp, în afara

localității Turnu Măgurele, împrejurare în care țiganii s-au înjurat reciproc,

după care primul a mers la locuința sorei sale, victima B.M., unde a demolat un

garaj.

La un moment dat s-au apropiat cu o

căruță inculpații P.D., sora sa P.O., mama acesteia C.M., precum și S.M.S.,

concubinul inculpatei P.O. Cei patru coborând din căruță, înarmați cu diferite

obiecte (coasă, lanț, bețe), cu intenția vădită de a-l agresa pe B.I.

Martorul B.I. a fugit din curtea

victimei B.M., dar fiind ajuns, a fost lovit superficial cu coasa, pe corp de

către inculpatul P.D. (motiv pentru care acesta a fost condamnat la 4 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.).

Cei patru agresori, printre care și

inculpatul P.D., au revenit la locuința victimei B.M. și, pentru că aceasta

striga după ajutor, a fost lovită de inculpații P.D. și S.M.S., peste corp, în

timp ce inculpatele C.M. și fiica ei P.O. îi îndemnau pe cei doi să lovească în

continuare victima, incidentul încheindu-se doar prin alarmarea vecinilor.

În ziua de 30 iunie 1997, ca urmare

a leziunilor produse de inculpații P.D. și S.S., victima B.M. a fost

transportată la Spitalul Municipiului Turnu Măgurele, apoi la Spitalul Județean

Alexandria, unde cu tot tratamentul medical acordat a decedat la data de 5

iulie 1997.

Din raportul de necropsie a rezultat

că, decesul victimei B.M. a fost violent și s-a datorat stării toxico-septice

survenită în evoluția unui traumatism abdominal cu eclatare de splină.

S-a mai concluzionat că, leziunile

constatate s-au putut produce prin lovire cu corp dur.

Inculpații P.D. și S.M.S. au

declarat apel și, apoi, recurs împotriva sentinței instanței de fond, ambele

fiind respinse de Curtea de Apel București și Curtea Supremă de Justiție, prin

decizia penală nr. 216/23 iulie 1998 și, respectiv nr. 206 din 27 ianuarie

1999.

În cererea de revizuire, condamnatul

P.D. a solicitat rejudecarea cauzei, motivând, că, în ziua respectivă a avut

altercație numai cu B.I. și că nu a agresat-o pe victima B.M.

Tribunalul Teleorman, secția penală,

verificând atât sentința de fond, cât și cele două decizii ale Curții de Apel

București și Curții Supreme de Justiție a constatat că ambele instanțe au

respins căile de atac formulate, cu motivarea că martorii audiați în cauză au

confirmat lovirea brutală și repetată a victimei de către cei doi inculpați,

iar raportul medico-legal de autopsie a precizat că, leziunile suferite de

victimă au constituit cauza decesului.

Astfel, în raport de motivele

invocate de revizuientul condamnat P.D. s-a constatat că în speță nu sunt

incidente dispozițiile art. 394 lit. a) și e) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 765/ A din 21 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de numitul P.D.

Împotriva ultimei hotărâri

revizuientul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, după

rejudecare, admiterea cererii de revizuire și audierea unor noi martori care au

fost de față la desfășurarea evenimentelor.

Recursul declarat nu este fondat.

Împrejurarea, că, în dovedirea

susținerilor sale, condamnatul a propus, în revizuire, audierea unor martori

noi, nu poate determina admiterea cererii de revizuire, deoarece, prin textul

invocat

[

(art. 394 lit. a) C. proc. pen.)] se

cere ca faptele și împrejurările învederate, deci faptele probatorii, să fie

noi, iar nu mijloacele de probă. Aceasta, întrucât, este inadmisibil, ca, pe

calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii,

pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate, ca în speță, de

instanțele care au soluționat cauza.

Astfel fiind, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul P.D. împotriva deciziei nr. 764 din 21 noiembrie 2002 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 martie 2003.