ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6341/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 71 din 28 aprilie 2005, Tribunalul Teleorman, secția penală, în baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.F., la un an și 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. A obligat inculpatul la 16.125.000 lei despăgubiri civile către C.A.S.M.B., 10.000.000 lei despăgubiri materiale și 10.000.000 lei daune morale către partea civilă B.R.A. și la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 17 decembrie 2004, între partea vătămată B.R.A.

și fratele său B.G.I., pe de o parte și inculpatul C.F., a avut loc o altercație. În timpul acestei altercații inculpatul C.F. i-a aplicat lui B.R.A. lovituri cu un foarfece, ce i-au produs leziuni traumatice ce au necesitat 15 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și care i-au pus viața în primejdie, așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală. Faptele și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu: procesul verbal de sesizare a organelor de poliție, declarații martori, raportul de constatare medico-legală, coroborate cu declarațiile inculpatului și ale părților vătămate. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., astfel încât să poată fi atins dublul scop coercitiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

În favoarea inculpatului a fost reținută și circumstanța atenuantă a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări și emoții determinate și provocarea victimei care, împreună cu fratele său, au exercitat puternice acte de violență asupra sa. Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul C.F. solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., întrucât există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei și anume legitima apărare. Prin decizia nr. 419/ A din 2 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul care le-a criticat pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei sale condamnări deși a săvârșit fapta în legitimă apărare, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. Examinând recursul inculpatului prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., Curtea apreciază că acesta nu este întemeiat. Apărarea inculpatului, în sensul că ar fi săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, ca reacție la atitudinea agresivă a părții vătămate și a fratelui acesteia, nu poate fi primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situații de fapt care să justifice reținerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal al faptei.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză a reieșit că, după lovirea reciprocă a inculpatului cu martorul B.G.I., acesta din urmă, împreună cu fratele său, partea vătămată B.R.A. l-au bătut pe inculpat până când acesta a căzut la pământ, după care au părăsit încăperea. În momentul în care au revenit pentru a vedea care este starea inculpatului, acesta a lovit partea vătămată cu o foarfecă în zona anterioară și posterioară a hemitoracelui stâng, fără ca partea vătămată sau fratele său să mai manifeste vreun act de violență asupra sa, deci după ce atacul îndreptat asupra sa încetase. Este pertinentă însă reținerea de către instanța de fond a împrejurării că inculpatul a acționat într-o stare de puternică tulburare determinată de provocarea victimei, în condițiile art. 73 lit. b) C. pen., circumstanță atenuantă care s-a reflectat în cuantumul pedepsei și al despăgubirilor materiale la care a fost obligat.

Ca atare, neexistând alte motive de casare care să fie luate în discuție din oficiu, Înalta Curte, văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale nr. 419 din 2 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2005.