ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6341/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 71 din 28

aprilie 2005, Tribunalul Teleorman, secția penală, în baza art. 20 raportat la art.

174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a

condamnat pe inculpatul C.F., la un an și 10 luni închisoare, cu aplicarea art.

71 – art. 64 C. pen.

A obligat inculpatul la 16.125.000

lei despăgubiri civile către C.A.S.M.B., 10.000.000 lei despăgubiri materiale

și 10.000.000 lei daune morale către partea civilă B.R.A. și la 2.500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că, în noaptea de 17 decembrie 2004, între partea

vătămată B.R.A. și fratele său B.G.I., pe de o parte și inculpatul C.F., a avut

loc o altercație.

În timpul acestei altercații

inculpatul C.F. i-a aplicat lui B.R.A. lovituri cu un foarfece, ce i-au produs

leziuni traumatice ce au necesitat 15 zile îngrijiri medicale pentru vindecare

și care i-au pus viața în primejdie, așa cum rezultă din raportul de constatare

medico-legală.

Faptele și vinovăția inculpatului au

fost dovedite cu: procesul verbal de sesizare a organelor de poliție,

declarații martori, raportul de constatare medico-legală, coroborate cu

declarațiile inculpatului și ale părților vătămate.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., astfel

încât să poată fi atins dublul scop coercitiv și educativ prevăzut de art. 52 C.

pen.

În favoarea inculpatului a fost

reținută și circumstanța atenuantă a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C.

pen., având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei

puternice tulburări și emoții determinate și provocarea victimei care, împreună

cu fratele său, au exercitat puternice acte de violență asupra sa.

Împotriva sentinței penale a

declarat apel inculpatul C.F. solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., întrucât există una

din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei și anume legitima apărare.

Prin decizia nr. 419/ A din 2 iunie 2005

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva ambelor hotărâri a

declarat recurs inculpatul care le-a criticat pentru nelegalitate, sub aspectul

greșitei sale condamnări deși a săvârșit fapta în legitimă apărare, solicitând

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e)

C. proc. pen.

Examinând recursul inculpatului prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C.

proc. pen., Curtea apreciază că acesta nu este întemeiat.

Apărarea inculpatului, în sensul că

ar fi săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, ca reacție la atitudinea

agresivă a părții vătămate și a fratelui acesteia, nu poate fi primită, probele

administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situații de fapt care să

justifice reținerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal al faptei.

Din declarațiile martorilor audiați

în cauză a reieșit că, după lovirea reciprocă a inculpatului cu martorul B.G.I.,

acesta din urmă, împreună cu fratele său, partea vătămată B.R.A. l-au bătut pe

inculpat până când acesta a căzut la pământ, după care au părăsit încăperea. În

momentul în care au revenit pentru a vedea care este starea inculpatului,

acesta a lovit partea vătămată cu o foarfecă în zona anterioară și posterioară

a hemitoracelui stâng, fără ca partea vătămată sau fratele său să mai manifeste

vreun act de violență asupra sa, deci după ce atacul îndreptat asupra sa

încetase. Este pertinentă însă reținerea de către instanța de fond a

împrejurării că inculpatul a acționat într-o stare de puternică tulburare

determinată de provocarea victimei, în condițiile art. 73 lit. b) C. pen.,

circumstanță atenuantă care s-a reflectat în cuantumul pedepsei și al

despăgubirilor materiale la care a fost obligat.

Ca atare, neexistând alte motive de

casare care să fie luate în discuție din oficiu, Înalta Curte, văzând și

prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale nr. 419 din 2 iunie 2005

a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

noiembrie 2005.