ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2941/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 323

din 21 decembrie 2004 a Tribunalului Teleorman, inculpatul L.A.S. a fost

condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174

– art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., la pedeapsa

de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 67 C. pen., s-a

dispus degradarea militară a inculpatului.

Instanța de fond a dispus

menținerea stării de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 9 august

2004, la zi.

Inculpatul a fost obligat la

plata sumelor de 120.000.000 lei daune morale către partea civilă M.S.,

61.760.000 lei daune materiale și 120.000.000 lei daune morale către partea

civilă B.V.

În baza art. 191 și art. 193

C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 9.000.000 lei și la 12.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată către părțile civile M.S. și B.V.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut în fapt, următoarele:

În seara zilei de 7 august

2004, inculpatul și victima M.I. în vârstă de 65 ani, amândoi sub influența

băuturilor alcoolice, s-au întâlnit pe drum.

Pe fondul existenței unei

stări conflictuale mai vechi între cei doi, inculpatul a îmbrâncit victima și,

după ce aceasta a căzut, a lovit-o cu intensitate, de mai multe ori, cu

picioarele în zona toraco-abdominală.

Inculpatul s-a întors la bar

și, după aproximativ o oră, a trecut prin zona în care avusese loc conflictul,

a găsit victima zăcând și a dezbrăcat-o de la brâu în jos, după care a

abandonat-o.

Victima a fost găsită a doua

zi în șanțul șoselei, decedată.

Din raportul de constatare

medico-legală (necropsie) nr. 280/A/1880 din 21 septembrie 2004 întocmit de S.M.L.

Teleorman rezultă că moartea victimei M.I. a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei interne consecutive unui traumatism toraco-abdominal cu dilacerare

hepatică.

Leziunile traumatice

constatate s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur și au legătură

de cauzalitate directă cu decesul.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, schița

locului faptei și planșa fotografică, acte medico-legale, declarațiile

martorilor B.C., L.N., I.P.D., T.T., M.M., L.D.L., L.L., declarațiile

inculpatului care a avut o poziție parțial sinceră.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 80 din 7 februarie 2005, a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului.

Starea de arest a

inculpatului a fost menținută, prevenția a fost dedusă la zi, iar inculpatul a

fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei.

Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs inculpatul L.A.S., solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârilor judecătorești atacate și, în principal, schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

În subsidiar, s-a solicitat

reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 378

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Din verificarea actelor și

lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului și au dat faptei

săvârșite de acesta încadrarea juridică legală și temeinică.

Inculpatul a lovit victima

cu picioarele în mod repetat, cu deosebită intensitate, mai ales în zona

toraco-abdominală. Leziunile produse și care au condus în mod nemijlocit la

instalarea decesului au cauzat fracturi costale și dilacerare hepatică, ceea ce

denotă violența cu care ele au fost aplicate.

Inculpatul și-a abandonat

victima de două ori: prima oară după ce a comis agresiunea, iar a doua oară

după ce a găsit-o zăcând în șanțul șoselei și a dezbrăcat-o de pantaloni.

Întreg comportamentul

inculpatului demonstrează că acesta a acționat cu intenția de a ucide și că,

chiar dacă nu a urmărit acest lucru, a acceptat, în mod evident, producerea

decesului.

Față de cele arătate, Curtea

constată că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în

infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cauzarea morții victimei nefiind un

rezultat al acțiunii praeterintenționate a inculpatului.

Totodată, Curtea constată că

pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată și conformă cerințelor

art. 72 C. pen.

Inculpatului i s-au acordat

circumstanțele atenuante determinate de conduita sa anterioară săvârșirii

infracțiunii, de atitudinea procesuală parțial sinceră și de interesul

manifestat în despăgubirea părților civile.

Pedeapsa aplicată de 11 ani

închisoare este în măsură să asigure reeducarea inculpatului L.A.S. potrivit

cerințelor art. 52 C. pen., fiind suficientă și necesară acestui scop.

Curtea constată că în cauză

nu se impune înlăturarea prevederilor art. 67 C. pen., referitoare la pedeapsa

complementară a degradării militare.

Potrivit textului de lege

invocat, degradarea militară constă în pierderea gradului și a dreptului de a

purta uniformă, cerințe îndeplinite chiar și în cazul în care inculpatul a

încheiat instrucția militară cu gradul de soldat.

De asemenea, Curtea constată

că între minuta și dispozitivul sentinței penale nr. 323 din 21 decembrie 2004

a Tribunalului Teleorman nu există neconcordanțe. Minuta hotărârii

judecătorești reține în mod corect și complet încadrarea juridică a

infracțiunii săvârșite de inculpat, cea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.; dintr-o evidentă eroare

materială, dispozitivul hotărârii reține doar prevederile art. 74 – art. 76 C.

pen., deși în expozitiv infracțiunea pentru care urmează a se pronunța

condamnarea este identificată integral, cu denumirea marginală a textului și

articolele de lege corespunzătoare.

În consecință, constatând că

motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și că nu există alte motive de

casare, Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat, potrivit

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., durata reținerii și arestului

preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 9 august 2004 la 11 mai

2005.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul L.A.S. împotriva deciziei penale nr. 80 din 7

februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 9 august 2004 la 11

mai 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 mai 2005.